CtEDO 19.02.2002 Auto

BARBIER contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
19.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BARBIER contre la FRANCE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 50373/99 prezentate de Anne-Marie BARBIER împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 19 februarie 2002 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Loucaide Biersan Ugrekhelidze Municipaloni judecători și S. Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 iulie 1999 și înregistrată la 18 august 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, având în vedere recombinarea secțiunilor Curții la 1 noiembrie 2001 [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură] și atribuirea de către reclamant a cererii menționate anterior celei de-a doua secțiuni, astfel revocată [art. 52 alineatul (1) ], după ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT, recurenta este un resortisant francez, născut în 1934 și rezident în Roquebrune Cap Martin. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 iulie 1991, recurenta încheie cu societatea B un contract de lucrări private pentru realizarea celei de a doua lucrări a proprietății sale. La 10 august 1992, ea a contestat lucrările efectuate, a adresat întreprinderii B. în fața președintelui Tribunalului de Mare Instanță din Nisa pentru a li se ordona o expertiză. Prin ordonanța din 6 octombrie 1992, președintele Tribunalului de Mare Instanță din Nisa a dispus o expertiză și a stabilit un termen de șase luni pentru depunerea raportului expertului. Lucrările de competență au început la 30 noiembrie 1992. Prin ordonanțele din 8 iunie 1993, 30 noiembrie 1993 și 18 aprilie 1994, termenul acordat expertului a fost prelungit la 30 septembrie 1993, la 30 martie 1994, apoi la 30 iunie 1994. La 16 mai 1994, expertul care a prezentat părților un raport preliminar care cuprindea faptele și sumele prea percepute și a solicitat, de asemenea, anumite documente și a subliniat lipsa societății B. în această privință. Prin scrisorile din 25 noiembrie 1995, 31 ianuarie, 27 martie și 18 mai 1996, recurenta s-a plâns președintelui Tribunalului de Mare Instanță din Nisa de la La 21 ianuarie și 28 februarie 1997, avocatul recurentei s-a plâns la Tribunalul de Mare Instanță din Nisa de la inactivitatea celui de-al doilea expert. La 17 martie 1997, expertul și-a început operațiunile. La 28 ianuarie 2000, el a prezentat un raport preliminar, apoi, la 6 noiembrie, raportul său final. La 11 decembrie 2000, recurenta a atribuit societatea B. în fond. Recurenta n a furnizat nici o altă informație cu privire la această procedură care este încă în curs de desfășurare. ÎN DREPT recurenta se plânge de durata procedurii de ui pe care a înaintat-o în fața primului președinte al Tribunalului de Mare Instanță din Nisa, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, astfel formulat: Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul consideră că cererea este vădit nefondată. El subliniază faptul că judecătorul nu are competența de a decide contestații privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în sensul art. 6 alin. De aici rezultă că această dispoziție nu se aplică procedurilor în ceea ce privește: reclamanta consideră că este admisibilă să se plângă de durata procedurii de . Curtea amintește că art. 6 alin. (1) din Convenție nu se aplică decât procedurilor în care este pronunțat. Astfel, această dispoziție nu se aplică unei proceduri în care nu pot fi luate decât măsuri preliminare sau provizorii care nu au legătură cu fondul cauzei sau în care nu este pronunțată o cauză (a se vedea, în special APIS a.s.c. Slovacia (dec.), nr. 39754/98, 10 ianuarie 2000 și Curtea constată că, în procedura care face obiectul prezentei cauze, recurenta l-a sesizat pe președintele Tribunalului de Mare Instană din Nisa în scopul de a dispune de expertiză. În sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. În consecință, cererea este incompatibilă cu dispozițiile Convenției, în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Dolle A.B. Baka Premier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-01-29
0,95
BENSLIMI contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 57732/00 présentée par Zohra BENSLIMI contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 29 janvier 2002 en une chambre composée de MM. A.
CtEDO 2002-03-05
0,94
RABLAT contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 49285/99 présentée par Adrien RABLAT contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 5 mars 2002 en une chambre composée de MM.
CtEDO 2002-01-29
0,94
MAIGNANT contre la FRANCE
DEUXIEME CHAMBRE DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n°54618/99 présentée par Hélène MAIGNANT contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 29 janvier 2002 en une chambre composée
CtEDO 2002-02-19
0,94
E.R. contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 50344/99 présentée par E. R. contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 19 février 2002 en une chambre composée de MM. A.B. Baka,
CtEDO 2002-05-14
0,94
C.D. contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 42405/98 présentée par C. D contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 14 mai 2002 en une chambre composée de MM. Gaukur Jörundsso
Sursă