ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 59/2004

S-a luat în examinare recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva  sentinței civile nr.645 din 22 mai

2003 a Curții de Apel Cluj-Secția  comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal nu  s-au prezentat:

Casa Județeană de Pensii Cluj și nici  C.R.

Procedura completă.

Magistratul asistent a arătat că   atât

recurenta Casa  Județeană de Pensii Cluj  cât și intimata-pârâtă C.R. au

solicitat  judecarea în lipsă,  cauza fiind luată în pronunțare.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin  acțiunea înregistrată la data de 22

aprilie 2003 reclamanta  C.R. a solicitat anularea Hotărârii nr.8115 din 5

martie 2003  emisă  de Casa Județeană de Pensii Cluj, Comisia de aplicare a

Legii nr.189/2000  prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de

beneficiar al Ordonanței Guvernului nr.105/1999 aprobată  prin Legea

nr.189/2000,.

Curtea  de Apel Cluj-Secția comercială și

de  contencios  administrativ  prin sentința civilă nr.645 din 22 mai 2003 a

admis acțiunea reclamantei C.R. a dispus anularea Hotărârii nr.8115 din 5

martie 2003 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască calitatea

de beneficiar al prevederilor Ordonanței Guvernului nr.105/1999 aprobată prin

Legea nr.189/2000 cu modificările ulterioare pentru perioada 1 octombrie 1943-

6 martie 1945, reținând , în esență, că  din sfera persecutaților etnici fac

parte și copiii născuți în timpul  refugiului părinților lor, având  același

statut cu aceștia.

Impotriva  acestei sentinței a

declarat recurs  astfel   Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și susținând că intimata-reclamantă nu aparține

sferei de adresabilitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr.105/1999

aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările ulterioare.

Examinând  sentința atacată în raport cu

critica formulată, cu probele administrate în cauză precum și cu toate

dispozițiile incidente pricinii se constată că recursul nu este fondat.

Potrivit  prevederilor art.1 din OG

nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/20000, beneficiază  de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de legiuitor.

Din interpretarea prevederilor

ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi  compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit

ca de  aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit  consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie  înțeleasă  atât persoana care

a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfânt

nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada  în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Intimatul-reclamant se încadrează în

situația expusă, fiind necontestat că este născut  ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

In considerarea celor expuse, sentința

atacată este legală și temeinică urmând ca, în temeiul dispozițiilor art.312

alin.1 teza a II-a  din Codul de procedură civilă,  Curtea să respingă recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr.645 din 22 mai 2003 a

Curții de Apel Cluj-Secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  14

ianuarie 2004.