ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2304/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 1298 din 16 octombrie

2002, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea în

anularea sentinței arbitrale nr. 129 din 27 aprilie 2002, pronunțată de Curtea

de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României, în dosarul nr. 144/2001, promovată de reclamanta S.N.C.D.D. SA

București, în contradictoriu cu intimata SC S.F. SA București, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

sesizată a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de intimată, în

raport cu prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ., constatând că, prin sentința

atacată, nu au fost încălcate dispoziții imperative ale legii, cele invocate de

reclamantă fiind norme dispozitive.

S-a mai reținut, că din verificările

efectuate, probatoriul administrat a fost apreciat în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 52/1994, în vigoare la data derulării contractului, a Regulamentului

C.N.V.M. nr. 8/1996 și nr. 3/1998, care stipulează existența a două sisteme de evidență

și decontare C.N.S. și T/T, fără a indica modalitatea de alegere, iar părțile

neprevăzând în contract modalitatea de decontare, interpretarea acestuia s-a

determinat, potrivit cu art. 1027 C. civ.

Împotriva acestei decizii, reclamanta

a declarat recurs pentru motivele care urmează:

Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Greșit

s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, deoarece aceasta, în raport cu dispozițiile

art. 369 C. proc. civ., este admisibilă, iar art. 358

10

C. proc.

civ. l-a invocat cu privire la efectuarea unei contraexpertize, iar nu ca normă

imperativă, normele imperative ce au fost încălcate și pe care le invocă sunt Regulamentele

nr. 3 și 8 ale S.N.C.D.D. și art. 1027 C. civ.

Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Decizia

atacată cuprinde motive contradictorii, deoarece, deși constată că nu au fost

încălcate norme imperative prin hotărârea arbitrală, în cuprinsul deciziei a analizat

aplicarea de către aceasta a dispozițiilor art. 1027 C. civ., ale

Regulamentelor nr. 8/1996 și nr. 3/1998 ale C.N.V.M., precum și ale Legii nr. 52/1994,

care sunt dispoziții imperative ale legii despre a căror încălcare s-a făcut

vorbire în acțiunea arbitrală.

Art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Instanța nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare, care erau hotărâtoare

pentru dezlegarea pricinii, în sensul că nu a avut în vedere, că, în mod greșit,

tribunalul arbitral a respins cererea formulată de recurentă, de efectuare a

unei contraexpertize, de vreme ce, prin expertiza efectuată, expertul nu a

răspuns la primul obiectiv, privind sistemul tehnic operațional de decontare a tranzacțiilor

pe piața R.A.S.D.A.Q., greșit fiind însușită motivarea sentinței arbitrale.

Recursul nu este fondat.

Recurenta a solicitat, prin acțiunea

în anulare, desființarea sentinței arbitrale nr. 129 din 27 aprilie 2002, întrucât

aceasta „încalcă ordinea publică, bunele moravuri și dispoziții imperative ale legii,

conform art. 364 lit. i) C. proc. civ., raportat la art. 358

10

C.

proc. civ”.

Prin întâmpinare, intimata a invocat

excepția inadmisibilității, deoarece art. 358

10

C. proc. civ. nu

este o normă imperativă, ci dispozitivă.

Rămânând în pronunțare asupra

excepției invocate, instanța sesizată a admis-o și a respins acțiunea ca

inadmisibilă.

Într-adevăr, promovarea acțiunii

arbitrale este facultativă, dar, dacă ea se face, hotărârea arbitrală nu poate

fi desființată decât pentru motivele limitativ prevăzute de art. 364 C. proc.

civ.

Cum norma de drept invocată de recurentă

în acțiunea arbitrală, ca fiind suportul motivului art. 364 lit. i) C. proc.

civ., și anume, art. 356

10

C. proc. civ., nu poate conduce la desființarea

hotărârii arbitrale, ea neavând caracter imperativ, ci dispozitiv, în mod corect,

instanța a apreciat că acțiunea în desființarea acestei hotărâri este

inadmisibilă.

Dacă acțiunea s-ar fi apreciat ca admisibilă,

atunci instanța, potrivit art. 366 alin. (1) C. proc. civ., trebuia să anuleze hotărârea

arbitrală și să se pronunțe în fond, în limitele convenției arbitrale, așa

încât critica cu acest obiect nu poate fi primită.

Decizia atacată cu recurs nu cuprinde

motive contradictorii.

În cuprinsul acesteia se analizează excepția

invocată de intimată, iar din oficiu s-a verificat dacă există eventuale încălcări

de norme imperative, pe care recurenta nu le-a avut în vedere și care ar fi putut

conduce la o altă soluție.

În condițiile în care acțiunea în anulare

a fost respinsă prin pronunțarea asupra unei excepții, cel de-al treilea motiv

de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., care

reproduce motivarea în fapt a acțiunii în anulare, este fără obiect,

respingerea unei probe de către tribunalul arbitral se putea discuta numai dacă

instanța s-ar fi pronunțat în fond.

Prin urmare, Curtea va respinge recursul

declarat ca nefondat și va menține ca legală hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta S.N. C.D.D. SA București, împotriva deciziei nr. 1298

din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 15 aprilie 2003.