ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1818/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Investit cu soluționarea acțiunii în revendicare a apartamentului nr. 1 de la parterul imobilului din București, și pentru despăgubiri reprezentând fructe civile formulată de reclamantul F.I.N.C., în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin Consiliul General al Municipiului București respectiv prin Primarul General și R.A. L. București, precum și cu cererea reconvențională a acesteia pentru plata contravalorii investițiilor făcute la imobil în sumă de 258.147.478 lei, și, respectiv, de chemare în garanție a primului pârât, Tribunalul București, secția a III – a civilă, prin sentința nr. 1105 din 11 octombrie 2001, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională și, respectiv, de chemare în garanție.

Reclamantul a declarat apel, pe care Curtea de Apel București, secția a III - a civilă, l-a admis, prin decizia nr. 316 A din 3 septembrie 2002, a anulat sentința primei instanțe, a respins excepția lipsei calității procesuale active și a reținut cauza pentru evocarea fondului acțiunii principale menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat solicitând, în principal, casarea acesteia și păstrarea sentinței, iar în subsidiar, admiterea cererilor reconvenționale și, respectiv, de chemare în garanție formulate de recurentă. Recursul nu este admisibil. În conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, în cazul în care prima instanță a respins sau anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și, instanța de apel, găsind apelul întemeiat a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă. În redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui prin O.U.G. nr. 138/2000, în situația în care prima instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de apel desființa hotărârea atacată și dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond. Rațiunea modificării prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a fost aceea de a evita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă, fără a fi private părțile de un grad de jurisdicție, datorată caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.

Evocarea fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului, și atât timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărâre definitivă, astfel cum prevede art. 297 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului. În atare situație, decizia, prin care a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de apel pentru judecarea în fond a cauzei, are caracterul unei hotărâri parțiale și nu este deci susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv.

Cum, în speță, recursul declarat de pârâtă are ca obiect o hotărâre parțială, el apare ca inadmisibil și va fi respins ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta RA Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva deciziei 316/A din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III – a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.