ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.04.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1368/2003

HOTĂRÂRE
03.04.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1368/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții R.C., R.D., R.M., R.S.

și R.V. au chemat în judecată pe pârâții G.S. și G.D., pentru revendicarea

suprafeței de 58 ari teren, situată în satul Plăvălari, comuna Udești, județul

Suceava, precum și pentru plata daunelor suferite. începând cu 15 octombrie

1992.

Judecătoria Suceava, prin sentința

civilă nr. 958 din 4 februarie 1997, a admis în parte acțiunea, fiind obligați

pârâții să le predea reclamanților, în deplină proprietate, suprafața de teren

revendicată și să le plătească suma de 725.000 lei, cu titlu de daune, precum

și 160.000 lei, cheltuieli de judecată.

Apelurile declarate de reclamantă,

precum și cele declarate de pârâți, au fost respinse de către Tribunalul

Suceava, prin decizia nr. 1849 din 14 octombrie 1998.

Prin decizia nr. 938 din 22 iunie

1999, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,

în recursul reclamanților, a casat decizia, cu trimiterea cauzei pentru

rejudecare, la Judecătoria Suceava.

Rejudecând acțiunea, Judecătoria

Suceava, prin sentința civilă nr. 1151 din 1 martie 2000, a admis în parte

acțiunea, obligând pe pârâți să le lase reclamanților în deplină proprietate,

parcela în suprafață de 58 ari teren și să le plătească 12.091.550 lei, cu

titlu de daune.

În apelul declarat, reclamanții au

pretins că suma datorată de pârâți, cu titlu de daune materiale, pe timp de 8

ani, este de 41.000.000 lei, având în vedere devalorizarea monedei, iar

instanța a pus în vedere reclamanților să achite diferența de taxă de timbru,

în sumă de 1.138.838 lei și 30.000 lei, timbru judiciar.

Considerând că nu datorează această

taxă, deoarece, în cauză, nu este vorba de majorarea pretențiilor, ci doar de

actualizarea datoriei, reclamanții au formulat contestație, care a fost

respinsă de Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor, prin decizia nr. 364 din 27 martie 2001.

Curtea de Apel Suceava, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 166 din 10 octombrie 2001, a

respins cererea formulată de reclamantul R.V., împotriva deciziei pronunțată de

Ministerul Finanțelor.

S-a reținut că, după casarea cu

trimitere, reclamanții au pretins că paguba suferită, prin lipsa de folosință a

terenului revendicat, este de 40.000.000 lei; or, potrivit art. 28 din Ordinul

nr. 760/C din 10 august 1999, emis de ministrul justiției, privind aprobarea

Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, în cazul în care

instanța judecătorească trimite spre rejudecare o cerere pentru care s-a plătit

inițial o taxă, stabilită potrivit legii, iar părțile solicită actualizarea

pretențiilor din acțiune, se va achita diferența de taxă între suma achitată

inițial și diferența pentru suma cu care s-a solicitat actualizarea

pretențiilor inițiale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs R.V., în nume propriu și pentru R.V., R.D., R.M. și R.S.,

reiterând aspectul invocat în fața instanței de fond, în sensul că nu datorează

diferența de taxă, întrucât datoria a fost numai actualizată.

Recursul este nefondat.

În adevăr, prima instanță a

interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 28 din Ordinul nr. 760/C din 10

august 1999, privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 146/1997,

întrucât, în cauză, s-a solicitat actualizarea pretențiilor din acțiune,

situație în care reclamanții datorează diferența de taxă între suma achitată

inițial și diferența pentru suma cu care s-a solicitat actualizarea

pretențiilor inițiale.

În consecință, soluția adoptată este

legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.

Respinge recursul declarat de R.V.,

R.V., R.D., R.M. și R.S., împotriva sentinței civile nr. 166 din 10 octombrie

2001, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată,în ședinț[ publică,

astăzi 3 aprilie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-01-22
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 181/2014
la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința nr. 387 din 19 februarie 2013, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis cererea de chemare în judecată, a desființat, în parte, hotărârea din 26 ianuarie 2012 a Comisiei de stabilire a dre
ÎCCJ 2007-11-14
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7702/2007
/2003. Ca urmare, pentru a da posibilitatea participării la proces a tuturor persoanelor interesate care invocă un drept real asupra terenului, s-a dispus rejudecarea cauzei cu luarea în examinare a identificării și evaluării terenului în s
ÎCCJ 2005-06-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 328/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, reclamanții S.A. și L.M. au chemat în judecată Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 de pe lângă
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2302/2018
, așadar, că această hotărâre se bucură doar de opozabilitate față de pârât, în prezenta cauză acesta a avut posibilitatea să conteste valoarea terenului, să facă dovada contrară prin orice mijloc de probă, întrucât actul jurisdicțional li
ÎCCJ 2014-01-31
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 336/2014
din C.F. Y1 și de 1.261 mp din parcela X4 de 5.700 mp din C.F. Y2. - să fie obligată pârâta să le plătească o sumă egală cu 10% din valoarea despăgubirilor ce ne vor fi acordate pentru suprafața totală de teren expropriată de 2.708 mp, repr
Sursă