ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5346/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 8 ianuarie 2003 s-a înregistrat pe rolul Curții Supreme de Justiție recursul în anulare formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 16 din 8 ianuarie 2002 a Curții de Apel Pitești, a deciziei civile nr. 1479 din 10 septembrie 2001 a Tribunalului Argeș și a sentinței civile nr. 1435 din 9 aprilie 2000 a Judecătoriei Câmpulung-Muscel, susținându-se că hotărârile judecătorești au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Analizând recursul în anulare, precum și dosarele atașate, se constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 decembrie 2000 pe rolul Judecătoriei Câmpulung-Muscel, R.N.P., prin D.S.

Pitești a solicitat în contradictoriu cu Consiliul local Dragoslavele, județul Argeș, Comisia locală pentru aplicarea Legii fondului funciar și Consiliul județean Argeș, Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, anularea hotărârii nr. 131 din 7 noiembrie 2000 cu privire la terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 4144,02 ha, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate al Obștii Moșnenilor Dragosloveni și Mănăstirea Nămăiești. S-a susținut că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, fiecărui autor deposedat i se putea reconstitui dreptul de proprietate pentru cel mult 10 ha teren cu vegetație forestieră și în plus solicitarea trebuia făcută de fiecare persoană fizică, iar nu în numele obștii; de asemenea, s-a susținut că și Mănăstirii Nămăiești i se reconstituise deja dreptul de proprietate pentru 30 ha, astfel încât nu i se mai putea acorda încă odată o altă suprafață.

În drept, temeiul acțiunii a fost indicat art. 12 pct. 6 din Legea nr. 1/2000. Pârâții au depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, cu motivarea că la emiterea deciziei atacate s-au respectat dispozițiile legale în vigoare. S-au depus înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei. Prin sentința civilă nr. 1435 din 9 aprilie 2001 Judecătoria Câmpulung a admis în parte acțiunea, a anulat în parte hotărârile nr. 131 din 7 noiembrie 2000 a Comisiei județene Argeș pentru aplicarea Legii fondului funciar, cu privire la suprafața de 3742,42 ha. A fost respinsă excepția ridicată de pârâte privind lipsa calității procesual active a reclamantei. S-a reținut în esență în motivarea hotărârii că în ceea ce-i privește pe moștenitorii autorilor deposedați ai obștii s-a acordat mai mult decât aveau dreptul.

Cu privire la Mănăstirea Nămăiești, s-a menținut dispoziția, cu motivarea că nici reclamanta și nici Obștea Moșnenilor Dragosloveni nu au produs vreo dovadă privind transferul proprietății către mănăstire. Din cap. III al Legii nr. 1/2000 s-a tras concluzia că reclamanta are calitate procesual activă. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta, cât și Comisia locală Dragoslavele pentru aplicarea Legii nr. 18/1991. Prin decizia civilă nr. 1479 din 10 septembrie 2001 Tribunalul Argeș a respins apelul reclamantei și admițând apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința și a respins plângerea, cu motivarea că Mănăstirii Nămăiești îi fusese reconstituit, ca unitate de cult, printr-o altă hotărâre dreptul de proprietate, dar prin hotărârea atacată, mănăstirea apare, corect, ca și coproprietar în cadrul Obștii Moșnenilor, a cărei proprietate a fost reconstituită conform art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1/2000.

Recursul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr. 16 din 8 ianuarie 2002 a Curții de Apel Pitești. A motivat instanța de recurs soluția la care s-a oprit prin referire la textele invocate și de tribunal, raportându-se și la principiul neretroactivității legilor, față de critica recurentei ce viza dispozițiile O.G. nr. 102/2001 care limitează la 20 ha drepturile fiecărui membru al obștei. Cu privire la dreptul Mănăstirii Nămăiești și al moștenitorilor membrilor care nu au făcut cereri, instanța de recurs a motivat prin caracterul specific al acestei coproprietăți devălmașe, potrivit cu care dispariția unui membru al obștei nu conduce la diminuarea proprietății obștii, ci prin prezervarea în cadrul formei asociative.

Prin recursul în anulare, declarat la cererea R.N.P. - D.S. Argeș, se critică toate hotărârile pronunțate, susținându-se că s-a făcut o greșită aplicare a Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2001, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 102/2001, aprobată prin Legea nr. 400/2002, care limitează la 20 ha/titular deposedat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Obștii Moșnenilor Dragosloveni. Cu privire la Mănăstirea Nămăiești, se susține că greșit i s-a reconstituit dreptul de proprietate și ca membru al composetoratului, depășindu-se în felul acesta limita de 30 ha pentru care i se eliberase un alt titlu de proprietate. Prin întâmpinare, Consiliul local Dragoslavele a solicitat respingerea recursului în anulare.

Curtea a pus în discuție din oficiu neparticiparea la judecarea pricinii a beneficiarilor hotărârii atacate, Obștea Moșnenilor Dragosloveni, pentru a-și formula apărări proprii și a-i fi opozabile hotărârile. Această entitate, persoană juridică constituită potrivit art. 28 alin. (4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, în baza sentinței civile nr. 1560 din 7 aprilie 2000 a Judecătoriei Câmpulung are, potrivit statutului, organele de conducere, președintele Consiliului de administrație având calitatea de a o reprezenta în litigiu. Nici instanța de fond, care a admis în parte plângerea, cu motivarea că unii dintre moștenitorii foștilor moșneni nu ar fi fost îndreptățiți la reconstituire, nici instanța de apel și cea de recurs nu au fost preocupate de respectarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., potrivit cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Se impune de aceea casarea tuturor hotărârilor pronunțate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, care va pune în discuția părților oportunitatea citării în cauză și a Obștii Moșnenilor Dragosloveni și a Mănăstirii Nămăiești. Pentru considerentele anterioare expuse, conform art. 312 C. proc. civ., recursul în anulare se va admite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 16 din 8 ianuarie 2002 a Curții de Apel Pitești. Casează decizia, precum și decizia nr. 1479 din 10 septembrie 2001 a Tribunalului Argeș și sentința civilă nr. 1435 din 9 aprilie 2000 a Judecătoriei Câmpulung Muscel. Trimite cauza spre rejudecare în fond la Judecătoria Câmpulung Muscel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2003.