ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.06.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2443/2003

HOTĂRÂRE
06.06.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2443/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Decizia nr. 2443

Dosar nr. 2370/2002

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 18658/1997, reclamanta I.S. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta L.V., să se dispună sistarea stării de indiviziune

asupra imobilului situat în București.

În

motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în urma decesului defunctului I.E., au

rămas ca moștenitoare ea, în calitate de soție supraviețuitoare și pârâta, în

calitate de fiică, devenind proprietare în indiviziune asupra imobilului în

litigiu.

După

parcurgerea unui prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 323 din 9 mai

2001, Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ,

a admis cererea formulată de reclamantă, a dispus ieșirea din indiviziune a

părților asupra imobilului în valoare de 1.121.000.000 lei valoare stabilită

prin expertiza efectuată, a atribuit imobilul pârâtei, aceasta fiind obligată

la plata unei sulte către reclamantă în valoare de 211.875.000 lei,

reprezentând cota de 3/16 din imobil.

Pentru

a da această hotărâre, prima instanță a reținut, în raport cu probele

administrate că, dată fiind cota ideală majoră din dreptul de proprietate

asupra imobilului, pârâta este îndreptățită să primească în natură imobilul.

Împotriva

acestei sentințe, reclamanta a formulat apel, criticând-o pentru motive de

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 570/A din 17

decembrie 2001, a respins apelul ca nefondat, menținând soluția instanței de

fond.

Împotriva

acestei decizii, reclamanta a formulat recurs, invocând în primul motiv de

casare, faptul că, la atribuirea în natură a imobilului, nu au fost avute în

vedere îmbunătățirile efectuate de ea, că sulta ce urmează a-i fi plătită de

pârâtă trebuie exprimată în valută, precum și faptul că ar fi trebuit ca

valoarea imobilului să fie actualizată cu indicele de inflație.

Recursul

este nefondat.

Referitor

la primul motiv de recurs, se constată că, așa cum bine a reținut instanța de

apel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă obiectul acțiunii

deduse judecății și anume ieșirea din indiviziune, reclamanta neformulând o

cerere expresă privind îmbunătățirile efectuate la imobil, în valoare de

7.300.000 lei, potrivit art. 109 C. proc. civ., care arată că oricine pretinde

un drept împotriva unei alte persoane, trebuie să facă o cerere înaintea

instanței competente.

Este

neîntemeiată și cea de a doua critică privind exprimarea sultei în valută. Trebuie

reținut, în primul rând aspectul că, potrivit raportului de expertiză efectuat

în cauză, imobilul nu poate fi împărțit în natură, lucru de care instanța a

ținut cont prin atribuirea acestuia către una din părți, iar în al doilea rând,

trebuie remarcat că, deși în cuprinsul raportului de expertiză se face

referirea la exprimarea valorii de circulație a bunului imobiliar și în dolari -

46.757 USD, acest aspect nu ar justifica cu nimic efectuarea partajului în

raport cu această valoare, cu atât mai mult cu cât valoarea de circulație a

imobilului a fost stabilită la 1.121.000.000 lei, în funcție de care s-a

calculat sulta.

De

asemenea, instanța de apel a reținut corect și faptul că atât cererea

reclamantei de reactualizare a valorii imobilului, cât și de a se lua în

considerare, la această reactualizare a indicelui de inflație, nu pot fi

primite atâta timp cât nu sunt dovedite după aceleași criterii, respectiv baza

de calcul a evaluării – capitolul VII din raportul de expertiză.

Față de cele de mai sus, recursul se privește ca

nefondat și urmează a fi respins.

Văzând și prevederile art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretențiuni va fi

obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, recurenta va fi

obligată la plata acestor cheltuieli.

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanta I.S. împotriva deciziei nr. 570/A din

17 decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Obligă

recurenta la 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată către intimata D.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 iunie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-10-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8413/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 26 octombrie 2001, reclamanții M.N. și M.C. au chemat în judecată pe pârâta SC V. SA București solicitând instanței ca, prin
ÎCCJ 2003-06-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2564/2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Ț.E., M.A.care a continuat recursul declarat de M.E.și C.G.împotriva deciziei nr.86 din 27 februarie 2002 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prez
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82236)
al, Judecătoria sectorului 4 București, prin sentința civilă nr. 2535 din 3 aprilie 2002, a admis în parte acțiunea reclamantei A.M., introdusă împotriva fostului său soț A.M.T., și a admis în totalitate cererea reconvențională a pârâtului,
ÎCCJ 2003-04-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1446/2003
comunicată, astfel încât nu și-a produs efectele juridice. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Consiliul General al Municipiului București care a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie vizând
ÎCCJ 2003-10-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4114/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 183 din 15 februarie 2002, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea principală formulată de reclamantul C.C.
Sursă