ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5346/2003

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 8 ianuarie 2003 s-a înregistrat pe rolul

Curții Supreme de Justiție recursul în anulare formulat de procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile

nr. 16 din 8 ianuarie 2002 a Curții de Apel Pitești, a deciziei civile nr. 1479

din 10 septembrie 2001 a Tribunalului Argeș și a sentinței civile nr. 1435 din

9 aprilie 2000 a Judecătoriei Câmpulung-Muscel, susținându-se că hotărârile

judecătorești au fost pronunțate cu încălcarea  esențială a legii, ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Analizând recursul în anulare, precum și

dosarele atașate, se constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20 decembrie 2000

pe rolul Judecătoriei Câmpulung-Muscel, R.N.P., prin D.S. Pitești a solicitat

în contradictoriu cu Consiliul local Dragoslavele, județul Argeș, Comisia

locală pentru aplicarea Legii fondului funciar și Consiliul județean Argeș,

Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, anularea hotărârii nr.

131 din 7 noiembrie 2000 cu privire la terenul cu vegetație forestieră în

suprafață de 4144,02 ha, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate al

Obștii Moșnenilor Dragosloveni și Mănăstirea Nămăiești.

S-a susținut că potrivit art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 1/2000, fiecărui autor deposedat i se putea reconstitui dreptul de

proprietate pentru cel mult 10 ha teren cu vegetație forestieră și în plus

solicitarea trebuia făcută de fiecare persoană fizică, iar nu în numele obștii;

de asemenea, s-a susținut că și Mănăstirii Nămăiești i se reconstituise deja

dreptul de proprietate pentru 30 ha, astfel încât nu i se mai putea acorda încă

odată o altă suprafață. În drept, temeiul acțiunii a fost indicat art. 12 pct.

6 din Legea nr. 1/2000.

Pârâții au depus întâmpinare, solicitând

respingerea plângerii, cu motivarea că la emiterea deciziei atacate s-au

respectat dispozițiile legale în vigoare. S-au depus înscrisurile care au stat

la baza emiterii deciziei.

Prin sentința civilă nr. 1435 din 9 aprilie 2001

Judecătoria Câmpulung a admis în parte acțiunea, a anulat în parte hotărârile

nr. 131 din 7 noiembrie 2000 a Comisiei județene Argeș pentru aplicarea Legii

fondului funciar, cu privire la suprafața de 3742,42 ha. A fost respinsă

excepția ridicată de pârâte privind lipsa calității procesual active a

reclamantei. S-a reținut în esență în motivarea hotărârii că în ceea ce-i

privește pe moștenitorii autorilor deposedați ai obștii s-a acordat mai mult

decât aveau dreptul. Cu privire la Mănăstirea Nămăiești, s-a menținut

dispoziția, cu motivarea că nici reclamanta și nici Obștea Moșnenilor

Dragosloveni nu au produs vreo dovadă privind transferul proprietății către

mănăstire.

Din cap. III al Legii nr. 1/2000 s-a tras

concluzia că reclamanta are calitate procesual activă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât

reclamanta, cât și Comisia locală Dragoslavele pentru aplicarea Legii nr.

18/1991.

Prin decizia civilă nr. 1479 din 10 septembrie

2001 Tribunalul Argeș a respins apelul reclamantei și admițând apelul pârâtei,

a schimbat în tot sentința și a respins plângerea, cu motivarea că Mănăstirii

Nămăiești îi fusese reconstituit, ca unitate de cult, printr-o altă hotărâre

dreptul de proprietate, dar prin hotărârea atacată, mănăstirea apare, corect,

ca și coproprietar în cadrul Obștii Moșnenilor, a cărei proprietate a fost

reconstituită conform art. 26 alin. (1) și  (2) din Legea nr. 1/2000.

Recursul declarat de reclamantă a fost respins

prin decizia civilă nr. 16 din 8 ianuarie 2002 a Curții de Apel Pitești. A

motivat instanța de recurs soluția la care s-a oprit prin referire la textele

invocate și de tribunal, raportându-se și la principiul neretroactivității

legilor, față de critica recurentei ce viza dispozițiile O.G. nr. 102/2001 care

limitează la 20 ha drepturile fiecărui membru al obștei. Cu privire la dreptul

Mănăstirii Nămăiești și al moștenitorilor membrilor care nu au făcut cereri, instanța

de recurs a motivat prin caracterul specific al acestei coproprietăți

devălmașe, potrivit cu care dispariția unui membru al obștei nu conduce la

diminuarea proprietății obștii, ci prin prezervarea în cadrul formei

asociative.

Prin recursul în anulare, declarat la cererea

R.N.P. - D.S. Argeș, se critică toate hotărârile pronunțate, susținându-se că

s-a făcut o greșită aplicare a Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2001, cu

modificările aduse prin O.U.G. nr. 102/2001, aprobată prin Legea nr. 400/2002,

care limitează la 20 ha/titular deposedat reconstituirea dreptului de

proprietate în favoarea Obștii Moșnenilor Dragosloveni. Cu privire la

Mănăstirea Nămăiești, se susține că greșit i s-a reconstituit dreptul de

proprietate și ca membru al composetoratului, depășindu-se în felul acesta

limita de 30 ha pentru care i se eliberase un alt titlu de proprietate.

Prin întâmpinare, Consiliul local Dragoslavele a

solicitat respingerea recursului în anulare.

Curtea a pus în discuție din oficiu

neparticiparea la judecarea pricinii a beneficiarilor hotărârii atacate, Obștea

Moșnenilor Dragosloveni, pentru  a-și formula apărări proprii și a-i fi

opozabile hotărârile.

Această entitate, persoană juridică constituită

potrivit art. 28 alin. (4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului

de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, în baza sentinței

civile nr. 1560 din 7 aprilie 2000 a Judecătoriei Câmpulung are, potrivit

statutului, organele de conducere, președintele Consiliului de administrație având

calitatea de a o reprezenta în litigiu.

Nici instanța de fond, care a admis în parte

plângerea, cu motivarea că unii dintre moștenitorii foștilor moșneni nu ar fi

fost îndreptățiți la reconstituire, nici instanța de apel și cea de recurs nu

au fost preocupate de respectarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., potrivit cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Se impune de aceea casarea tuturor hotărârilor

pronunțate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond,

care va pune în discuția părților oportunitatea citării în cauză și a Obștii

Moșnenilor Dragosloveni și a Mănăstirii Nămăiești.

Pentru considerentele anterioare expuse, conform

art. 312 C. proc. civ., recursul în anulare se va admite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 16 din 8 ianuarie 2002 a Curții de Apel Pitești.

Casează decizia, precum și decizia nr. 1479 din

10 septembrie 2001 a Tribunalului Argeș și sentința civilă nr. 1435 din 9

aprilie 2000 a Judecătoriei Câmpulung Muscel.

Trimite cauza spre rejudecare în fond la

Judecătoria Câmpulung Muscel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  12 decembrie 2003.