ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3777/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, prin sentința civilă

nr. 4986 din 08 octombrie 2006 a admis excepția necompetenței materiale de

soluționare a cauzei,

declinându-și competența în favoarea

Tribunalului Vâlcea, apreciind că sunt incidente

dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., întrucât valoarea pretențiilor

reclamantei depășește suma de 500.000 RON.

Tribunalul Vâlcea prin

sentința civilă nr. 478 din 27 mai 2008 admis excepția inadmisibilității cererii

formulată de chemata în garanție Regia Națională a Pădurilor R. SA - Direcția Silvică

a Județului Vâlcea și de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea și a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul a reținut că reclamanta a

solicitat obligarea pârâților la restituirea

către obștile de moșneni a veniturilor realizate din exploatarea terenurilor forestiere

și a pășunilor de la preluarea în fapt acestora de către stat și până la reconstituirea

dreptului de proprietate, la plai prejudiciului cauzat ca urmare a lipsei de folosință

a bunurilor proprietate obștilor și la plata daunelor morale pentru prejudiciul

cauzat ca urmare lipsei ilegale de proprietate.

Instanța a reținut că

scopul urmărit de reclamantă este de a despăgubită cu echivalentul prejudiciului

cauzat prin lipsirea sa de proprietăți scop ce nu putea fi atins decât prin rezolvarea

cererii pe care trebuia să o formuleze în temeiul Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

Or, a reținut instanța

că reclamanta nu a făcut dovada că

promovat o astfel de acțiune în temeiul Legii

nr. 1/2000.

Pe de altă parte, a mai

arătat că Regia Națională a Pădurilor R. SA a organizat și executat paza fondului

forestier pe care l-a administrat împotriva tăierile ilegale de arbori și a altor

fapte păgubitoare, că scopul legilor retrocedării a fost acela de a repara prejudiciul

material și moral cauzat proprietarilor pri preluarea abuzivă a terenurilor, astfel

că prin declanșarea procedurile instituite prin Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000,

finalizate fie prin înscriere obștilor în tabelul persoanelor îndreptățite la restituiri,

fie prin restituirea în natură s-a atins tocmai scopul acestor legi reparatorii,

astfel încât nu poate fi considerată admisibilă acțiunea reclamantei pentru daunele

solicitate.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel reclamanta

Comunitatea S.M. și Codri V., iar prin decizia civilă

nr. 216 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie, s-a admis apelul reclamantei și s-a desființat hotărârea instanței de fond

cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Primul motiv de apel ce

vizează nulitatea hotărârii pentru că judecata s-a făcut fără citarea obștilor de

moșneni, membre fondatoare al reclamantei, este nefondată.

Instanța a judecat acțiunea

în funcție de cadrul procesual stabilit de reclamantă care are personalitate juridică

și care prin statutul său poate să reprezinte în instanță obștile membre.

De asemenea, conform

art. 6 lit. d) din același statut, reclamanta are în obiectul de activitate atribuția

de a promova o astfel de acțiune pentru recuperarea echivalentului bănesc al uzufructului,

reactualizat, de car membrii săi au fost lipsiți ilegal din anul 1945 și până la

retrocedarea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, precum și a daunelor

morale pentru această folosință.

De altfel, chiar reclamanta

a susținut, prin concluziile scrise, netemeinicia excepției lipsei calității procesuale

active, invocând prevederile art. 6 lit. d), e), f), l), și n) din statutul său,

susținând că acesta conferă calitatea procesuală de a acționa în numele și pentru

obștile de moșneni membre fondatoare.

Potrivit actului constitutiv

al reclamantei „în unanimitate și prin liber consimțământ” obștile de moșneni membre

fondatoare ale Comuniunii au hotărât să se asocieze și să se constituie în această

formă de organizare, având personalitate juridică proprie și reprezentarea tuturor

membrilor săi în instanță, conform încheierii nr. 459 din 31 octombrie 2006, pronunțată

de Judecători Rm.-Vâlcea în Dosarul nr. 1326/2006.

Potrivit actului constitutiv

al reclamantei „în unanimitate și prin liber consimțământ” obștile de moșneni membre

fondatoare ale Comuniunii au hotărât să se asocieze și să se constituie în această

formă de organizare, având personalitate juridică proprie și reprezentarea tuturor

membrilor săi în instanță, conform încheierii nr. 459 din 31 octombrie 2006, pronunțată

de Judecători Rm.-Vâlcea în Dosarul nr. 1326/2006.

Reclamanta și-a fondat

însă acțiunea sa pe prevederile art. 998-999 C. civ., solicitând repararea prejudiciului

moral și material ce i-a fost cauzat prin preluarea abuzivă a terenurilor forestiere

și pășunilor de la data la care a fost deposedată - din anul 1945 - și până la momentul

reconstituirii dreptului de proprietate.

Față de situația că la

dosarul cauzei, există dovezi că obștilor de moșneni membre fondatoare ale comuniunii

reclamante li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărâri de validare

emise de Comisia Județeană de Fond Funciar Vâlcea și au fost puse în posesie prin

procese-verbale, precum și titlul de proprietate, precum și prin hotărâri judecătorești

pronunțate în plângerile la Legile fondului funciar, în mod greșit prima instanță

și-a fondat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pe motivul că reclamanta nu a făcut

dovada că a solicitat prin acțiune rezolvarea cererii sale formulate în temeiul

Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

forestiere.

Este neîntemeiată și susținerea

în sensul că prin procedura reconstituirii dreptului de proprietate instituită prin

Legile reparatorii de fond funciar (nr. 18/1991 și nr. 1/2000), legiuitorul a înțeles

ca numai în acest mod să repare integral prejudiciul material și moral cauzal proprietarilor

prin preluarea terenurilor.

Legile reparatorii ce

constituie izvorul dreptului de reconstituire a proprietății se referă însă doar

la o componentă a reparării prejudiciului cauzat foștilor proprietari - cea de restituire

în natură (sau în despăgubiri) a obiectului material al dreptului de proprietate

- terenul, fără a avea prevederi exprese cu privire la lipsa de folosință a acestuia.

Dreptul real de proprietate

are mai multe atribute: posesia, dispoziția și folosința, iar prin legile de retrocedare

titularilor săi li s-a reconstituit acest drept cu toate atributele sale.

Folosința, ca atribut

al dreptului de proprietate, conferă titularului său facultatea de a întrebuința

bunul culegând sau percepând în proprietate toate fructele pe care acesta le produce.

În virtutea acestui atribut,

reclamanta are dreptul de a solicita repararea prejudiciului cauzat prin lipsa de

folosință a terenurilor în temei dispozițiilor art. 998-999 C. civ., potrivit principiului

reparării efective pagubei.

Față de această situație,

instanța de fond era obligată să analizeze condițiile răspunderii civile delictuale

întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ., ce instituie răspunderea pentru

fapte ilicite și principiul reparării integrale a pagubei, ci nu să respingă acțiunea

ca inadmisibilă.

La analizarea condițiilor

răspunderii civile delictuale, instanța de fond trebuie să aibă în vedere faptul

că pretenția reclamantei se fondează pe un drept de creanță, drept distinct față

de dreptul real de proprietate și

sub aspectul analizei principiului prescriptibilității

drepturilor

patrimoniale.

Cât privește motivul de

apel ce vizează încheierea prin care s-a încuviințat cererea de chemare în garanție

a Regiei Naționale a Pădurilor R. SA, instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 108 alin. (2) C. proc. civ., nulitatea poate fi invocată numai de către partea

care are interes.

Interesul reclamantei

de a solicita nulitatea încheierii prin care s-a încuviințat cererea de chemare

în garanție nu este justificat; dispoziția instanței din încheierea din 12 februarie

2008 de încuviințare a cererii de chemare în garanție, nu are semnificația unei

admiteri în principiu de natură să afecteze interesele reclamantei, cu atât mai

mult cu cât chemarea garanție privește raportul juridic dintre pârâtă și chemata

în garanție.

Omisiunea instanței de

a se pronunța asupra cererii de chemare garanție prin sentință, ca urmare a judecății

cauzei va fi înlăturată cu prilej rejudecării, deoarece pentru soluționarea unitară

a litigiului, instanța de fot trebuie să cerceteze cauza sub toate aspectele sale,

atât cu privire la cererea principală, cât și cu privire la cererea de chemare în

garanție.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea, solicitând modificarea ei în sensul

respingerii apelului reclamantului.

Criticile aduse hotărârii

instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Se susține încălcarea

dispozițiilor art. 29

1

alin. (3) din Legea nr. 1/2000, cu atât mai mult

cu cât în cauză este incident principiul „specialul derogă de la general”.

Se mai învederează faptul

că instanța de control judiciar nu a analizat dacă obștile de moșneni s-au constituit

într-o asociație autorizată în condițiile Legii nr. 1/2000 art. 28 și 30.

Se mai susține că reclamanta

nu a făcut dovada dobândirii personalității juridice.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând hotărârea instanței

de apel prin prisma motivelor de recurs a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Față de obiectul dedus

judecății, întemeiat pe dispozițiile art. 998–999 C. civ., de faptul că instanța

de fond a respins acțiunea pe excepția inadmisibilității, se impunea trimiterea

cauzei spre rejudecare pentru analizarea cauzei pe fond raportat la condițiile răspunderii

civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998–999 C. civ.

Personalitatea juridică

a reclamantei și respectiv legitimarea sa procesuală urmează a fi examinate de instanța

de fond în rejudecare.

În condițiile în care

nu s-a cercetat fondul cauzei, acțiunea fiind soluționată pe excepția inadmisibilității

ei, soluția instanței de fond se circumscrie și noțiunii de proces echitabil raportat

la dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Din perspectiva celor

expuse, susținerile recurentului nu se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9

C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Vâlcea împotriva deciziei nr. 216A din 27 octombrie

2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2011.