ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2443/2003

Decizia nr. 2443 Dosar nr. 2370/2002 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 18658/1997, reclamanta I.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta L.V., să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în București. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în urma decesului defunctului I.E., au rămas ca moștenitoare ea, în calitate de soție supraviețuitoare și pârâta, în calitate de fiică, devenind proprietare în indiviziune asupra imobilului în litigiu.

După parcurgerea unui prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 323 din 9 mai 2001, Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamantă, a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului în valoare de 1.121.000.000 lei valoare stabilită prin expertiza efectuată, a atribuit imobilul pârâtei, aceasta fiind obligată la plata unei sulte către reclamantă în valoare de 211.875.000 lei, reprezentând cota de 3/16 din imobil. Pentru a da această hotărâre, prima instanță a reținut, în raport cu probele administrate că, dată fiind cota ideală majoră din dreptul de proprietate asupra imobilului, pârâta este îndreptățită să primească în natură imobilul.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat apel, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 570/A din 17 decembrie 2001, a respins apelul ca nefondat, menținând soluția instanței de fond. Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat recurs, invocând în primul motiv de casare, faptul că, la atribuirea în natură a imobilului, nu au fost avute în vedere îmbunătățirile efectuate de ea, că sulta ce urmează a-i fi plătită de pârâtă trebuie exprimată în valută, precum și faptul că ar fi trebuit ca valoarea imobilului să fie actualizată cu indicele de inflație. Recursul este nefondat.

Referitor la primul motiv de recurs, se constată că, așa cum bine a reținut instanța de apel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă obiectul acțiunii deduse judecății și anume ieșirea din indiviziune, reclamanta neformulând o cerere expresă privind îmbunătățirile efectuate la imobil, în valoare de 7.300.000 lei, potrivit art. 109 C. proc. civ., care arată că oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane, trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. Este neîntemeiată și cea de a doua critică privind exprimarea sultei în valută.

Trebuie reținut, în primul rând aspectul că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, imobilul nu poate fi împărțit în natură, lucru de care instanța a ținut cont prin atribuirea acestuia către una din părți, iar în al doilea rând, trebuie remarcat că, deși în cuprinsul raportului de expertiză se face referirea la exprimarea valorii de circulație a bunului imobiliar și în dolari - 46.757 USD, acest aspect nu ar justifica cu nimic efectuarea partajului în raport cu această valoare, cu atât mai mult cu cât valoarea de circulație a imobilului a fost stabilită la 1.121.000.000 lei, în funcție de care s-a calculat sulta.

De asemenea, instanța de apel a reținut corect și faptul că atât cererea reclamantei de reactualizare a valorii imobilului, cât și de a se lua în considerare, la această reactualizare a indicelui de inflație, nu pot fi primite atâta timp cât nu sunt dovedite după aceleași criterii, respectiv baza de calcul a evaluării – capitolul VII din raportul de expertiză. Față de cele de mai sus, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins. Văzând și prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, recurenta va fi obligată la plata acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta I.S. împotriva deciziei nr. 570/A din 17 decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Obligă recurenta la 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată către intimata D.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2003.