ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1898/2003

Decizia nr.

1898                                                                                       Dosar

nr. 1435/2002

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 6 februarie 1998 la Judecătoria sectorului 2 București reclamanta P.E.I. a

chemat în judecată pârâții Consiliul General al Municipiului București și S.C.

F. S.A. solicitând obligarea acestor pârâte să îi predea imobilul situat în

București, după ce vor constata că acest imobil a fost preluat de stat în baza

Decretului nr. 92/1950 cu nerespectarea prevederilor art. II din acest act

normativ.

Urmare soluționării conflictului negativ de competență

intervenit între Tribunalul București și Judecătoria sectorului 2 București

prin sentința civilă nr. 288 din 24 aprilie 2001 Tribunalul București, secția a

V-a civilă și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea, a obligat

Consiliul General al Municipiului București și S.C.F. S.A. să lase în deplină

proprietate și liniștită posesie reclamantei partea din imobilul din București,

care nu a fost vândută foștilor chiriași și anume apartamentul de la etajul I

și a respins ca neîntemeiată acțiunea împotriva pârâților A.M. și A., respectiv

intervenienților D.A. și D.R.

Acțiunea a fost completată, reclamanta chemând

în judecată și pe pârâții A.A. și A.M. și pe pârâții-intervenienți D.A. și D.R.

Împotriva acestei sentințe Consiliul General al

Municipiului București și P.E.I. au formulat apel  respins prin decizia civilă

nr. 643 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii reclamanta P.E.I. și

pârâtul Consiliul General al Municipiului București au formulat recurs, ambii

recurenți invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

I. La termenul de judecată din 13 mai 2003

recurenta-reclamantă a solicitat să se ia act că renunță la judecată în baza

art. 47 din Legea nr. 10/2001 și art. 246 C. proc. civ.

În

conformitate cu dispozițiile art. 246 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.

„reclamantul poate să renunțe oricând la judecată”.

Conform principiului disponibilității părțile

pot dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare conferite de

lege, pot exercita căile de atac, pot renunța la căile de atac.

Așa fiind urmează a se lua act de renunțarea la

judecata recursului (acțiunii) declarat de reclamanta P.E.I., făcând aplicarea

art. 47 din Legea nr. 10/2001, art. 246 coroborat cu art. 298 și  art. 316 C.

proc. civ.

II. În ce privește recursul declarat de

Consiliul General al Municipiului București, acesta urmează a fi respins ca

nefondat, autoarea reclamantei fiind exceptată de la aplicarea prevederilor

Decretului nr. 92/1950.

De altfel, Curtea de Apel București a respins cu

o amplă motivare apelul declarat de Consiliul General al Municipiului

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de renunțarea la judecata acțiunii formulată de

recurenta-reclamantă P.E.I.

Obligă pe recurenta-reclamantă la 20.000.000 lei

cheltuieli de judecată către intimații  intervenienți  D.A. și D.R.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

C.G.M.B. împotriva deciziei nr. 643 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai

2003.