ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 123/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 123/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC „M.”,
COMPANIE INTERNATIONALĂ DE ASIGURĂRI ȘI REASIGURĂRI SA București împotriva
sentinței civile nr.88 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel București –
Secția a V-a Comercială.
La apelul nominal s-a prezentat intimata
reclamantă SC „A.Ț.A.” SA – Sucursala București prin avocat R.C., lipsind
recurenta pârâtă SC ”M.”– COMPANIE INTERNAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI REASIGURĂRI .
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent
că recursul este timbrat, după care, Curtea a acordat intimatei cuvântul.
Intimata a solicitat respingerea
recursului ca nefondat.
C U R T
E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta SC „A.Ț.A.” SA Sucursala
București a chemat în judecată pe pârâta SC „M.”SA București pentru a fi
obligată la plata sumelor de 21.582.579 lei ,contravaloare reparații la
autovehiculul cu numărul de înmatriculare B-86-AVS, 9.410.004 lei, sumă
rezultată prin aplicarea indicelui de inflație asupra sumei datorate de la data
scadenței (1 mai 2001 și până la 31 august 2001) și 17.266.000 lei penalități
de întârziere.
La termenul de la 4 februarie 2002,
Tribunalul București – Secția Comercială a pus în discuție părților excepția de
necompetență generală a instanțelor judecătorești, invocată de pârâtă.
Prin sentința nr.1114 din 4 februarie
2002, Tribunalul București -Secția Comercială a admis excepția necompetenței
generale a instanței judectorești și a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Uniunii Naționale a Societăților de Asigurări din România.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut
valabilitatea pactului comporomisoriu, potrivit căruia UNSAR este organul
competent să soluționeze litigiul și că reclamanta nu a făcut dovada că
organele arbitrale nu s-au înființat UNSAR, prin hotărârea nr.4/2002, a decis
că nu este competentă să soluționeze litigiul dintre părți și a restituit cauza
Tribunalului București, pentru continuarea judecății.
Tribunalul București – Secția Comercială,
a pronunțat sentința nr.7362 din 28 mai 2002, prin care a constatat conflict
negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel București.
Prin sentința nr.88 din 16 septembrie
2002, Curtea de Apel București – Secția a V-a Comercială a stabilit competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
În motivarea sentinței, instanța a reținut
că din adresa nr.110 din 13 mai 2002 a UNSAR, rezultă că activitatea
Arbitrajului UNSAR are un caracter limitat, în sensul că soluționează
diferendele dintre membrii săi, iar S.C. „M.” SA București nu este membră a
UNSAR.
SC „M.”, Compania Internațională de
Asigurări și Reasigurări SA București a declarat recurs împotriva sentinței
nr.88 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a V-a
Comercială, susținând că este competent UNSAR să soluționeze litigiul.
Pârâta arată că, deși nu este membră UNSAR
a achiesat la clauza compromisorie și că SC „A.Ț.A.” SA – Sucursala București
este membră a UNSAR.
Recursul este întemeiat pentru următoarele
considerente:
Protocolul încheiat de părțile litigante prevede la Cap V
„Litigii” – art.V.1 că eventualele litigii, dacă nu pot fi rezolvate pe cale
amiabilă, vor fi rezolvate de arbitrajul de specialitate organizat de UNSAR,
iar reclamantă este SC „A.Ț.A.” SA, care și-a întemeiat pretențiile pe protocolul
încheiat cu SC „M.” SA București.
În concluzie, recursul declarat în cauză este
fondat și urmează să fie admis.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta SC „M.” Companie
Internațională de Asigurări și Reasigurări SA București împotriva sentinței
nr.88 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a V-a
Comercială.
Modifică sentința nr.88 din 16 septembrie 2002 a
Curții de Apel București, în sensul că stabilește competența în favoarea UNSAR.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie
2003.