ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2595/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2595/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare
recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General
împotriva deciziei nr.19 din 18 ianuarie 2001 a Curții de Apel București,
Secția a IV-a civilă.
La apelul nominal s-a
prezentat recurentul-pârât Municipiul București prin Primarul General
reprezentat de consilier juridic O.O., lipsind intimata-reclamantă C.D.și
intimatul-pârât S.C. H.N.S.A.
Procedura completă.
Nefiind chestiuni
prealabile dezbaterilor Curtea acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic O.O.
solicită admiterea recursului, casarea deciziei nr.19 din 18 ianuarie 2001 a
Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă și trimiterea cauzei spre
rejudecarea apelului, în temeiul art.312 alin.(2) și art.313, teza primă din
C.proc.civ..
C U R T E A
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată
pe rolul Tribunalului București, la 14 ianuarie 2000 reclamantul I.A.a chemat
în judecată pârâții Consiliul General al Municipiului București și S.C.
H.N.S.A., pentru a prin sentința ce instanța va pronunța să oblige pârâții să-i
lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat
în București, str.Vasile Lascăr nr.14, sectorul 2.
În motivarea acțiunii
reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului mai sus individualizat,
conform actului de vânzare-cumpărare transcris sub nr.164927 din 17 noiembrie
1934 și că acesta în mod abuziv a trecut în proprietatea statului.
În drept au fost invocate
dispozițiile art.480 C.civ..
Prin sentința civilă nr.837
din 7 iulie 2000, Tribunalul București, Secția a III-a civilă a admis acțiunea
și a obligat pârâtul C.G.M.B. să-i lase în deplină proprietate și liniștită
posesie imobilul situat în București, str.Vasile Lascăr nr.14, compus din teren
și construcție în suprafață de 477 mp.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că imobilul a trecut în proprietatea statului, în mod
abuziv, fără titlu, fiind incidente în cauză dispozițiile art.480 din C.civ.,
proprietarul neposesor urmând a se bucura de toate prerogativele dreptului de
proprietate: posesie, folosință, dispoziție ca efect al admiterii acțiunii în
revendicare, posesorul neproprietar fiind obligat a ceda posesia imobilului.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat apel pârâtul Municipiul București, reprezentat prin Primarul
General, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește
motivele: acțiunea a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate
procesuală pasivă (Consiliul General al Municipiului București), autenticitatea
contractului de vânzare-cumpărare 164927/17 noiembrie 1934.
Prin decizia civilă nr.19
din 18 ianuarie 2001, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins
ca nefondat apelul motivându-și soluția, în sensul că C.G.M.B. are calitatea
procesuală de a reprezenta statul în raporturile ce vizează dreptul de
proprietate, în temeiul Legii 69/1991 și de a administra domeniul public și
privat.
Cu privire la cel de-al
doilea motiv de apel, ca urmare a depunerii originalului titlului de
proprietate respectiv al contractului 164927/17 noiembrie 1934, s-a reținut în
considerentele deciziei, că apelanta a renunțat la acest motiv.
Și împotriva acestei
decizii a declarat recurs același pârât invocând motive circumscrise art.304
pct.9 din C.proc.civ., arătând că hotărârea este lipsită de temei legal și dată
cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, reiterând motivele invocate în
calea ordinară de atac a apelului.
În plus, recurentul
Municipiul București, prin Primarul General a invocat că în dosarul
nr.8910/1998 al Judecătoriei sectorului 1, același reclamant, I.A.a chemat în
judecată pe D.E., aceasta din urmă decedată în 1973, într-o acțiune ce face
obiectul unei alte judecăți.
Recursul declarat în cauză
este fondat prin prisma motivului de ordine publică, pus în dezbaterea părților
în considerarea dispozițiilor art.306 alin.(2) din C.proc.civ., referitor la
capacitatea procesuală.
În acest context este de
precizat că prin încheierea din 2 aprilie 2002 pe parcursul soluționării
recursului s-a dispus introducerea în cauză a reclamantei C.D., care a
continuat procesul inițiat de autorul acesteia, I.A., decedat la 7 ianuarie
2001 (certificat de deces seria DM nr.795131 înregistrat de Primăria comunei
Cojasca, Dâmbovița sub nr.1 din 9 ianuarie 2001.
Aceasta s-a legitimat
procesual conform certificatului de moștenitor nr. D.260/5 iulie 2001 emis de
Biroul Notarului Public B.C..
Având în vedere
împrejurarea de fapt a decesului reclamantului I.A.la data de 7 ianuarie 2001
deci înlăuntrul termenului de soluționare a apelului, pe parcursul judecării
acestei căi de atac, finalizată la 18 ianuarie 2001, prin pronunțarea deciziei
nr.19 de către Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, cum decizia
menționată a fost dată în contradictoriu cu o persoană decedată se impune
casarea hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului.
Ca atare, în această
situație Curtea apreciază că apelul a fost soluționat cu aplicarea greșită a
legii, în ceea ce privește legitimarea procesuală în cauză.
C.proc.civ. – Cartea II
procedura contencioasă – Titlul I – Părțile – art.41 prevede că „orice persoană
care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.
Persoanele fizice dobândesc
capacitatea de folosință în momentul nașterii și o pierd odată cu moartea
(art.7 Decretul nr.31/1954) și în consecință, ca urmare a decesului
reclamantului I.A.în timpul soluționării apelului, cum acesta și-a pierdut
capacitatea de folosință, nu mai are calitatea procesuală, deci nu este parte
în proces.
Astfel, fiind pronunțată o
decizie în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosință, ca
urmare a decesului, Curtea va admite recursul, în temeiul art.312 alin.(2) din
C.proc.civ., ca casa decizia din apel și conform art.313 al aceluiași cod va
trimite cauza în vederea rejudecării apelului aceleiași instanțe, respectiv
Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă.
Cu ocazia rejudecării,
instanța de trimitere în îndeplinirea cerințelor legale prevăzute de art.315
alin.(1) din C.proc.civ. va examina și celelalte motive de recurs stabilind
corect cadrul procesual în legitimarea persoanelor față de care se conturează
raportul juridic dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul
București, prin Primarul General împotriva deciziei 19 din 18 ianuarie 2001 a
Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre
rejudecarea apelului declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul
General aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.