ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1208/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3

septembrie 2002, reclamantul C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Argeș, completarea hotărârii nr. 88 din 24 iulie 2002,

emisă de pârâtă, în sensul recunoașterii și acordării, și a drepturilor prevăzute

de art. 5 din O.U.G. nr. 242/2000, cu modificările ulterioare.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat că prin hotărârea menționată s-a stabilit încadrarea sa în situația

prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și o indemnizație lunară de

300.000 lei, pentru fiecare an, lună sau zi de persecuție etnică, conform

dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, fără a i se acorda, însă

și drepturile prevăzute de art. 5 din O.U.G. nr. 242/2000, care completează

Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 89/F-C din 23

septembrie 2002, a admis acțiunea, a completat hotărârea nr. 88/2002, în sensul

că a stabilit că reclamantul are dreptul să beneficieze și de drepturile recunoscute

de art. 5 din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

A respins excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990,

invocată de pârâtă.

Pentru a pronunța soluția, prima

instanță a reținut că în conformitate cu prevederile speciale ale art. 7 alin.

(4) din Legea nr. 189/2000, modificată prin Legea nr. 367/2001, împotriva

hotărârii Comisiei din cadrul Casei Județene de Pensii, se poate face

contestație la curtea de apel, nemaifiind necesară parcurgerea procedurii

prealabile dispusă de Legea cadru nr. 29/1990.

În ceea ce privește fondul cererii,

s-a apreciat că, întrucât reclamantului i s-a recunoscut încadrarea în situația

prevăzută de art. 1 din legea reparatorie, beneficiază și de drepturile acordate

de art. 5 din lege, acest din urmă text dispunând în acest sens, în mod expres.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș.

În susținerea recursului său, pârâta

a arătat, în esență, că în mod nelegal, prima instanță a respins excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile, aceasta fiind întemeiată pe prevederile

imperative ale art. 5 din Legea nr. 29/1990, ale cărei dispoziții completează

legea specială.

S-a mai susținut că instanța a

interpretat eronat legea, când a dispus completarea deciziei, și în sensul

recunoașterii drepturilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 189/2000, deoarece

comisia din cadrul recurentei-pârâte nu avea decât atribuția de a-i stabili

reclamantului, calitatea de beneficiar al legii raparatorii, urmând ca

drepturile stipulate de art. 5 să-i fie acordate de instituțiile de resort, la

cerere.

Analizând criticile formulate,

Curtea constată că sunt neîntemeiate.

Într-adevăr, în conformitate cu

dispozițiile speciale ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, modificată

prin Legea nr. 367/2001, împotriva hotărârii Comisiei din cadrul Casei Județene

de Pensii, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în

termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii

contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Această normă derogă de la

prevederile generale ale Legii nr. 29/1990, care instituie o procedură

administrativă prealabilă.

Trimiterea din text la Legea nr.

29/1990, trebuie interpretată ca o completare a dispozițiilor legii speciale,

cu cele ale legii generale, bineînțeles acolo unde legea specială nu conține

reglementări exprese, diferite de cele cadru.

În speță, întrucât procedura de

sesizare a instanței de contencios administrativ nu este condiționată - în

legea specială – de parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, fiind

prevăzut accesul direct la controlul judecătoresc al actului administrativ, în

mod corect instanța fondului a respins excepția ridicată de pârâta-recurentă,

ca neîntemeiată.

Nici în ceea ce privește fondul

cauzei, critica recurentei nu este fondată.

Așa după cum a reținut și prima

instanță, art. 5 din Legea nr. 189/2000 ,prevede că de drepturile reglementate

în cuprinsul său, beneficiază și persoanele prevăzute la art. 1 din lege.

Având în vedere că prin hotărârea în

cauză s-a recunoscut reclamantului, încadrarea în situația prevăzută de

dispozițiile art. 1 lit. c) din lege, faptul că instanța a dispus completarea

hotărârii, în sensul că intimatul-reclamant este îndreptățit și la acordarea

drepturilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 189/2000, nu constituie o

interpretare eronată a legii, ci, dimpotrivă, o aplicare a acesteia.

Instanța nu a făcut decât să dispună

modificarea actului administrativ, în sensul specificării în conținutul său a

tuturor drepturilor acordate prin legea reparatorie, sub acest aspect acțiunea

intimatului-reclamant fiind corect admisă.

Ținând cont că prima instanță a

reținut exact situația de fapt dedusă judecății și că a aplicat corespunzător

dispozițiile legale incidente, pronunțând astfel o hotărâre legală și

temeinică, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a din C.

proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Argeș, împotriva sentinței civile nr. 89/F-C din 23

septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 martie 2003.