ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3432/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă de SC M. SA

Deva, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a

Finanțelor Publice Hunedoara, s-a solicitat anularea deciziei nr. 2443 din 28

octombrie 1999, emisă de pârât, a dispoziției nr. 2817 din 3 septembrie 1999,

emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, precum și a

procesului-verbal nr. 345 din 1 septembrie 1999, încheiat de Direcția de

Control Financiar Fiscal Deva, prin care societatea a fost obligată să vireze

la bugetul de stat suma de 953.483.526 lei reprezentând 357.414.969 lei, T.V.A.

și 596.068.557 lei, majorări de întârziere aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că marfa aferentă contractelor verificate de către organele de control a

fost livrată la export, astfel încât beneficiază de cota 0 la T.V.A.

Prin sentința nr. 158 din 14 iunie

2000, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea, reținând că nu sunt îndeplinite cerințele

H.G. nr. 512/1998, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G.

nr. 3/1999, pentru că reclamanta nu a produs bunul exportat, iar livrarea unui

component accesoriu s-a făcut către o altă firmă din țară, care a realizat

produsul final, pe care apoi l-a exportat.

Împotriva hotărârii astfel

pronunțate a declarat recurs reclamanta care, criticând sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie, a susținut că beneficiază de cota 0 de T.V.A.,

astfel cum rezultă și din expertiza contabilă efectuată în cauză.

Curtea, examinând cauza, s-a

pronunțat prin decizia nr. 884 din 2 martie 2001, în sensul că a admis

recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la

aceiași instanță.

Curtea de Apel Alba Iulia, judecând

în fond după casare, s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 42 din 20 martie

2002, prin care a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M. SA, reținând,

în esență, că nu putea beneficia de cota 0 de T.V.A., întrucât marfa nu a fost

exportată direct partenerului extern și nu a încasat prețul în valută, nefiind

îndeplinite criteriile pct. 9.4 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 3/1992,

aprobate prin H.G. nr. 1178/1996.

Nemulțumită de soluția pronunțată, a

declarat recurs reclamanta SC M. SA, criticând sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând că instanța nu a ținut cont de raportul de expertiză

dispus în cauză, cât și de actele normative incidente în momentul derulării

contractului.

Recursul este nefondat.

Conform prevederilor cap. 9 pct. 9.4

din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 3/1992, aprobată prin H.G. nr. 1178/1996,

cota 0 de T.V.A. se aplică exportului de bunuri și prestărilor de servicii,

legate direct de exportul bunurilor efectuate de agenți economici cu sediul în

România.

Or, nu se poate reține că

activitatea desfășurată de recurenta/reclamantă ar fi legată direct de exportul

bunurilor, pentru a putea beneficia astfel de taxare cu cota 0 T.V.A.

De altfel, recurenta nu a prezentat

actele prevăzute de Normele de aplicare a O.G. nr. 3/1992, aprobată prin H.G.

nr. 512/1998, pct. 9.11. pentru a beneficia de cota 0 T.V.A., respectiv

contractele întocmite direct cu partenerii externi sau, după caz, notele de

comandă, factura externă și dovada încasării facturii externe sau, după caz,

dovada introducerii în bancă, a declarației de încasare valutară.

Recurenta a livrat produsul

căptușeli articol Jeni Periam 140 cm la intern, SC S. SA Suceava, pentru a fi

folosite la confecțiile finite, exportate direct partenerului extern P.S. Co

New York și ca atare, nu poate fi primită susținerea recurentei că marfa a fost

livrată la export, întrucât s-a livrat la extern un alt produs finit, în care a

fost incorporată marfa produsă de recurentă. Recurenta/reclamantă nu are

factură externă și nu a încasat c/val mărfii în valută, conform prevederilor

pct. 9.11. din Norme, astfel încât nu poate beneficia de cota 0 T.V.A.

În consecință, soluția instanței,

prin care s-a reținut că bunurile efectuate de reclamantă nu sunt taxabile cu

cota 0 T.V.A., nefiind legate direct de exportul bunurilor, este temeinică și

legală, astfel că recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M.

SA Deva împotriva sentinței civile nr. 42 din 20 martie 2002 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 octombrie 2003.