ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3213/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 20 iunie 2001, reclamantele Ț.G. și Ț.M au chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parțială a H.G. nr. 240/2001, în sensul excluderii din Anexa 2, cuprinzând lista bunurilor imobile, proprietate privată a statului a imobilului situat în București. În motivarea cererii, reclamantele au învederat că, în calitate de succesoare în drepturi a lui I.E.S, dețin în proprietate, împreună cu D.V., imobilul sus-menționat, în care funcționează Ambasada Braziliei. Astfel, prin sentința civilă nr. 6823 din 4 mai 1999 a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a constatat că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil și s-a dispus obligarea Primăriei municipiului București să-l restituie reclamantelor.

Dreptul de proprietate al reclamantelor a fost ulterior intabulat în Cartea Funciară, prin încheierea nr. 8371 din 9 august 2000. Reclamantele au mai arătat că prin înscrierea imobilului în lista bunurilor proprietate privată a statului și trecerea lui în administrarea R.A. L. SA, li se încalcă dreptul de proprietate, impunându-se anularea parțială a actului administrativ atacat. La data de 3 august 2001, R.A. L. SA a formulat cerere de intervenție în interes propriu și al Guvernului României, învederând că titlul de proprietate invocat de reclamante nu le este opozabil, regia nefiind parte în procesul de revendicare. Pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, s-a aflat dosarul nr. 228/2001, având ca obiect acțiunea formulată de reclamantele D.V., T.G.

și T.M., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și R.A. L. SA. Prin această cerere, reclamantele solicitau anularea parțială a H.G. nr. 240/2001, respectiv a poziției nr. 161 din Anexa 2, privind imobilul din Str. Praga. După ce prin sentința civilă nr. 203 din 14 iunie 2001 s-a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, la această din urmă instanță s-a format dosarul nr. 1529/2001. La data de 17 octombrie 2001, Curtea de Apel București a dispus conexarea celor două dosare și ulterior, a luat act de precizarea scrisă a poziției reclamantelor, față de adoptarea O.U.G. nr. 32/2002. Prin sentința civilă nr. 246 din 26 februarie 2003, Curtea de Apel București a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că, întrucât prin art. 9 din O.U.G. nr. 32/2002, s-a dispus abrogarea H.G. nr. 240/2001, hotărârea de guvern contestată nu-și mai produce efectele, iar cererea de anulare a rămas fără obiect. S-a mai reținut că argumentele invocate de reclamante în apărare, în sensul că imobilul în litigiu este în continuare prevăzut ca bun, proprietate privată a statului, potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 32/2002, pot fi folosite pe calea dreptului comun într-o acțiune în revendicare sau de comparare a titlurilor și nu pe calea contenciosului administrativ. Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantele Ț.G. Ț.M. și D.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantele au învederat că instanța de fond a apreciat în mod greșit rămânerea fără obiect a acțiunii, fără a avea în vedere faptul că prin art. 7 din O.U.G. nr. 32/2002, și-a prelungit efectele și valabilitatea H.G. nr. 240/2001, sub aspectul includerii imobilului în litigiu, în anexele actului normativ. De asemenea, reclamantele au arătat că instanța a aplicat eronat legea, când a reținut că pretențiile invocate pot forma obiectul unei acțiuni pe calea dreptului comun, cât timp ceea ce s-a contestat a fost H.G. nr. 240/2001, și nu O.U.G. nr. 32/2002, deci un act administrativ care continuă să-și producă efectele și care poate fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ. Examinând cauza în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Curtea reține că H.G. nr. 240/2001, privind reorganizarea și funcționarea R.A. L. SA, prevede în Anexa 2 bunurile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea regiei, printre care și imobilul din București, compus din construcție și 580 mp teren. Această hotărâre a Guvernului României a fost abrogată expres prin O.U.G. nr. 32/2002 (M. Of. nr. 207/27.03.2002), privind comasarea prin absorbție a R.A. L. SA de către R.A. A.P.P.S. (art. 9). În art. 7 al ordonanței se prevede că Anexa 4 a H.G. nr. 854/2000, privind organizarea și funcționarea R.A.

A.P.P.S., se completează cu bunurile prevăzute în Anexele nr. 2 și 3 la H.G. nr. 240/2001 privind reorganizarea și funcționarea R.A. L. SA. Așadar, în raport cu aceste dispoziții, este corectă susținerea reclamantelor că, prin preluarea listei bunurilor, proprietate privată a statului, printre care se află și imobilul în litigiu, prevăzută în Anexa 2 a H.G. nr. 240/2001, această anexă își produce în continuare efectele, chiar dacă R.A. L. SA, care avea bunul în administrare, a fost desființată, ceea ce a impus abrogarea hotărârii de reorganizare și funcționare a instituției respective. În consecință, este greșită soluția instanței de respingere a acțiunii, ca fiind rămasă fără obiect, cât timp H.G.

nr. 240/2001 își păstrează parțial valabilitatea, respectiv Anexele 2 și 3. În raport cu cele expuse, Curtea, admițând recursul, va casa sentința și va trimite cauza la aceiași instanță pentru soluționarea fondului litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ț.G., T.M. și D.V., împotriva sentinței civile nr. 246 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2003.