ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3564/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Pitești, sub nr. 1150 din 12 februarie 2003, reclamanta S.S. a chemat

în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, solicitând ca, prin

sentința ce se va pronunța, să fie modificată hotărârea nr. 18 din 23 august

2002 emisă de pârâtă, pe seama reclamantei, în sensul ca acordarea

indemnizației de 300.000 lei lunar, aferentă calității sale de beneficiară a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, să se

facă începând cu data de 1 aprilie 2001, iar nu cu data de 1 august 2002, cum

în mod greșit a stabilit pârâta.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat următoarele:

- la data de 28 martie 2001 a depus

cerere, prin care a solicitat pârâtei să-i fie recunoscută calitatea de

beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, însă pârâta, prin

hotărârea nr. 18 din 10 aprilie 2001, i-a respins cererea pe motiv de

tardivitate, fără a se ține seama de faptul că procurarea actelor doveditoare

se face foarte greu;

- după apariția H.G. nr.127/2002, i

s-a solicitat de către pârâtă să depună o nouă cerere, care a fost înregistrată

sub nr. 16.540 din 2 iulie 2002 și a fost aprobată de aceasta, prin hotărârea

nr. 18 din 23 august 2002, însă, în mod nelegal, acordarea drepturilor s-a făcut

cu data de 1 august 2002, în raport cu data celei de-a doua cereri, iar nu în

raport cu data primei cereri.

Pârâta Casa Județeană de Pensii

Argeș, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii, arătând

că:

- reclamanta a depus cererea la Direcția

de Muncă și Solidaritate Socială a județului Argeș, iar nu la Casa Județeană de

Pensii Argeș;

-H.G. nr. 127/2002 se referă numai

la cererile depuse în perioada 1 aprilie – 17 iulie 2001, astfel că nu a

existat vreun temei pentru reanalizarea cererii reclamantei, întrucât aceasta a

fost soluționată, iar reclamanta nu a contestat hotărârea nr.18 din 10 aprilie

2001 emisă de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Argeș.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 47/F-C din

12 martie 2003, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de fond a reținut următoarele:

- potrivit H.G. nr. 127/2002,

cererile adresate Direcțiilor teritoriale de muncă și solidaritate socială, în

intervalul 1 aprilie – 15 iulie 2001 și nesoluționate până la data de 22

februarie 2002, trebuiau să fie rezolvate până la data de 22 februarie 2002, de

către comisiile înființate pe lângă Casele Teritoriale de Pensii;

- prima cerere a reclamantei a fost

înregistrată la data de 28 martie 2001, anterior intervalului de timp prevăzut

de H.G. nr. 127/2002, astfel că pârâta a trebuit să dea curs solicitărilor

reclamantei, numai în raport cu cererea înregistrată la data de 2 iulie 2002;

-reclamanta a făcut dovada că se

află într-una din situațiile de persecuție, din motive etnice, prevăzute de

Legea nr. 189/2000, după formularea celei de-a doua cereri, astfel că, în mod

corect, acordarea drepturilor s-a făcut cu începere de la 1 august 2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs formulate în

scris, recurenta a arătat, în esență, următoarele:

- în mod greșit, instanța de fond a

apreciat că prima cerere a fost depusă la o autoritate publică, diferită de cea

la care a fost depusă a doua cerere, când, în realitate, soluționarea celei

de-a doua cereri s-a făcut de către aceiași comisie care, la acea dată,

funcționa la Casa Județeană de Pensii Argeș;

- în mod greșit, instanța de fond a

reținut că la data depunerii primei cereri, reclamanta nu a făcut dovada

refugiului, când, în realitate, prima cerere a fost însoțită de dovezi în acest

sens.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., această instanță constată că recursul este fondat, după cum se va

arăta în cele ce urmează.

În discuție nu se află situația de

refugiată a reclamantei și nici calitatea acesteia, de beneficiară a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, acestea fiind recunoscute de

pârâtă prin hotărârea a cărei modificare se cere. În prezenta cauză, se cere a

se clarifica data de la care se acordă indemnizația aferentă calității

recunoscute, în situația în care petenta a depus la organul competent două

cereri având același conținut, dar înregistrate la date diferite.

Din actele depuse la dosarul cauzei,

rezultă că reclamanta S,S, a depus cererea prin care a solicitat pârâtei să-i

fie recunoscută calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, la data de 28 martie 2001, iar la data de 2 iulie 2002, aceiași

cerere a fost depusă pentru a doua oară.

În cuprinsul cererii se menționează

actele și înscrisurile anexate: certificat de naștere și căsătorie; buletin de

identitate; fișă de expulzat nr. 528 din 7 decembrie 1940 eliberată de Direcția

Județeană Hunedoara a Arhivelor Naționale; declarațiile a doi martori.

Prin hotărârea nr. 18 din 10 aprilie

2001, Direcția de Muncă și Solidaritate Socială Argeș – Comisia pentru

acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, a procedat la

respingerea cererii, cu motivarea că, în raport cu prevederile art. 8 alin. (3)

din Decretul-lege nr. 118/1990, cererea este tardivă. Totodată, pârâta a

interpretat restrictiv prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

apreciind că petenta nu a făcut dovada persecuției din motive etnice.

Ulterior, pârâta și-a reconsiderat

poziția cu privire la situația de refugiat din motive etnice, asimilând-o cu

cea de strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu, iar prin hotărârea

nr. 18 din 23 august 2002, a procedat la revizuirea hotărârii precedente,

apreciind că petenta a făcut dovada situației de refugiat din motive etnice.

Cât privește data de la care pârâta

a acordat drepturile cuvenite reclamantei, aceasta este greșită, fiind

stabilită în mod arbitrar.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea

nr. 189/2000, acordarea drepturilor cuvenite persoanelor care se află în

situațiile prevăzute de această lege, se face începând cu data de 1 a lunii

următoare celei în care a fost depusă cererea. În înțelesul reglementării

acestei legi, aprobarea cererii de către organul competent, este condiționată

de dovedirea de către petent a situației invocate.

Din conținutul hotărârii revizuite rezultă că actele

justificative avute în vedere la momentul revizuirii, sunt aceleași cu cele

anexate de petentă la cererea inițială.

Prin urmare, recurenta reclamantă

S.S. a făcut dovada situației sale de refugiată la data de 28 martie 2001, data

depunerii primei cereri, astfel că acordarea drepturilor se va face începând cu

data de 1 aprilie 2001.

Revizuirea hotărârii s-a făcut de

către comisia specială, constituită în cadrul casei teritoriale de pensii care

a preluat, conform art. 7 H.G. nr. 127/2002, cererile depuse la direcțiile

teritoriale de muncă și solidaritate socială până la data de 16 iulie 2001 și

nesoluționate până la această dată, astfel că nu poate fi vorba de organe de

autoritate cu atribuții diferite, așa cum în mod greșit a reținut instanța de

fond. Prin revizuirea hotărârii inițiale, pârâta a procedat, în fapt, la

soluționarea primei cereri depusă de reclamantă.

Pentru considerentele arătate,

recursul declarat în cauză va fi admis, sentința atacată va fi casată și pe

fond, acțiunea formulată de reclamantă va fi admisă, cu consecința modificării

hotărârii nr. 18 din 23 august 2002 emisă de pârâtă, în sensul că reclamanta

beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1

aprilie 2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.S.

împotriva sentinței civile nr. 47/F-C din 12 martie 2003 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea formulată de S.S.

Modifică hotărârea nr. 18 din 23

august 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Argeș, în sensul că reclamanta

beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1

aprilie 2001.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2003.