ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1057/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu

Mare împotriva sentinței nr.422/CA-P din 2 septembrie 2002 a Curții

de Apel Oradea.

La

apelul nominal  au lipsit recurenta pârâtă Casa Județeană de

Pensii Satu Mare, precum și intimata reclamantă T.S.

Procedura

completă.

S-a

referit că, recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu

Mare, în temeiul dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, a

solicitat judecarea în lispă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.422/CA/2002-P pronunțată la data de 2

septembrie  2002 în dosarul nr.3060/CA/2002 Curtea de Apel Oradea a admis

acțiunea formulată de  reclamanta T.S. și a anulat

Hotărârea nr.3047/15.04.2002 adoptată de Comisia de aplicare a Legii

nr.189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Satu Mare, care a fost

obligată să-i recunoască reclamantei statutul de

beneficiară a O.G.nr.105/1999, aprobată și completată prin

Legea nr.189/2000.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în

esență, că reclamanta, chiar dacă s-a născut ulterior

datei la care părinții  săi fuseseră strămutați

din localitatea de domiciliu, beneficiază de statutul acordat de

prevederile art.1 lit.c) din O.G.nr.105/1999, ea dobândind la naștere

statutul părinților săi.

Împotriva

acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Satu

Mare, invocând prevederile art.304 pct.8 și 9 din Codul de procedură

civilă și susținând, în esență, că instanța

de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale în

materie.

Recursul

este nefondat.

Este

necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 18 iunie 1942

în comuna Spâlnaca, județul Alba unde părinții se

refugiaseră din localitatea de  domiciliu, ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate după Diktatul de la Viena.

Potrivit

prevederilor art.1 din O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000,

beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din

interpretarea teleologică a prevederilor ordonaței, rezultă

că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea

unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele

persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive

etnice:

Având

în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă

atât  persoana care a a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât

și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect,

prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta

este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care

părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca

urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or,

în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut

ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să

se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor

care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a

persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din  împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din O.G.nr.105/1999

și soțului supraviețuitor.

Deci,

dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație

lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive

etnice,  a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi

compensatorii copilul care fiind născut în perioada  refugiului, a suferit

în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt

asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cu

această motivare, soluția Curții de apel este legală și

temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva

sentinței nr.422/CA-P din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea,

ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.