ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 120/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.C „A.Ț.A.” SA - Sucursala București împotriva sentinței nr.688 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel București-Secția a VI-a Comercială. La apelul nominal s-a prezentat recurenta reclamantă S.C. A.Ț.A.” SA - Sucursala București prin avocat R.C., lipsind intimata pârâtă S.C.”M.” SA București. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul este timbrat, după care, cauza fiind în stare de judecată, Curtea a acordat recurentei, cuvântul. Recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.88 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel București-Secția a VI-a comercială a fost rezolvat conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București-Secția comercială și arbitrajul U.N.S.A.R.

din România, stabilindu-se competența soluționării litigiului dintre reclamanta S.C. „A.Ț.A” SA, Sucursala București și pârâta S.C. „M.” SA București, în favoarea UNSAR. Pentru a hotărî astfel instanța a avut în vedere că prin Protocolul încheiat între părți, conform art.V.1 au stipulat clauza compromisorie, potrivit căreia, litigiile dintre ele vor fi supuse arbitrajului de specialitate organizat de UNSAR, pârâta invocând necompetența instanțelor în termen legal. Nemulțumită de această sentință, reclamanta a declarat recurs, susținând că cele stipulate în art.V.1 din Protocolul privind regularizarea daunelor auto, încheiat între părți, devine inoperantă câtă vreme arbitrajul de specialitate din cadrul UNSAR nu s-a înființat, după cum a susținut și UNSAR prin decizia nr.4/2002, prin care și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București.

În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Tribunalul București-Secția comercială, investit cu acțiunea reclamantei a admis excepția invocată de pârâtă și s-a dezinvestit în favoarea arbitrajului UNSAR având în vedere clauza compromisorie stipulată în art.V.1 din Protocolul încheiat între părți, depus la dosar. La rândul său, UNSAR s-a dezinvestit în favoarea instanțelor, cu motivarea că Arbitrajul UNSAR are caracter limitat, numai la diferendele dintre membrii săi, membrii dintre care nu face parte și pârâta ci numai reclamanta (a se vedea adresa de reinvestire a instanței) iar în Hotărârea 4/2002 ,susținând chiar că arbitrajul nici nu a fost organizat.

Soluția instanței de apel investită cu soluționarea conflictului este apreciată ca fiind temeinică și legală în raport cu dispozițiile art.343, art.343/3 și art.343/4 Cod procedură civilă și de cele convenite de părți în art.V.1 din Protocol. Susținerea recurentei în sensul că arbitrajul de specialitate nu a fost înființat este în contradicție cu Hotărârea 4/2002, care emană de la UNSAR cât și cu cele menționate în adresa de restituire a dosarului la instanța judecătorească, acte din care rezultă că arbitrajul de specialitate a fost înființat, dar că acesta are un caracter limitat numai la diferendele dintre membrii săi. Câtă vreme pârâta a achiesat prin protocolul încheiat cu reclamanta la acest arbitraj și a invocat în fața instanțelor clauza compromisorie, comisia de arbitraj nu poate refuza soluționarea cauzei câtă vreme reclamanta este membră UNSAR.

În consecință, curtea va respinge recursul ca nefondat, sentința pronunțată în conflictul negativ de competență, fiind legală și temeinică. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A.Ț.A.” SA Sucursala București împotriva sentinței nr.88 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel București-Secția a VI-a Comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2003.