ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1818/2003

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Investit cu soluționarea acțiunii în

revendicare a apartamentului nr. 1 de la parterul imobilului din București, și

pentru despăgubiri reprezentând fructe civile formulată de reclamantul F.I.N.C.,

în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin Consiliul General al

Municipiului București respectiv prin Primarul General și R.A. L. București,

precum și cu cererea reconvențională a acesteia pentru plata contravalorii

investițiilor făcute la imobil în sumă de 258.147.478 lei, și, respectiv, de

chemare în garanție a primului pârât, Tribunalul București, secția a III – a

civilă, prin sentința nr. 1105 din 11 octombrie 2001, a admis excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului și a respins atât acțiunea

principală cât și cererea reconvențională și, respectiv, de chemare în

garanție.

Reclamantul a declarat apel, pe care

Curtea de Apel București, secția a III - a civilă, l-a admis, prin decizia nr.

316 A din 3 septembrie 2002, a anulat sentința primei instanțe, a respins

excepția lipsei calității procesuale active și a reținut cauza pentru evocarea

fondului acțiunii principale menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei pronunțate de

instanța de apel a declarat recurs Regia Autonomă Administrația Patrimoniului

Protocolului de Stat solicitând, în principal, casarea acesteia și păstrarea

sentinței, iar în subsidiar, admiterea cererilor reconvenționale și, respectiv,

de chemare în garanție formulate de recurentă.

Recursul nu este admisibil.

În conformitate cu prevederile art.

297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000,

în cazul în care prima instanță a respins sau anulat cererea de chemare în

judecată fără a intra în cercetarea fondului și, instanța de apel,  găsind

apelul întemeiat a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca

procesul, pronunțând o hotărâre definitivă.

În redactarea acestui text de lege,

anterioară modificării lui prin O.U.G. nr. 138/2000, în situația în care prima

instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de apel desființa hotărârea

atacată și dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond.

Rațiunea modificării prevederilor

art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a fost aceea de a evita trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor

cu celeritate, posibilă, fără a fi private părțile de un grad de jurisdicție,

datorată caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.

Evocarea fondului și judecarea

procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac

a apelului, și atât timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărâre

definitivă, astfel cum prevede art. 297 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin

O.U.G. nr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

În atare situație, decizia, prin

care a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către

instanța de apel pentru judecarea în fond a cauzei, are caracterul unei

hotărâri parțiale și nu este deci susceptibilă de a fi atacată separat cu

recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel,

numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv.

Cum, în speță, recursul declarat de

pârâtă are ca obiect o hotărâre parțială, el apare ca inadmisibil și va fi

respins ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de pârâta RA Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat

împotriva deciziei 316/A din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția

a III – a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  7 mai   2003.