ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7441/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1982/2002, reclamanta SC H. SRL Hunedoara a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Hunedoara, solicitând anularea procesului-verbal de control nr. 5285 din 27 iunie 1997, întocmit de Administrația Financiară Hunedoara și deciziei nr. 1584 din 21 iulie 1999 a Ministerului Finanțelor Publice și exonerarea sa de plata obligațiilor fiscale, în sumă totală de 433.395.488 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu datorează T.V.A. stabilit de către organele de control, întrucât nu a efectuat operațiuni de comerț, societatea având ca obiect al activității sale, acela de livrări materiale recuperate (deșeuri metalice), dezmembrări mijloace fixe casate și colectarea deșeurilor metalice și nemetalice.

Prin sentința civilă nr. 173 din 16 octombrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea reclamantei, a anulat procesul-verbal de control nr. 5285 din 27 iunie 1997, întocmit de Administrația Financiară a municipiului Hunedoara, precum și decizia nr. 1584 din 21 iulie 1999 a Ministerului Finanțelor Publice și a exonerat pe reclamantă, de plata obligațiilor fiscale instituite prin actele de control atacate, în sumă totală de 433.395.488 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că deșeurile livrate au avut ca scop, retopirea, deci folosirea în producție, împrejurare în raport cu care reclamanta nu datorează T.V.A.

- ul suplimentar, reținut prin actele de control și nici majorările de întârziere aferente. Împotriva sentinței civile sus-menționate au declarat recurs, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Hunedoara, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara și Ministerul Finanțelor Publice, motivând în esență, că SC H. SRL nu a depus contracte ferme, cu beneficiarii, în care să fie prevăzut în mod obligatoriu că materialele recuperate livrate se vor folosi în scop productiv și nici nu a făcut dovada că deșeurile retopite au fost ulterior folosite în producție. Recursul este nefondat.

Din probele administrate în cauză, respectiv acte și raportul de expertiză, se reține că în intervalul supus verificării, reclamanta a încheiat pentru operațiunile de vânzare a deșeurilor metalice recuperate din industrie și de la populație, contracte și comenzi cu o serie de beneficiari, în care s-a făcut mențiunea ca aceste deșeuri metalice să fie folosite în scop productiv, de către beneficiari, care au stabilit și ca livrarea să se facă la stații de destinație loco, unde erau retopite deșeurile metalice. În consecință, actele deținute de reclamantă în calitate de furnizor, demonstrează că deșeurile livrate au avut ca scop, retopirea, deci folosirea în producție, situație în care în mod corect instanța de fond a reținut că societatea reclamantă nu datorează T.V.A.

și majorări de întârziere aferente. Având în vedere considerentele prezente, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Hunedoara și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 173 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2004.