ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5109/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

I.D. a chemat în judecată pe pârâta S.C. P. SA, solicitând ca prin hotărârea ce

se va pronunța, pârâta să fie obligată să-i restituie un atelier electric,

preluat în mod abuziv de fosta I.J.P.I.P.S. Suceava.

Temeiul juridic a acțiunii fiind

Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Suceava prin sentința

civilă nr. 52/5 februarie  2002 a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea

că, în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001 deoarece

reclamantul a construit în 1984 atelierul fără autorizație pe un teren al

statului, dobândit de pârâtă prin cumpărare de la F.P.S.

Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă nr. 41/13 august

2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul I.D., împotriva

sentinței civile nr. 52/5 februarie  2002a Tribunalului Suceava.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, în cauză nu sunt aplicabile

prev. art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001, deoarece prin imobile preluate

abuziv, se înțelege imobilele preluate prin una din modalitățile reglementate

de art. 2 lit. a) – h) din legea menționată, în care nu se încadrează atelierul

electric revendicat de reclamant.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs reclamantul I.D. criticând-o ca fiind netemeinică

și nelegală - invocând art. 304 pct.  9 și 10 C. proc. civ. – deoarece:

-

deși atelierul electric proprietatea sa a fost luat abuziv de către I.J.P.I.S.

Suceava în cursul anului 1989 instanțele în mod greșit au considerat că în

cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.

Procedând astfel instanțele au

încălcat prevederile art. 48 din Legea menționată.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de

organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada

6.03.1945 – 22.12.1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.

139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, de regulă în

natură, în condițiile prezentei legi.

În speță, imobilul – atelier

electric – a fost construit de către reclamant fără autorizație și fără proiect

pe un teren proprietatea statului și face parte din activul societății pârâte –

S.C. P. SA Suceava, dobândit prin cumpărare de active de la F.P.S.

Potrivit prevederilor art. 1 și art.

2 din Legea nr. 10/2001 prin imobile preluate în mod abuziv, se înțeleg

imobilele preluate prin una din modalitățile reglementate de art. 2 lit. a) – h),

în care nu se încadrează imobilul în litigiu.

Calea rezolvării litigiului dintre

părți este calea dreptului comun cea care decurge din prevederile art. 494 din

alin. (2) și (3) C. civ. referitoare la regimul juridic al construcțiilor

edificate pe terenul altuia. Această cale a fost folosită de reclamant, însă

acțiunea i-a fost respinsă ca prescrisă – sentința civilă nr. 3712/2 august

1991 a Judecătoriei Suceava, dosar 5921/2001 al Judecătoriei Suceava, anexat la

dosarul cauzei.

Faptul că reclamantului i s-a

respins acțiunea, ca prescris, nu-l îndreptățește să uzeze de prevederile art.

48 din Legea  nr. 10/2001.

Pentru toate aceste considerente

Curtea va reține că motivele de recurs invocate de reclamant nu se circumscriu

motivelor de casare, prevăzute de art. 304 pct.  9 și 10 C. proc. civ. și în

consecință se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva

deciziei civile nr. 41/13 august 2002 a Curții de apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul I.D. împotriva deciziei nr. 41 din 13 august 2002 a

Curții de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  2 decembrie 2003.