ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 59/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 22 aprilie 2003, reclamanta C.R. a solicitat anularea hotărârii nr. 8115 din

5 martie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, Comisia de aplicare a

Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de

beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 645 din 22

mai 2003, a admis acțiunea reclamantei C.R., a dispus anularea hotărârii nr. 8115

din 5 martie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască

calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 1 octombrie 1943 - 6 martie

1945, reținând , în esență, că din sfera persecutaților etnici fac parte și

copiii născuți în timpul refugiului părinților lor, având același statut cu

aceștia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs astfel Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și susținând că intimata-reclamantă nu aparține

sferei de adresabilitate a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare.

Examinând sentința atacată, în

raport cu critica formulată, cu probele administrate în cauză, precum și cu

toate dispozițiile incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/20000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de legiuitor.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată,

din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Intimata-reclamantă se încadrează în

situația expusă, fiind necontestat că este născută ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

În considerarea celor expuse,

sentința atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 645 din 22 mai 2003, a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2004.