ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2520/2003

La data de 30 mai 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R.I.M.(M)împotriva sentinței civile nr.6 din 26 martie 2002 a Curții de Apel București – Secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, precum și încheierii din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel București – secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă – dosar nr.817/2002. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 30 mai 2003 iar pronunțarea s-a amânat la 10 iunie 2003. C U R T E A Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 11 iunie 1996 la Judecătoria sector 1 București reclamantul R.I.M.a chemat în judecată S.C. C.C.C.S.A.

Filiala Proiectare din București solicitând să se ia act de abuzurile conducerii cu privire la încheierea și executarea contractului individual de muncă referitoare la negocierile anuale ale salariatului și acordarea premiilor trimestriale. Prin încheierea din 3 februarie 1997 instanța i-a pus în vedere să-și precizeze acțiunea în fapt și în drept. Prin sentința civilă nr.4409 din 14 aprilie 1997 Judecătoria sector 1 București a declarat cererea nulă fiind informă conform art.133 C.proc.civ.. Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat apel, admis prin decizia civilă nr.848 din 27 martie 1998 al Tribunalului București – secția a IV a civilă, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii pârâta a formulat recurs, care a fost constatat nul prin decizia nr.1878 din 20 noiembrie 1998 a Curții de Apel București – secția a IV a civilă. În al doilea ciclu procesual Judecătoria sector 1 prin sentința civilă nr.3716 din 22 februarie 2000 (după conexarea dosarelor), a respins ca neîntemeiată acțiunea. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate întrucât nu s-au comis greșeli de către pârâtă în calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioadele solicitate și întrucât toate mențiunile din cartea de muncă a acestuia au fost completate la zi de către pârâtă. Instanța a mai reținut că reclamantul nu a făcut vreo dovadă în sensul susținerilor privind neregulile în ce privește negocierea salariatului și stabilirea celorlalte drepturi bănești cuvenite.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat recurs admis prin decizia nr.1430 R din 2 octombrie 2001 a Tribunalului București – secția a IV a civilă care a modificat hotărârea recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecare. Judecătoria sector 1 prin sentința civilă nr.12831 din 4 decembrie 2001 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București; Tribunalul București – secția a IV a civilă și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei sector 1 prin încheierea din 15 februarie 2002. Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr.6 din 26 martie 2002 a stabilit competența în favoarea Judecătoriei sector 1, respingând cererea de îndreptare a erorii materiale.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale a formulat recurs R.I.M.(M)invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.4 și 7 C.proc.civ.. Recursul declarat împotriva sentinței civile nr.6 din 26 martie 2002 a Curții de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă este tardiv. Din analiza lucrărilor dosarului reiese că la data de 17 aprilie 2002 (fila 8 dosar 817/2002 al Curții de Apel București – secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă), s-a comunicat sentința recurată. La data de 10 martie 2003 s-a formulat recurs (fila 2 dosar 1701/2003 Curtea Supremă de Justiție – Secția civilă). În conformitate cu art.301 C.proc.civ.

termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. În mod evident recursul este declarat peste termenul prevăzut de lege și urmează a fi respins ca tardiv. În ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 14 ianuarie 2003 din dosarul 817/2002 al Curții de Apel București – secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă urmează a fi respins ca nefondat. Prin această încheiere s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința nr.6/2002 a aceleiași Curți – motivat de împrejurarea că nu se regăsește nici un motiv din cele prevăzute în art.281 (1) C.proc.civ.. Criticile formulate în prezentul recurs sunt neîntemeiate în raport cu dispozițiile art.281 (1) C.proc.civ.

și urmează a fi înlăturate ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca tardiv recursul declarat de (M.) R.I.M. împotriva sentinței civile nr.6 din 26 martie 2002 a Curții de Apel București – Secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă și ca nefondat recursul declarat de același recurent împotriva încheierii din 14 ianuarie 2003 în dosarul nr.817/2002 a Curții de Apel București – Secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2003.