ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4095/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 25 septembrie 2000 D.S. Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată Comisia Județeană Vâlcea pentru aplicarea Legii Fondului Funciar în baza art. 87 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 1/2000 aprobat prin H.G. nr. 180/2000, coroborat cu dispozițiile art. 51-59 din Legea nr. 18/1991, republicată, și a solicitat anularea Hotărârii nr. 5271 din 22 august 2000, prin care pârâta a validat anexa nr. 54, cuprinzând 95 de solicitanți, pentru suprafața totală de 6156,75 ha terenuri cu vegetație forestieră ce aparține O.M.– Sat Săliște.

În motivarea acțiunii s-a susținut că nu au fost respectate dispozițiile actelor normative menționate deoarece reconstituirea dreptului de proprietate pentru formele asociative are loc numai ca urmare a cererii pe care trebuia să o facă fiecare membru al formei asociative respective or, în cauză, s-a depus o singură cerere pentru întreaga O.M. Pe de altă parte, conform art. 27 din Legea nr. 1/2000 și a Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 180/2000, în cazul composesoratelor, obștelor de moșneni, obștelor răzesești și al altor forme asociative asimilate acestora, comitetele ad-hoc alese de membrii solicitanți vor prezenta instanței judecătorești sesizate statutele pe baza cărora respectivele forme asociative au fost organizate și au funcționat în perioada 1921-1940.

Această prevedere legală nu a fost respectată întrucât pârâta nu a prezentat statutele pentru a se demonstra că persoanele solicitante la reconstituirea dreptului de proprietate au fost organizate și au funcționat ca atare într-o formă asociativă în perioada 1921-1940. La data de 4 octombrie 2000 O.M. Săliștea din sat Săliște, județul Vâlcea, reprezentată de Comitetul Ad-Hoc, a formulat cerere de intervenție atât în nume propriu, cât și în interesul pârâtei Comisia Județeană Vâlcea pentru aplicarea Legii Fondului Funciar, solicitând respingerea acțiunii, întrucât: toți membrii obștii au formulat cereri individuale prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, susținerea contrară a reclamantei fiind nereală; O.M.

Săliște a funcționat și în perioada 1921-1940, intervenienta obligându-se să depună înscrisuri în acest sens. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Brezoi, prin sentința civilă nr. 1391 din 12 octombrie 2000, a respins acțiunea formulată de reclamanta D.S.Râmnicu Vâlcea și a admis cererea de intervenție promovată de O.M. Săliște, județul Vâlcea. Pentru a hotărî astfel, instanța a motivat că: O. Săliște a dobândit personalitate juridică deoarece în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 1/2000, Comitetul AD-HOC a prezentat Judecătoriei Brezoi documentele necesare, pronunțându-se în acest sens sentința civilă nr. 90/2000; O. a funcționat în perioada 1921-1940 „documentele existând la Comisia locală Mălaia, așa cum rezultă din procesul-verbal din 19 mai 2000”; toți coindivizarii au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate potrivit art. 72 din Regulamentul pentru aplicarea Legii nr. 1/2000.

Sentința Judecătoriei Brezoi a fost menținută prin decizia civilă nr. 174 din 23 ianuarie 2001 a Tribunalului Vâlcea și decizia nr. 1282/R din 11 mai 2001 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, instanțe care au respins apelul și respectiv, recursul, declarate de reclamanta D.S.Vâlcea. La data de 10 mai 2002, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2, teza a II-a C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2 octombrie 2000 și nr. 59/27 aprilie 2001, recurs în anulare, apreciind că hotărârile judecătorești pronunțate în cauză sunt vădit netemeinice, întrucât instanțele nu au procedat la administrarea probelor necesare justei soluționări a cauzei, respectiv înscrisurile referitoare la amenajamentul din anul 1829 al O. și nu a dispus întocmirea unei expertize de specialitate.

Recursul în anulare este fondat, în sensul considerentelor care succed: Prin hotărârea nr. 5271 din 22 august 2000, pârâta Comisia Județeană Vâlcea pentru aplicarea Legii Fondului Funciar a dispus „validarea anexei nr. 54 pentru pozițiile nr. 1-52 pentru 95 autori cu suprafața totală de 6156,75 ha terenuri cu vegetație forestieră” ce a aparținut O.M. sat Săliște. În acțiunea introductivă de instanță reclamanta D.S.Râmnicu Vâlcea a pretins că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii nr. 1/2000 și a Regulamentului de aplicare a acestei legi, reclamanta contestând atât calitatea de membri ai formei asociative (O.M.) a unor persoane fizice solicitante și procedura urmată de comisia pârâtă, cât și întinderea suprafeței totale de terenuri cu vegetație forestieră reconstituită prin hotărârea a cărei anulare se cere.

Soluția adoptată de judecătorie de respingere a acțiunii, menținută ca atare de instanțele de apel și recurs, nu a fost fundamentată pe probe, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la rolul activ. Instanțele au nesocotit prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. care obligă pe judecători să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului și să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Astfel, instanțele nu au solicitat pentru verificare „Anexa nr. 54” pentru a se cerceta dacă suprafața de teren validată este în concordanță cu cotele participative prevăzute în cererile de reconstituire a dreptului de proprietate depuse în dosarul de fond, document, în lipsa căruia, nu se poate forma convingerea cu privire la legalitatea reconstituirii.

În acest context era de verificat, pentru fiecare persoană solicitantă în parte, dacă a avut calitatea de moșnean al obștei în perioada 1921-1940, iar în caz de deces al autorilor, dacă persoanele fizice solicitante au, la rândul lor, calitatea de moștenitori, potrivit legii civile. Trebuiau solicitate statutele în baza cărora intervenienta, beneficiară a dreptului de reconstituire, a funcționat ca formă asociativă în perioada interbelică, fiind inacceptabilă motivarea instanțelor potrivit cărora „documentele există la Comisia locală Mălaia”, motivare care demonstrează încălcarea obligației de cercetare directă și nemediată a tuturor elementelor care servesc la dezlegarea pricinii. De asemenea, trebuiau avute în vedere și înscrisurile pe baza cărora s-a propus Comisiei județene Vâlcea de către Comisia Locală Mălaia validarea suprafeței aparținând O.M.

Săliște, și anume, amenajamentul din anul 1929 al obștei din care să rezulte membrii componenți ai acesteia, numai astfel putându-se stabili dacă cei ce au formulat cereri de reconstituire au fost sau nu membrii ai obștei ori au calitatea de moștenitori, potrivit legii. Tot în virtutea rolului activ instanțele erau datoare să ordone, din oficiu, efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească ce suprafață totală de teren a avut obștea în perioada interbelică, precum și suprafața fiecărui moșnean în parte, deoarece, în cazul solicitanților moștenitori, aceștia nu pot pretinde, prin reconstituire, o suprafață de teren cu o întindere mai mare decât aceea a autorilor lor. Față de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile date în cauză cu consecința trimiterii acesteia la Judecătoria Brezoi pentru ca, în rejudecare, să se administreze probele mai sus indicate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1282/R din 11 mai 2001 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Casează decizia recurată, decizia civilă nr. 174 din 23 ianuarie 2001 a Tribunalului Vâlcea precum și sentința civilă nr. 1391 din 12 octombrie 2000 a Judecătoriei Brezoi și trimite cauza la aceeași judecătorie pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2003.