ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 120/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

reclamanta S.C „A.Ț.A.” SA - Sucursala București împotriva sentinței nr.688 din

2 septembrie 2002 a Curții de Apel București-Secția a VI-a Comercială.

La apelul nominal s-a prezentat recurenta

reclamantă S.C. A.Ț.A.” SA - Sucursala București prin avocat R.C., lipsind

intimata pârâtă S.C.”M.” SA București.

Procedura legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul asistent că

recursul este timbrat, după care, cauza fiind în stare de judecată, Curtea a

acordat recurentei, cuvântul.

Recurenta a solicitat admiterea recursului astfel

cum a fost formulat.

C U R T

E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr.88 din 2 septembrie 2002

a Curții de Apel București-Secția a VI-a comercială a fost rezolvat conflictul

negativ de competență ivit între Tribunalul București-Secția comercială și

arbitrajul U.N.S.A.R. din România, stabilindu-se competența soluționării

litigiului dintre reclamanta S.C. „A.Ț.A” SA, Sucursala București și pârâta

S.C. „M.” SA București, în favoarea UNSAR.

Pentru a hotărî astfel instanța a avut în vedere

că prin Protocolul încheiat între părți, conform art.V.1 au stipulat clauza

compromisorie, potrivit căreia, litigiile dintre ele vor fi supuse arbitrajului

de specialitate organizat de UNSAR, pârâta invocând necompetența instanțelor în

termen legal.

Nemulțumită de această sentință, reclamanta a

declarat recurs, susținând că cele stipulate în art.V.1 din Protocolul privind

regularizarea daunelor auto, încheiat între părți, devine inoperantă câtă vreme

arbitrajul de specialitate din cadrul UNSAR nu s-a înființat, după cum a

susținut și UNSAR prin decizia nr.4/2002, prin care și-a declinat competența în

favoarea Tribunalului București.

În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9

Cod procedură civilă.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce

se vor arăta:

Tribunalul București-Secția comercială, investit

cu acțiunea reclamantei a admis excepția invocată de pârâtă și s-a dezinvestit

în favoarea arbitrajului UNSAR având în vedere clauza compromisorie stipulată

în art.V.1 din Protocolul încheiat între părți, depus la dosar.

La rândul său, UNSAR s-a dezinvestit în favoarea

instanțelor, cu motivarea că Arbitrajul UNSAR are caracter limitat, numai la

diferendele dintre membrii săi, membrii dintre care nu face parte și pârâta ci

numai reclamanta (a se vedea adresa de reinvestire a instanței) iar în

Hotărârea 4/2002 ,susținând chiar că arbitrajul nici nu a fost organizat.

Soluția instanței de apel investită cu

soluționarea conflictului este apreciată ca fiind temeinică și legală în raport

cu dispozițiile art.343, art.343/3 și art.343/4 Cod procedură civilă și de

cele convenite de părți în art.V.1 din Protocol.

Susținerea recurentei în sensul că arbitrajul de

specialitate nu a fost înființat este în contradicție cu Hotărârea 4/2002, care

emană de la UNSAR cât și cu cele menționate în adresa de restituire a dosarului

la instanța judecătorească, acte din care rezultă că arbitrajul de specialitate

a fost înființat, dar că acesta are un caracter limitat numai la diferendele

dintre membrii săi.

Câtă vreme pârâta a achiesat prin protocolul

încheiat cu reclamanta la acest arbitraj și a invocat în fața instanțelor

clauza compromisorie, comisia de arbitraj nu poate refuza soluționarea cauzei

câtă vreme reclamanta este membră UNSAR.

În consecință, curtea va respinge recursul ca

nefondat, sentința pronunțată în conflictul negativ de competență, fiind legală

și temeinică.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A.Ț.A.” SA

Sucursala București împotriva sentinței nr.88 din 2 septembrie 2002 a Curții de

Apel București-Secția a VI-a Comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie

2003.