ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4136/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4136/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 6 ianuarie 2003, reclamantul L.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 26 din
23 august 2002 a Casei Județene de Pensii Argeș, prin care i s-a respins
cererea de stabilire a calității de beneficiar al dispozițiilor O.G. nr.
105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, fiind
persecutat etnic în perioada 1 octombrie 1943 – 20 martie 1945.
Curtea de Apel Pitești, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 11/F - C din 29
ianuarie 2003, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 26 din 23
august 2002, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă
hotărâre, prin care să i se recunoască reclamantului L.T., drepturile conferite
de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1943 – 20 martie 1945,
constatându-se întrunite dispozițiile art. 1 lit. d) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304
1
C.
proc. civ.
Printr-un prim motiv de recurs se
susține că instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, fără să constate,
însă, tardivitatea formulării acesteia.
O altă critică se referă la faptul
că prin sentința atacată, i s-a recunoscut intimatului-reclamant calitatea de
beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru o perioadă ce excede cadrul legal.
Printr-un ultim motiv de recurs se
susține că intimatul-reclamant nu a prezentat dovezi din care să rezulte că a
fost persecutat pe motive etnice.
Examinând sentința atacată în raport
cu toate criticile formulate, cu toate probele administrate în cauză, precum și
în raport cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul
este fondat, dar numai în sensul și limitele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor
art. 7 alin. (4) din Legea nr.1 89/2000, împotriva hotărârii Casei Județene de
Pensii – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, persoana interesată poate
face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data
comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.
În cauză este necontestat că
hotărârea nr. 26/2002 a fost comunicată intimatului-reclamant, la 26 septembrie
2002, iar acesta nu a manifestat pasivitate, ci a atacat-o la data de 17
octombrie 2002. Prin urmare, în aceste condiții nu se poate reține tardivitatea
atacării hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000.
De altfel, se constată că
recurenta-pârâtă nici nu a invocat excepția tardivității în fața primei
instanțe, iar în hotărârea nr. 26 din 23 august 2002, ea însăși a indicat
intimatului-reclamant, modalitatea de atac a acesteia.
Referitor la pretinsa nedovedirea a
acțiunii, se constată că instanța de fond, în mod corect și legal, a reținut că
din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că intimatul-reclamant
îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. d) din Legea nr. 189/2000.
Critica formulată împotriva
sentinței instanței de fond este, însă, fondată sub aspectul perioadei pentru
care intimatul-reclamant beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.
189/2000. Data limită pentru beneficiul stabilit, este 6 martie 1945 (înserată
în actul normativ),astfel încât în aceste limite se va admite recursul Casei
Județene de Pensii Argeș, se va modifica sentința atacată, în sensul că
perioada beneficiului dispozițiilor Legii nr. 189/2000, pentru
intimatul-reclamant L.T., va fi de la 1 octombrie 1943, la 6 martie 1945, cu
menținerea celorlalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Argeș împotriva sentinței civile nr. 11/F - C din 29
ianuarie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios
administrativ.
Modifică sentința atacată, în sensul
că stabilește perioada beneficiului Legii nr. 189/2000, pentru perioada de la 1
octombrie 1943, la 6 martie 1945.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 25 noiembrie 2003.