ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3575/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul București, sub nr. 175 din 9 ianuarie 2002, reclamanta S.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea

Ordinului nr. 2852/C din 30 noiembrie 2001 emis de pârât, în partea privind

imputarea în sarcina reclamantei a sumei de 45.519.400 lei, reprezentând

indemnizație de asigurări sociale încasată necuvenit. Totodată, reclamanta a

solicitat desființarea formelor de executare emise în baza ordinului contestat

și suspendarea executării acestuia.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

arătat următoarele:

- în perioada noiembrie 2000 –

septembrie 2001, s-a aflat în concediu plătit pentru îngrijirea copilului, iar

pe această perioadă a beneficiat numai de indemnizația de asigurări sociale ce

i s-a cuvenit potrivit legii și a încasat efectiv doar sumele ce au fost

plătite cu acest titlu;

- prin ordinul contestat a fost

obligată la restituirea unei sume de bani, fără să existe o culpă a sa în

legătură cu plata și încasarea acestei sume.

Prin încheierea de la 23 ianuarie

2002, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a dispus suspendarea

executării deciziei de imputare, soluție ce a fost infirmată de Curtea Supremă

de Justiție, prin admiterea recursului declarat de Ministerul Justiției și

modificarea încheierii recurate, în sensul respingerii capătului de cerere

privind suspendarea executării ordinului contestat.

Prin încheierea de la 14 mai 2002,

Tribunalul București a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre soluționare

Tribunalului Argeș, instanță în favoarea căreia Curtea Supremă de Justiție a

dispus strămutarea judecării cauzei.

Reținând că actul administrativ

atacat este emis de un organ al administrației publice centrale, respectiv de

Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș a apreciat că în cauză sunt aplicabile

normele de competență materială prevăzute la art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și

prin sentința civilă nr. 2848/C din 2 decembrie 2002, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

La rândul său, Curtea de Apel

Pitești verificându-și competența de soluționare a cauzei, a reținut că

raportul juridic dedus judecății se referă la un conflict de drepturi rezultat

din raporturi de muncă, situație în care sunt incidente normele instituite de

Codul muncii și Legea nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă.

În raport cu cele reținute, Curtea

de Apel Pitești a apreciat că în cauză sunt incidente normele de competența

materială prevăzute la art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., iar prin sentința

civilă nr. 32/F-C din 17 februarie 2003, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Totodată, Curtea de Apel Pitești a

constatat existența unui conflict negativ de competență, în sensul

reglementării art. 20 pct. 2 C. proc. civ. și, în conformitate cu prevederile

art. 21 și art. 22 alin. (3) din același cod, a înaintat dosarul Curții Supreme

de Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului.

În ceea ce privește soluționarea

cauzei deduse judecății, această instanță constată că s-a ivit un conflict

negativ de competență, în sensul reglementării art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

urmând să fie stabilită instanța competentă, în raport cu obiectul acțiunii

formulată de reclamantă și cu reglementarea legală în materie de competență.

Este de observat faptul că acțiunea

formulată de reclamanta S.I., vizează anularea unui act administrativ emis de

un organ al administrației publice centrale, respectiv de Ministerul Justiției,

prin care a fost impusă în sarcina reclamantei, ce deține funcția de judecător

la Judecătoria sectorului 1 București, obligația restituirii sumei de

45.519.400 lei, reprezentând indemnizație de asigurări sociale încasată

necuvenit, pe perioada noiembrie 2000 - septembrie 2001.

Între reclamantă și pârât nu există

raporturi de muncă, în sensul reglementării Codului muncii, astfel că nu se

poate vorbi de un conflict de drepturi rezultat din raporturi de muncă.

Prin urmare, nu pot fi aplicate

normele de competență, specifice conflictelor de muncă, ci normele de competență

privind cererile în materie de contencios administrativ.

Potrivit art. 3 pct. C. proc. civ.,

judecarea în primă instanță a cererilor în materie de contencios administrativ

privind actele autorităților și instituțiilor publice centrale, se face de către

curțile de apel.

Cât privește instanța competentă din

punct de vedere teritorial, aceasta se va stabili ținându-se seama de

prevederile art. 6 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ,

potrivit cărora, judecarea acțiunilor în contencios administrativ este de

competența instanței, în a cărei rază teritorială își are domiciliul

reclamantul. Cum reclamanta are domiciliul în municipiul București, competența

de soluționare a cauzei revine acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe contestatoarea S.I. și intimatul Ministerul Justiției, în

favoarea Curții de Apel București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2003.