ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2304/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1298 din 16 octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea în anularea sentinței arbitrale nr. 129 din 27 aprilie 2002, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. 144/2001, promovată de reclamanta S.N.C.D.D. SA București, în contradictoriu cu intimata SC S.F. SA București, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța sesizată a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de intimată, în raport cu prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ., constatând că, prin sentința atacată, nu au fost încălcate dispoziții imperative ale legii, cele invocate de reclamantă fiind norme dispozitive.

S-a mai reținut, că din verificările efectuate, probatoriul administrat a fost apreciat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 52/1994, în vigoare la data derulării contractului, a Regulamentului C.N.V.M. nr. 8/1996 și nr. 3/1998, care stipulează existența a două sisteme de evidență și decontare C.N.S. și T/T, fără a indica modalitatea de alegere, iar părțile neprevăzând în contract modalitatea de decontare, interpretarea acestuia s-a determinat, potrivit cu art. 1027 C. civ. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs pentru motivele care urmează: Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Greșit s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, deoarece aceasta, în raport cu dispozițiile art. 369 C. proc.

civ., este admisibilă, iar art. 358 10 C. proc. civ. l-a invocat cu privire la efectuarea unei contraexpertize, iar nu ca normă imperativă, normele imperative ce au fost încălcate și pe care le invocă sunt Regulamentele nr. 3 și 8 ale S.N.C.D.D. și art. 1027 C. civ. Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Decizia atacată cuprinde motive contradictorii, deoarece, deși constată că nu au fost încălcate norme imperative prin hotărârea arbitrală, în cuprinsul deciziei a analizat aplicarea de către aceasta a dispozițiilor art. 1027 C. civ., ale Regulamentelor nr. 8/1996 și nr. 3/1998 ale C.N.V.M., precum și ale Legii nr. 52/1994, care sunt dispoziții imperative ale legii despre a căror încălcare s-a făcut vorbire în acțiunea arbitrală.

Art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Instanța nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în sensul că nu a avut în vedere, că, în mod greșit, tribunalul arbitral a respins cererea formulată de recurentă, de efectuare a unei contraexpertize, de vreme ce, prin expertiza efectuată, expertul nu a răspuns la primul obiectiv, privind sistemul tehnic operațional de decontare a tranzacțiilor pe piața R.A.S.D.A.Q., greșit fiind însușită motivarea sentinței arbitrale. Recursul nu este fondat. Recurenta a solicitat, prin acțiunea în anulare, desființarea sentinței arbitrale nr. 129 din 27 aprilie 2002, întrucât aceasta „încalcă ordinea publică, bunele moravuri și dispoziții imperative ale legii, conform art. 364 lit. i) C. proc.

civ., raportat la art. 358 10 C. proc. civ”. Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția inadmisibilității, deoarece art. 358 10 C. proc. civ. nu este o normă imperativă, ci dispozitivă. Rămânând în pronunțare asupra excepției invocate, instanța sesizată a admis-o și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Într-adevăr, promovarea acțiunii arbitrale este facultativă, dar, dacă ea se face, hotărârea arbitrală nu poate fi desființată decât pentru motivele limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ. Cum norma de drept invocată de recurentă în acțiunea arbitrală, ca fiind suportul motivului art. 364 lit. i) C. proc. civ., și anume, art. 356 10 C. proc. civ., nu poate conduce la desființarea hotărârii arbitrale, ea neavând caracter imperativ, ci dispozitiv, în mod corect, instanța a apreciat că acțiunea în desființarea acestei hotărâri este inadmisibilă.

Dacă acțiunea s-ar fi apreciat ca admisibilă, atunci instanța, potrivit art. 366 alin. (1) C. proc. civ., trebuia să anuleze hotărârea arbitrală și să se pronunțe în fond, în limitele convenției arbitrale, așa încât critica cu acest obiect nu poate fi primită. Decizia atacată cu recurs nu cuprinde motive contradictorii. În cuprinsul acesteia se analizează excepția invocată de intimată, iar din oficiu s-a verificat dacă există eventuale încălcări de norme imperative, pe care recurenta nu le-a avut în vedere și care ar fi putut conduce la o altă soluție. În condițiile în care acțiunea în anulare a fost respinsă prin pronunțarea asupra unei excepții, cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., care reproduce motivarea în fapt a acțiunii în anulare, este fără obiect, respingerea unei probe de către tribunalul arbitral se putea discuta numai dacă instanța s-ar fi pronunțat în fond. Prin urmare, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat și va menține ca legală hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta S.N. C.D.D. SA București, împotriva deciziei nr. 1298 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2003.