ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4095/2003

Asupra

recursului în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

La data

de 25 septembrie 2000  D.S. Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată Comisia

Județeană Vâlcea pentru aplicarea Legii  Fondului Funciar în baza art. 87 din

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 1/2000 aprobat prin H.G. nr. 180/2000,

coroborat cu dispozițiile art. 51-59 din  Legea nr. 18/1991, republicată, și a

solicitat anularea Hotărârii nr. 5271 din 22 august 2000, prin care pârâta a

validat anexa nr. 54, cuprinzând 95 de solicitanți, pentru suprafața totală de

6156,75 ha terenuri cu vegetație forestieră ce aparține O.M.– Sat Săliște.

În

motivarea acțiunii s-a susținut că nu au fost respectate dispozițiile actelor

normative menționate deoarece reconstituirea dreptului  de proprietate pentru

formele asociative are loc numai ca urmare a cererii pe care trebuia să o facă

fiecare membru al formei asociative respective or, în cauză, s-a depus o

singură cerere pentru întreaga O.M.

Pe de

altă parte, conform art. 27 din Legea nr. 1/2000 și a Regulamentului aprobat

prin H.G. nr. 180/2000, în cazul composesoratelor, obștelor de moșneni,

obștelor răzesești și al altor forme asociative asimilate acestora, comitetele

ad-hoc alese de membrii solicitanți vor prezenta instanței judecătorești

sesizate statutele pe baza cărora respectivele forme asociative au fost

organizate și au funcționat în perioada 1921-1940. Această prevedere legală nu

a fost respectată întrucât pârâta nu a prezentat statutele pentru a se

demonstra că persoanele solicitante la reconstituirea dreptului de proprietate

au fost organizate și au funcționat ca atare într-o formă asociativă în

perioada 1921-1940.

La data

de 4 octombrie 2000 O.M. Săliștea din sat Săliște, județul Vâlcea, reprezentată

de Comitetul Ad-Hoc, a formulat cerere de intervenție atât în nume propriu, cât

și în interesul pârâtei Comisia Județeană Vâlcea pentru aplicarea Legii

Fondului Funciar, solicitând respingerea  acțiunii, întrucât: toți membrii

obștii au formulat cereri individuale prin care au solicitat reconstituirea

dreptului de proprietate, susținerea contrară a reclamantei fiind nereală; O.M.

Săliște a funcționat și în perioada 1921-1940, intervenienta obligându-se să

depună înscrisuri în acest sens.

Învestită

cu soluționarea cauzei, Judecătoria Brezoi, prin  sentința civilă nr. 1391 din

12 octombrie 2000, a respins acțiunea formulată de reclamanta D.S.Râmnicu

Vâlcea și a admis cererea de intervenție promovată de O.M. Săliște, județul

Vâlcea.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a motivat că: O. Săliște a dobândit personalitate

juridică deoarece în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 1/2000, Comitetul

AD-HOC a prezentat Judecătoriei Brezoi documentele necesare, pronunțându-se în

acest sens sentința civilă nr. 90/2000; O. a funcționat în perioada 1921-1940

„documentele existând la Comisia locală  Mălaia, așa cum rezultă din

procesul-verbal din 19 mai 2000”; toți coindivizarii au formulat cereri pentru

reconstituirea dreptului de proprietate potrivit art. 72 din Regulamentul

pentru aplicarea Legii nr. 1/2000.

Sentința

Judecătoriei Brezoi a fost menținută prin decizia civilă nr. 174 din 23

ianuarie 2001 a Tribunalului Vâlcea și decizia nr. 1282/R din 11 mai 2001 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă, instanțe care au respins apelul și

respectiv, recursul, declarate de reclamanta D.S.Vâlcea.

La data

de 10 mai 2002, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2, teza a II-a C. proc. civ.,

astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2 octombrie 2000 și nr. 59/27

aprilie 2001, recurs în anulare, apreciind că hotărârile judecătorești

pronunțate în cauză sunt vădit netemeinice, întrucât instanțele nu au procedat

la administrarea probelor necesare justei soluționări a cauzei, respectiv

înscrisurile  referitoare la amenajamentul din anul 1829 al O. și nu a dispus

întocmirea unei expertize de specialitate.

Recursul

în anulare este fondat, în sensul considerentelor care succed:

Prin

hotărârea nr. 5271 din 22 august 2000, pârâta Comisia Județeană Vâlcea pentru

aplicarea Legii Fondului Funciar a dispus „validarea anexei nr. 54 pentru

pozițiile nr. 1-52 pentru 95 autori cu suprafața totală de 6156,75 ha terenuri

cu vegetație forestieră” ce a aparținut O.M. sat Săliște.

În

acțiunea introductivă de instanță reclamanta D.S.Râmnicu Vâlcea a pretins că

reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea prevederilor

Legii nr. 1/2000 și a Regulamentului de aplicare a  acestei legi, reclamanta

contestând atât calitatea de membri ai formei asociative (O.M.) a unor persoane

fizice solicitante  și procedura urmată de comisia pârâtă, cât și întinderea

suprafeței totale de terenuri cu vegetație forestieră reconstituită prin

hotărârea a cărei anulare se cere.

Soluția

adoptată de judecătorie de respingere a acțiunii, menținută ca atare de

instanțele de apel și recurs, nu a fost fundamentată pe probe, fiind pronunțată

cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la rolul activ. Instanțele au

nesocotit prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. care obligă pe

judecători să stăruie, prin  toate mijloacele legale, pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului și să ordone administrarea probelor pe care

le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Astfel,

instanțele nu au solicitat pentru verificare „Anexa nr. 54” pentru a se cerceta

dacă suprafața de teren validată este în concordanță cu cotele participative

prevăzute în cererile de reconstituire a dreptului de proprietate depuse în

dosarul  de fond, document, în lipsa căruia, nu se poate forma convingerea cu

privire la legalitatea reconstituirii.

În

acest context era de verificat, pentru fiecare persoană solicitantă în parte,

dacă a avut calitatea de moșnean al obștei în perioada 1921-1940, iar în caz de

deces al autorilor, dacă  persoanele fizice solicitante au, la rândul lor, calitatea

de moștenitori, potrivit legii civile.

Trebuiau

solicitate statutele în baza cărora intervenienta, beneficiară a dreptului de

reconstituire, a funcționat ca  formă asociativă în perioada interbelică, fiind

inacceptabilă motivarea instanțelor potrivit cărora „documentele există la

Comisia locală Mălaia”, motivare care demonstrează încălcarea obligației de

cercetare directă și nemediată a tuturor elementelor care servesc la dezlegarea

pricinii.

De

asemenea, trebuiau avute în vedere și înscrisurile pe baza cărora   s-a propus

Comisiei județene Vâlcea de către Comisia Locală Mălaia validarea suprafeței

aparținând O.M. Săliște, și anume, amenajamentul din anul 1929 al obștei din

care să rezulte membrii componenți ai acesteia, numai astfel putându-se stabili

dacă cei ce au formulat cereri de reconstituire au fost sau nu membrii ai

obștei ori au calitatea de moștenitori, potrivit legii.

Tot în

virtutea rolului activ instanțele erau datoare să ordone, din oficiu,

efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească ce suprafață

totală de teren a avut obștea în perioada interbelică, precum și suprafața

fiecărui moșnean în parte, deoarece, în cazul solicitanților moștenitori,

aceștia nu pot pretinde, prin reconstituire, o suprafață de teren cu o întindere

mai mare decât aceea a autorilor lor.

Față de

cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii

lui, vor fi casate hotărârile date în cauză cu consecința trimiterii acesteia

la Judecătoria  Brezoi pentru ca, în rejudecare, să se administreze probele mai

sus indicate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de  Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1282/R din 11 mai 2001 a Curții

de Apel Pitești, secția civilă.

Casează

decizia recurată, decizia civilă nr. 174 din 23 ianuarie 2001 a Tribunalului

Vâlcea precum și sentința civilă nr. 1391 din 12 octombrie 2000 a Judecătoriei

Brezoi și trimite cauza la aceeași judecătorie pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 octombrie  2003.