ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5109/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul I.D. a chemat în judecată pe pârâta S.C. P. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să-i restituie un atelier electric, preluat în mod abuziv de fosta I.J.P.I.P.S. Suceava. Temeiul juridic a acțiunii fiind Legea nr. 10/2001. Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 52/5 februarie 2002 a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că, în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001 deoarece reclamantul a construit în 1984 atelierul fără autorizație pe un teren al statului, dobândit de pârâtă prin cumpărare de la F.P.S. Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă nr. 41/13 august 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul I.D., împotriva sentinței civile nr. 52/5 februarie 2002a Tribunalului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, în cauză nu sunt aplicabile prev. art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001, deoarece prin imobile preluate abuziv, se înțelege imobilele preluate prin una din modalitățile reglementate de art. 2 lit. a) – h) din legea menționată, în care nu se încadrează atelierul electric revendicat de reclamant. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamantul I.D. criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală - invocând art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. – deoarece: - deși atelierul electric proprietatea sa a fost luat abuziv de către I.J.P.I.S. Suceava în cursul anului 1989 instanțele în mod greșit au considerat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.

Procedând astfel instanțele au încălcat prevederile art. 48 din Legea menționată. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6.03.1945 – 22.12.1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, de regulă în natură, în condițiile prezentei legi. În speță, imobilul – atelier electric – a fost construit de către reclamant fără autorizație și fără proiect pe un teren proprietatea statului și face parte din activul societății pârâte – S.C. P. SA Suceava, dobândit prin cumpărare de active de la F.P.S.

Potrivit prevederilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001 prin imobile preluate în mod abuziv, se înțeleg imobilele preluate prin una din modalitățile reglementate de art. 2 lit. a) – h), în care nu se încadrează imobilul în litigiu. Calea rezolvării litigiului dintre părți este calea dreptului comun cea care decurge din prevederile art. 494 din alin. (2) și (3) C. civ. referitoare la regimul juridic al construcțiilor edificate pe terenul altuia. Această cale a fost folosită de reclamant, însă acțiunea i-a fost respinsă ca prescrisă – sentința civilă nr. 3712/2 august 1991 a Judecătoriei Suceava, dosar 5921/2001 al Judecătoriei Suceava, anexat la dosarul cauzei. Faptul că reclamantului i s-a respins acțiunea, ca prescris, nu-l îndreptățește să uzeze de prevederile art. 48 din Legea nr. 10/2001.

Pentru toate aceste considerente Curtea va reține că motivele de recurs invocate de reclamant nu se circumscriu motivelor de casare, prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și în consecință se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 41/13 august 2002 a Curții de apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.D. împotriva deciziei nr. 41 din 13 august 2002 a Curții de Apel Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.