ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 121/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 121/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Deliberând asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. 9510 din 16
octombrie 2001 reclamanta S.C. A.Ț.A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C.
M. S.A. București la plata sumelor de 13.473.851 lei, din care 10.567.775 lei
contravaloare reparații la un autovehicul, 538.956 lei devalorizare datorată
inflației și 2.367.120 lei penalități de întârziere.
Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 113
din 4 februarie 2002, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare și Reasigurare
S-a reținut că, potrivit art. V.1 din protocolul
încheiat între părți, competența soluționării litigiului aparține arbitrajului
de specialitate organizat de Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și
Reasigurare
Arbitrajul sesizat cu litigiul, prin declinare, a
restituit cauza la Tribunalul București, prin hotărârea nr. 3/2002, considerând
că nu este competent să soluționeze litigiul.
Constatându-se conflict negativ, a fost sesizată
Curtea de Apel București care a stabilit competența în favoarea arbitrajului,
apreciind, prin sentința nr. 89 din 2 septembrie 2002, că dispozițiile art. V.1
din protocol trebuie să aibă relevanța juridică pe care părțile au înțeles să
i-o acorde.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs
reclamanta, susținând că Arbitrajul de specialitate nu s-a înființat nici până
în prezent, astfel încât, singura soluție este continuarea judecății de către
Tribunalul București.
Recurenta consideră clauza arbitrală ca inoperantă în
lipsa înființării arbitrajului de specialitate și hotărârea ca nelegală,
deoarece nu a ținut seama de această situație obiectivă.
Recursul este nefondat.
Susținerile recurentei privind inexistența
arbitrajului de specialitate sunt infirmate de relațiile comunicate de această
instituție și de însăși hotărârea de restituire a dosarului, respectiv, de
desesizare, din care rezultă că arbitrajul există și că aceasta refuză să
soluționeze litigiu pentru că pârâta nu este membră a Uniunii Naționale a
Societăților de Asigurare și Reasigurare și arbitrajul de specialitate privește
doar medierea diferendelor dintre societățile de asigurare membre ale Uniunii.
Față de prevederile din art. V.1 din protocolul
încheiat de părți Curtea de Apel București a stabilit corect competența astfel
că hotărârea este legală neputând fi desființată întrucât criticile de
nelegalitate sunt neîntemeiate.
Clauza de arbitraj nu este nici inoperantă întrucât
partea care a sesizat arbitrajul este membru al instituției care a organizat
arbitrajul.
Urmează a fi respins ca nefondat recursul
reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A.Ț.A.
S.A., sucursala București, împotriva sentinței nr. 89 din 2 septembrie 2002 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2003.