ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1245/2003

La data de 5 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.224 din 13.05.2002 a Curții de Apel București - Secția a III-a civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 5 martie 2003 care face parte integrantă din prezenta iar pronunțarea s-a amânat la 27.03.2003. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.1027/16.03.1999 reclamanții D. J.M.C.și Ș.O.P.au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București și au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - să le fie restituit imobilul situat în București str.Lucaci nr.61-63 format din 1383 m.p.

teren și construcție din care 655 m.p. teren aparțin la nr.61 și 728 m.p. teren aparțin numărului 63; - pârâtul să fie obligat să le lase în deplină, netulburată și liberă posesie și folosință imobilul revendicat; În motivarea acțiunii reclamanții arată că imobilul din str.Lucaci nr.61 a aparținut mamei lor Ș.E., primit cu titlu de dotă de la părinții ei, respectiv bunicii reclamanților, G.N.și G.A., cu ocazia căsătoriei cu Ș.C., iar imobilul din str.Lucaci nr.63 (teren în suprafață de 728 m.p. și două corpuri de casă) a aparținut bunicilor G.N.și G.A.. Că prin Decretul nr.92/1950 cele două imobile au fost naționalizate în mod abuziv, contrar prevederilor art.II din decret, atât bunicii cât și părinții reclamanților, făcând parte din categorii sociale exceptate de la prevederile decretului de naționalizare, ei fiind intelectuali profesioniști, respectiv medici militari iar soțiile casnice.

În drept reclamanții își fundamentează acțiunea pe prevederile art.480 C.civ., art.644-645 C.civ., art.6 din Legea nr.213/1998. La termenul de judecată din 6.12.1999 reclamanții și-au precizat și restrâns acțiunea în sensul că înțeleg să revendice numai suprafața de teren de 907 m.p. constatată liberă în urma expertizei tehnice efectuate în cauză, renunțând la judecata cu privire la imobilele construcții, identificate de expertiză pe terenul din str.V.Lucaci nr.61 și 63. Prin sentința civilă ntr.47/24.01.2000 pronunțată de Tribunalul București – secția a IV-a civilă se admite acțiunea reclamanților așa cum a fost precizată la termenul de judecată din 6.12.1999 și este obligat pârâtul Consiliul General al Municipiului București să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de teren de 907 m.p.

situat în București str.Lucaci nr.61-63 identificat potrivit raportului de expertiză întocmit de expert ing.S.G. Pentru a pronunța sentința arătată, instanța a reținut că potrivit extraselor de carte funciară nr.28893/1940 și respectiv nr.28894/1940, imobilul revendicat de reclamanți a fost proprietatea autoarei lor, G.A., de la care a fost naționalizat în baza Decretului nr.92/1950, deși aceasta era casnică iar soțul medic militar, fiind exceptați de la măsura naționalizării potrivit art.II din decret. Prin decizia civilă nr.480/A/14.09.2000 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.47/24.01.2000 de către apelanta pârâtă Primăria Municipiului București.

Instanța de apel a reținut contrar motivelor invocate în apel de apelantă că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate a autorilor lor asupra imobilului revendicat, cât și a faptului că aceștia fiind intelectuali profesioniști erau exceptați de la aplicarea prevederilor Decretului nr.91/1950. Împotriva deciziei civile nr.480/A/14.09.2000 pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâtul Municipiul București care a fost admis prin decizia civilă nr.1985/6.04.2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - secția civilă și s-a dispus casarea deciziei recurate și a sentinței civile nr.47/24.01.2000 pronunțată de Tribunalul București și trimiterea cauzei la același tribunal în vederea rejudecării.

În considerentele deciziei se arată că prin probele dispuse de instanța de fond și expertiza efectuată în cauză nu a fost stabilit cu exactitate amplasamentul terenului revendicat, dacă acesta este liber de construcții, expertiză nerăspunzând la obiectivele stabilite, de instanță. Că se impune casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru completarea probatoriilor cu titlurile de proprietate ale autorilor, refacerea expertizei topometrice pentru stabilirea unei situații de fapt exacte cu privire la suprafețele construite și cele libere de construcții, avându-se în vedere suprafața de teren de 1383 m.p. declarată în acțiunea inițială și cea care se pretinde prin acțiunea modificată (907 m.p.).

Rejudecând cauza în fond după casare Tribunalul București a dispus completarea probelor cu acte privind titlurile de proprietate pentru imobilele revendicate și s-a efectuat o nouă expertiză topometrică. În urma probelor administrate instanța a reținut prin sentința civilă 1961/21.12.1002 că în strada Lucaci nr.61-63 sunt două terenuri care însumează suprafața de 1267 m.p. din care cel de la nr.61 are 655 m.p. și pe el este edificată o construcție din cărămidă cu etaj aparținând familiei C.C.și T.I., care ocupă suprafața de 93,4 m.p. la sol iar cu servituțile aferente ocupă în total 248,3 m.p., rămânând liberă suprafața de 406,7 m.p.; pe terenul de la nr.63 este edificată o construcție de cărămidă aparținând familiei M., cu suprafața la sol de 64 m.p.

iar cu servituțile aferente ocupă 152,46 m.p., rămânând liberă suprafața de 460 m.p. Din actele depuse la dosar, tribunalul a reținut că imobilele au aparținut bunicilor reclamanților de azi, care le-au transmis părinților reclamanților de la care apoi au fost naționalizate deși aceștia erau intelectuali profesioniști fiind exceptați de la aplicarea prevederilor Decretului nr.91/1950. În consecință prin sentința menționată instanța de fond a considerat că reclamanții în calitate de moștenitori au dobândit dreptul de proprietate de la părinții lor și în baza art.480 C.civ.

a admis acțiunea iar față de împrejurarea că din probe a rezultat că în parte terenul este ocupat de construcțiile altor persoane ridicate pe terenul dat în folosință de pârâta Primăria București, obligă pe aceasta să lase în proprietate și liniștită posesie terenurile rămase libere din str.Lucaciu Vasile Preot nr.61 și 63 sector 3, așa cum au fost identificate și delimitate prin expertiza topometrică întocmită de ing.D.V. Apelul declarat împotriva sentinței civile 1961/21.12.2001 de apelantul pârât Consiliul General al Municipiului București a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.224/A/13 mai 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, cu motivarea că are calitate procesuală pasivă Consiliul General al Municipiului București și că măsura naționalizării imobilelor a fost luată abuziv cu încălcarea prevederilor Decretului 92/1950.

Împotriva deciziei civile nr.224/A/13.05.2002 a declarat recurs Primăria Municipiului București întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.în dezvoltarea căruia arată în esență că instanțele de apel și fond au considerat greșit că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului, câtă vreme reclamanții nu au făcut dovada că autorii lor erau exceptați de la aplicarea Decretului nr.92/1950 fiind intelectuali profesioniști încadrați în muncă și practicând o anumită profesie. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru motivele care se vor arăta în continuare: Potrivit art.129 alin.5 C.proc.civ.judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Din lucrările dosarului se constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu și-au dus la îndeplinire îndatorirea prevăzută de art.129 alin.5 C.proc.civ., chiar și în condițiile în care prin decizia nr.1985/6.04.2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - secția civilă în primul ciclu procesual s-a dispus ca la rejudecarea cauzei după casare, să se completeze probatoriul refăcându-se expertiza topometrică pentru stabilirea unei situații de fapt exacte a terenurilor revendicate cu privire la suprafețele construite și suprafețele libere de construcții, față de pretențiile formulate prin acțiunea introductivă în care se menționa suprafața totală de 1383 m.p.

și cea care se revendica prin acțiunea modificată de 907 m.p. În pricinile în care se discuta problema revendicării unui imobil sau unui teren, cum este cazul în speță se impune o verificare atentă pentru stabilirea riguroasă a amplasamentului terenului, dar și a posesiei actuale, eventual a drepturilor ce pot fi invocate asupra acestor terenuri a unor terți posesori, care nu au fost citați în cauză. Se constată în speță că deși în urma efectuării celei de a doua expertize topometrice, expertul a constatat și precizat în lucrarea întocmită că o suprafață importantă din terenul revendicat de reclamanți de la pârâta Primăria Municipiului București, este ocupată de terțe persoane, care au edificat construcții pe teren, instanțele nu au pus în discuția părților această situație de fapt și nu au dispus administrarea unor probe pentru a stabili natura posesiei și titlul în baza căruia existau construcții pe terenul revendicat inițial.

Ori, față de împrejurările menționate se impunea ca instanțele să pună în discuția părților eventual necesitatea introducerii în cauză a terților constructori și posesori a-i terenului pentru a se stabili titlul în baza căruia dețin și folosesc terenul pe care se află construcțiile. Față de această situație, nu era posibil ca expertiza însușită de instanță că stabilească servituți de trecere în folosul terților posesori, necitați în cauză, în sarcina terenului revendicat de reclamanți și care s-a dispus să fie lăsat în proprietate și folosință acestora. Așa fiind cum rejudecarea cauzei după casare cu trimitere de către instanța de recurs nu s-a făcut cu respectarea prevederilor art.129 alin.5 C.proc.civ.și art.315 C.civ.

urmează să se admită recursul a se casa decizia nr.224 din 13.05.2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, precum și sentința civilă nr.1961/21.12.2001 pronunțată de Tribunalul București, secția IV-a civilă căruia i se trimite cauza pentru rejudecare. Cu ocazia rejudecării instanța de fond va dispune administrarea probelor necesare pentru lămurirea împrejurărilor de fapt și de drept privind posesia terenului de către persoanele indicate în epxertiză, și va pune în discuția părților necesitatea citării în cauză a terților deținători în contradictoriu cu care să se discute problema creării unor servituți de trecere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.224 din 13.05.2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Casează decizia sus menționată precum și sentința civilă nr.1961 din 21.12.2001 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă și trimite cauza aceluiași tribunal pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.