ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4120/2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 7

martie 2002, M.T. și M.G. au solicitat, în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7

C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 443 din 22 februarie 2001 a

Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 345/2001 și a deciziei civile

nr. 565 din 13 februarie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul

nr. 754/2002, susținând că cele două hotărâri sunt contradictorii, fiind

necesar ca acestea „să fie puse de acord”, pentru ca, astfel, revizuienții

să-și cunoască exact întinderea drepturilor succesorale după antecesorul lor.

În motivarea cererii, se arată că, hotărârea

Curții de Apel Pitești, de respingere a recursului, a fost dată, în

considerarea eronată a existenței unui schimb de terenuri între părți,

apreciindu-se pe acest temei că nejustificat terenul respectiv a fost menționat

în titlul de proprietate emis în favoarea reclamanților. În acest mod, practic,

reclamanții-revizuienți au fost înlăturați de la succesiunea autorului lor.

În atare situație, reclamanții au formulat

acțiune separată, având ca obiect existența și valabilitatea actului de schimb

reținut în procesul anterior, acțiune care a fost respinsă de Judecătoria

Slatina prin sentința civilă nr. 3920/20 iunie 2001, soluție rămasă definitivă

prin respingerea apelului și irevocabilă prin decizia civilă nr. 565/13

februarie 2002 a Curții de Apel Craiova care a reținut că actul întocmit între

părți nu poate produce efectele juridice ale unui act de schimb.

Intimații au invocat, pe cale de excepție,

tardivitatea formulării cererii și necompetența materială a acestei instanțe în

soluționarea cererii.

Excepțiile nu sunt întemeiate.

În mod expres, cererea de revizuire a fost

îndreptată împotriva hotărârilor pronunțate în recurs, de Curtea de Apel

Pitești, respectiv Curtea de Apel Craiova. Așa fiind, cum ultima hotărâre a

fost pronunțată la 13 februarie 2002, în raport de data formulării cererii – 7

martie 2002, față de prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 și respectiv art.

323 alin. (2) C. proc. civ., cererea apare ca fiind introdusă în termen, iar

competența materială de soluționare aparține acestei instanțe.

Cu privire la temeinicia cererii de revizuire:

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuirea se poate cere, dacă există hotărâri definitive potrivnice date de

instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate. Într-o asemenea ipoteză,

instanța de control judiciar nu apreciază care dintre cele două hotărâri

contradictorii este justă pentru a o anula pe cealaltă, ci procedează pur și

simplu la anularea ultimei hotărâri, adică a aceleia care s-a dat cu violarea

lucrului judecat.

Tocmai de aceea, posibilitatea de a cere

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, este condiționată de faptul că, în

cursul judecării a doua, prima hotărâre să nu fi fost discutată de părți sau,

chiar discutată fiind, instanța a doua să fi omis să soluționeze excepția.

Altfel ar însemna ca, pe calea revizuirii, să se ceară să se revină asupra unei

soluții date, chiar dacă este greșită soluția care, ea însăși se bucură de

puterea lucrului judecat.

În speță deci, în acest cadru, este necesar a se

analiza numai dacă cea de-a doua hotărâre poate fi supusă revizuirii, în aceste

limite și deci, anulată.

Așa fiind, este de reținut că, prin decizia

civilă nr. 565 din 13 februarie 2002 a Curții de Apel Craiova, s-a respins ca

nefondat recursul formulat de reclamanții M.T. și M.G. împotriva deciziei

civile nr. 2259/15 octombrie 2001 a Tribunalului Olt și a sentinței civile nr.

3920 din 20 iunie 2001 pronunțată de Judecătoria Slatina.

Prin această din urmă hotărâre, s-a respins ca

neîntemeiată acțiunea reclamanților, reținându-se că actul încheiat între părți

nu are valoarea juridică a unui contract de schimb conform art. 1405 C. civ.,

cu atât mai mult cu cât schimbul privește în speță un teren, iar pentru

terenuri, potrivit dispozițiilor Legii nr. 54/1998, se cere, pentru

valabilitatea contractului, forma autentică.

Soluționând recursul, curtea de apel, în

considerarea motivelor invocate de recurenți, a apreciat că decizia civilă nr.

443/22 februarie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești nu are autoritate de

lucru judecat în această cauză, ce are ca obiect constatarea valabilității convenției

de schimb – și   pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de

act autentic de vânzare-cumpărare –, câtă vreme, Curtea de Apel Pitești nu a

avut a se pronunța asupra valabilității convenției de schimb, examinând acest

înscris ca pe o dovadă administrată.

Așa fiind, față de cele deja arătate, reținând

și lipsa de identitate în ce privește obiectul dedus judecății în cele două

cauze, prezenta cerere de revizuire urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire

formulată de M.T.și M.G.împotriva deciziei nr. 565 din 13 februarie 2002 a

Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2003.