ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2032/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1281,

pronunțată la data de 01 octombrie 2001, în dosarul nr. 1215/2001, secția a VI

a comercială a Curții de Apel București, a respins, ca nefondată, acțiunea în

anulare, formulată de reclamanta SC G.T. SA, împotriva sentinței nr. 70,

pronunțată la data de 15 martie 2001, în dosarul nr. 374/2000 de Curtea de

Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României, în contradictoriu cu pârâtele O.R.C.B., și B.C.R.

Spre a hotărî astfel, instanța de

control judiciar, având în vedere criticile invocate prin acțiunea în anulare,

referitoare la faptul că litigiul nu era susceptibil de a fi soluționat pe

calea arbitrajului și faptul că hotărârea arbitrală a fost dată cu încălcarea art.

109 și 111 C. proc. civ., a reținut, în esență, că acestea sunt neîntemeiate,

față de clauza compromisorie, înscrisă în convenția angajament nr. 1012 din 17

octombrie 1997, la art. 11.2, și față de obiectul acțiunii arbitrale.

Împotriva deciziei pronunțată în soluționarea acțiunii în

anulare a sentinței arbitrale a formulat recurs reclamanta SC G.T. SA, invocând,

ca temei de drept al cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

s-a arătat, în principal, că decizia atacată este nelegală, dată cu încălcarea art.

364 C. proc. civ., deoarece litigiul nu era susceptibil pe calea arbitrajului,

iar, prin sentința pronunțată, tribunalul arbitral a încălcat dispozițiile art.

109 și 111 C. proc. civ., dat fiind că, la data formulării acțiunii arbitrale,

SC G.T. SA, în calitate de debitor cedent în raportul de cesiune din litigiu,

nu avea deschisă calea acțiunii în realizarea dreptului său – contractul de

cesiune constituind titlu executoriu – și era îndreptățită să stabilească

întinderea creanței, critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Pârâtele au solicitat, prin

întâmpinările formulate, respingerea recursului, apreciind ca fiind nefondate

motivele invocate în susținerea acestei cereri, pârâta B.C.R. reiterând, prin

întâmpinarea sa, în apărare, excepția lipsei calității procesuale pasive a

acestei părți în acțiunea arbitrală; excepția de inadmisibilitate a acțiunii

arbitrale și excepția autorității lucrului judecat, pentru combaterea acțiunii

arbitrale, în raport cu sentința nr. 15 din 01 februarie 2000, definitivă și

executorie, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. 145/1999,

excepții, de altfel, invocate în apărare și prin întâmpinarea ce a formulat-o

în dosarul arbitral, care au fost examinate și avute în vedere de tribunalul

arbitral în soluționarea acțiunii arbitrale.

Este de observat că, prin reiterarea

menționatelor excepții în recurs, intimata-pârâtă, B.C.R., nu justifică un

interes actual, dat fiind că, prin decizia recurată, care a soluționat acțiunea

în anulare, această cerere nu a fost admisă, iar sentința tribunalului arbitral

nu a fost anulată, or, condiția interesului judiciar se impune pentru

îndeplinirea oricărui act procedural, în orice fază a procesului civil, astfel

că și cel care se apără trebuie să justifice interesul legitim al atitudinii

sale, pentru că apărarea nu este decât o formă particulară de a recurge la

protecția juridică, aspect în considerarea căruia, Curtea va respinge evocatele

excepții.

Analizând probele dosarului prin

prisma criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea constată că aceasta

este nefondată.

Astfel, așa cum, corect, a reținut

curtea de apel, tribunalul arbitral, în considerarea obiectului acțiunii

arbitrale și a convenției arbitrale, a soluționat litigiul cu respectarea

cerințelor art. 343

3

C. proc. civ., astfel că nu se poate reține

incidența prevederilor art. 364 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., iar critica,

vizând art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc. civ., nu poate fi primită, întrucât

dispozițiile legale, pretins a fi fost încălcate prin sentința arbitrală, nu se

înscriu între cele prevăzute de acest text legal.

Așa fiind, constatând că, în cauză,

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul reclamantei SC G.T. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile invocate de

intimata pârâtă B.C.R. SA.

Respinge recursul declarat de

reclamanta, SC G.T. SA București, împotriva deciziei nr. 1281 din 01 octombrie

2001 a Curții de Apel București, secția VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 2 aprilie 2003.