ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3777/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, prin sentința civilă nr. 4986 din 08 octombrie 2006 a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, declinându-și competența în favoarea Tribunalului Vâlcea, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., întrucât valoarea pretențiilor reclamantei depășește suma de 500.000 RON. Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr. 478 din 27 mai 2008 admis excepția inadmisibilității cererii formulată de chemata în garanție Regia Națională a Pădurilor R. SA - Direcția Silvică a Județului Vâlcea și de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea și a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâților la restituirea către obștile de moșneni a veniturilor realizate din exploatarea terenurilor forestiere și a pășunilor de la preluarea în fapt acestora de către stat și până la reconstituirea dreptului de proprietate, la plai prejudiciului cauzat ca urmare a lipsei de folosință a bunurilor proprietate obștilor și la plata daunelor morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare lipsei ilegale de proprietate. Instanța a reținut că scopul urmărit de reclamantă este de a despăgubită cu echivalentul prejudiciului cauzat prin lipsirea sa de proprietăți scop ce nu putea fi atins decât prin rezolvarea cererii pe care trebuia să o formuleze în temeiul Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

Or, a reținut instanța că reclamanta nu a făcut dovada că promovat o astfel de acțiune în temeiul Legii nr. 1/2000. Pe de altă parte, a mai arătat că Regia Națională a Pădurilor R. SA a organizat și executat paza fondului forestier pe care l-a administrat împotriva tăierile ilegale de arbori și a altor fapte păgubitoare, că scopul legilor retrocedării a fost acela de a repara prejudiciul material și moral cauzat proprietarilor pri preluarea abuzivă a terenurilor, astfel că prin declanșarea procedurile instituite prin Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, finalizate fie prin înscriere obștilor în tabelul persoanelor îndreptățite la restituiri, fie prin restituirea în natură s-a atins tocmai scopul acestor legi reparatorii, astfel încât nu poate fi considerată admisibilă acțiunea reclamantei pentru daunele solicitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Comunitatea S.M. și Codri V., iar prin decizia civilă nr. 216 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul reclamantei și s-a desființat hotărârea instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele: Primul motiv de apel ce vizează nulitatea hotărârii pentru că judecata s-a făcut fără citarea obștilor de moșneni, membre fondatoare al reclamantei, este nefondată. Instanța a judecat acțiunea în funcție de cadrul procesual stabilit de reclamantă care are personalitate juridică și care prin statutul său poate să reprezinte în instanță obștile membre.

De asemenea, conform art. 6 lit. d) din același statut, reclamanta are în obiectul de activitate atribuția de a promova o astfel de acțiune pentru recuperarea echivalentului bănesc al uzufructului, reactualizat, de car membrii săi au fost lipsiți ilegal din anul 1945 și până la retrocedarea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, precum și a daunelor morale pentru această folosință. De altfel, chiar reclamanta a susținut, prin concluziile scrise, netemeinicia excepției lipsei calității procesuale active, invocând prevederile art. 6 lit. d), e), f), l), și n) din statutul său, susținând că acesta conferă calitatea procesuală de a acționa în numele și pentru obștile de moșneni membre fondatoare.

Potrivit actului constitutiv al reclamantei „în unanimitate și prin liber consimțământ” obștile de moșneni membre fondatoare ale Comuniunii au hotărât să se asocieze și să se constituie în această formă de organizare, având personalitate juridică proprie și reprezentarea tuturor membrilor săi în instanță, conform încheierii nr. 459 din 31 octombrie 2006, pronunțată de Judecători Rm.-Vâlcea în Dosarul nr. 1326/2006. Potrivit actului constitutiv al reclamantei „în unanimitate și prin liber consimțământ” obștile de moșneni membre fondatoare ale Comuniunii au hotărât să se asocieze și să se constituie în această formă de organizare, având personalitate juridică proprie și reprezentarea tuturor membrilor săi în instanță, conform încheierii nr. 459 din 31 octombrie 2006, pronunțată de Judecători Rm.-Vâlcea în Dosarul nr. 1326/2006.

Reclamanta și-a fondat însă acțiunea sa pe prevederile art. 998-999 C. civ., solicitând repararea prejudiciului moral și material ce i-a fost cauzat prin preluarea abuzivă a terenurilor forestiere și pășunilor de la data la care a fost deposedată - din anul 1945 - și până la momentul reconstituirii dreptului de proprietate.

Față de situația că la dosarul cauzei, există dovezi că obștilor de moșneni membre fondatoare ale comuniunii reclamante li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărâri de validare emise de Comisia Județeană de Fond Funciar Vâlcea și au fost puse în posesie prin procese-verbale, precum și titlul de proprietate, precum și prin hotărâri judecătorești pronunțate în plângerile la Legile fondului funciar, în mod greșit prima instanță și-a fondat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pe motivul că reclamanta nu a făcut dovada că a solicitat prin acțiune rezolvarea cererii sale formulate în temeiul Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

Este neîntemeiată și susținerea în sensul că prin procedura reconstituirii dreptului de proprietate instituită prin Legile reparatorii de fond funciar (nr. 18/1991 și nr. 1/2000), legiuitorul a înțeles ca numai în acest mod să repare integral prejudiciul material și moral cauzal proprietarilor prin preluarea terenurilor. Legile reparatorii ce constituie izvorul dreptului de reconstituire a proprietății se referă însă doar la o componentă a reparării prejudiciului cauzat foștilor proprietari - cea de restituire în natură (sau în despăgubiri) a obiectului material al dreptului de proprietate - terenul, fără a avea prevederi exprese cu privire la lipsa de folosință a acestuia. Dreptul real de proprietate are mai multe atribute: posesia, dispoziția și folosința, iar prin legile de retrocedare titularilor săi li s-a reconstituit acest drept cu toate atributele sale.

Folosința, ca atribut al dreptului de proprietate, conferă titularului său facultatea de a întrebuința bunul culegând sau percepând în proprietate toate fructele pe care acesta le produce. În virtutea acestui atribut, reclamanta are dreptul de a solicita repararea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință a terenurilor în temei dispozițiilor art. 998-999 C. civ., potrivit principiului reparării efective pagubei. Față de această situație, instanța de fond era obligată să analizeze condițiile răspunderii civile delictuale întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ., ce instituie răspunderea pentru fapte ilicite și principiul reparării integrale a pagubei, ci nu să respingă acțiunea ca inadmisibilă.

La analizarea condițiilor răspunderii civile delictuale, instanța de fond trebuie să aibă în vedere faptul că pretenția reclamantei se fondează pe un drept de creanță, drept distinct față de dreptul real de proprietate și sub aspectul analizei principiului prescriptibilității drepturilor patrimoniale. Cât privește motivul de apel ce vizează încheierea prin care s-a încuviințat cererea de chemare în garanție a Regiei Naționale a Pădurilor R. SA, instanța de apel a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (2) C. proc. civ., nulitatea poate fi invocată numai de către partea care are interes.

Interesul reclamantei de a solicita nulitatea încheierii prin care s-a încuviințat cererea de chemare în garanție nu este justificat; dispoziția instanței din încheierea din 12 februarie 2008 de încuviințare a cererii de chemare în garanție, nu are semnificația unei admiteri în principiu de natură să afecteze interesele reclamantei, cu atât mai mult cu cât chemarea garanție privește raportul juridic dintre pârâtă și chemata în garanție. Omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii de chemare garanție prin sentință, ca urmare a judecății cauzei va fi înlăturată cu prilej rejudecării, deoarece pentru soluționarea unitară a litigiului, instanța de fot trebuie să cerceteze cauza sub toate aspectele sale, atât cu privire la cererea principală, cât și cu privire la cererea de chemare în garanție.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantului. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Se susține încălcarea dispozițiilor art. 29 1 alin. (3) din Legea nr. 1/2000, cu atât mai mult cu cât în cauză este incident principiul „specialul derogă de la general”. Se mai învederează faptul că instanța de control judiciar nu a analizat dacă obștile de moșneni s-au constituit într-o asociație autorizată în condițiile Legii nr. 1/2000 art. 28 și 30. Se mai susține că reclamanta nu a făcut dovada dobândirii personalității juridice.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Față de obiectul dedus judecății, întemeiat pe dispozițiile art. 998–999 C. civ., de faptul că instanța de fond a respins acțiunea pe excepția inadmisibilității, se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare pentru analizarea cauzei pe fond raportat la condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998–999 C. civ. Personalitatea juridică a reclamantei și respectiv legitimarea sa procesuală urmează a fi examinate de instanța de fond în rejudecare.

În condițiile în care nu s-a cercetat fondul cauzei, acțiunea fiind soluționată pe excepția inadmisibilității ei, soluția instanței de fond se circumscrie și noțiunii de proces echitabil raportat la dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Din perspectiva celor expuse, susținerile recurentului nu se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea împotriva deciziei nr. 216A din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2011.