ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 762/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia comercială nr. 1611,

pronunțată la data de 29 octombrie 2003, secția a V-a comercială a Curții de

Apel București a respins, ca nefondată, acțiunea în anularea sentinței

arbitrale nr. 93, pronunțată la data de 30 mai 2003 de Curtea de Arbitraj

Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R. și a Municipiului București,

formulată de C.L.S. București, în contradictoriu cu SC G.E.D.R. SRL.

Spre a hotărî astfel,

instanța de control judiciar a reținut că, respingându-se, ca prematură,

acțiunea formulată de reclamantul, C.L.S. București împotriva pârâtei, SC G.E.D.R.

SRL, prin sentința arbitrală atacată, Tribunalul arbitral nu s-a pronunțat

asupra fondului pricinii, astfel că nu se poate invoca incidența art. 364 lit.

f) C. proc. civ. și că nu poate fi primit nici celălalt temei de drept al

acțiunii în anulare, respectiv art. 364 lit. i) C. proc. civ., atât timp cât

reclamantul nu a indicat, în concret, în ce mod, această hotărâre încalcă

ordinea publică, bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs reclamantul, C.L.S., invocând ca temei de drept al

cererii sale dispozițiile art. 307 pct. 1, pct. 7, pct. 9 și pct. 10 C. proc.

civ.

În dezvoltarea acestor

motive de recurs s-a arătat, în principal, că decizia recurată a fost dată de

un complet format din 3 judecători, nelegal constituit, dat fiind că acțiunea

în anularea unei hotărâri arbitrale este o cale de atac similară apelului,

motiv pentru care completul trebuia alcătuit din 2 judecători; este

contradictorie, și nemotivată pe aspectul criticii întemeiată pe art. 364 lit. i)

C. proc. civ., referitoare la încălcarea de către

t

ribunalul arbitral a dispozițiilor legale prevăzute de art. 1066,

art. 1075 și art. 1087 C. civ., invocate în acțiunea arbitrală; este nelegală,

întrucât încalcă aceleași dispoziții legale ca și sentința arbitrală,

respectiv: art. 1069 alin. (2), art. 1087 și art. 969 C. civ. și este

netemeinică, întrucât, ca și tribunalul arbitral, curtea de apel nesocotește

înscrisurile depuse în probațiune, din care rezultă obligația de plată a

pârâtei.

Recursul este nefondat.

Având în vedere că hotărârea

arbitrală este un veritabil act jurisdicțional, care are natura unei hotărâri

judecătorești definitive, iar o astfel de hotărâre, în procedura de drept comun

este susceptibilă de recurs, rezultă că acțiunea în anulare, mijloc procedural

destinat a declanșa controlul judecătoresc asupra unei hotărâri arbitrale, are

natura juridică a unui recurs, în acest sens fiind și cele statuate de Curtea

Supremă de Justiție, secțiile unite, prin decizia nr. V din 25 iunie 2001 și se

judecă în complet format din 3 judecători, în conformitate cu prevederile art. 17

alin. (3) din Legea nr. 92/1992, republicată, în vigoare la data pronunțării

deciziei atacate, așa încât critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 1 C.

proc. civ., este neîntemeiată.

Examinarea considerentelor

deciziei atacate relevă că aceasta cuprinde motivele care au format convingerea

instanței de control judiciar, conform cerințelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,

aceasta argumentând amplu și coerent motivele pentru care acțiunea în anulare,

întemeiată pe art. 364 lit. f) și i), trebuie respinsă, din perspectiva

cerințelor acestor texte legale raportate la hotărârea arbitrală, astfel că

nici critica întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primită.

Întrucât instanța arbitrală,

respingând acțiunea, ca prematură, nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei,

critica încălcării de către aceasta și de către instanța de control judiciar a

dispozițiilor art. 1069 alin. (2), art. 1087 și art. 969 C. civ., invocate ca

temei de drept al acțiunii arbitrale, asemeni celei referitoare la nepronunțarea

asupra înscrisurilor depuse în probațiune, ce vizează incidența art. 304 pct. 9

și pct. 10 C. proc. civ., nu se justifică.

Așa fiind, Curtea, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat,

recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.L.S. București, împotriva deciziei nr. 1611 din 29 octombrie

2003 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2005.