ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1245/2003

La data de 5

martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Primăria

Municipiului București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.224

din 13.05.2002 a Curții de Apel București - Secția a III-a civilă.

Dezbaterile au

fost consemnate în încheierea cu data de 5 martie 2003 care face parte

integrantă din prezenta iar pronunțarea s-a amânat la 27.03.2003.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr.1027/16.03.1999 reclamanții D. J.M.C.și Ș.O.P.au chemat în

judecată Consiliul General al Municipiului București și au solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- să le fie

restituit imobilul situat în București str.Lucaci   nr.61-63 format din 1383

m.p. teren și construcție din care 655 m.p. teren aparțin la nr.61 și 728 m.p.

teren aparțin numărului 63;

- pârâtul să

fie obligat să le lase în deplină, netulburată și liberă posesie și folosință

imobilul revendicat;

În motivarea

acțiunii reclamanții arată că imobilul din str.Lucaci nr.61 a aparținut mamei

lor Ș.E., primit cu titlu de dotă de la părinții ei, respectiv bunicii

reclamanților, G.N.și G.A., cu ocazia căsătoriei cu Ș.C., iar imobilul din

str.Lucaci nr.63 (teren în suprafață de 728 m.p. și două corpuri de casă) a

aparținut bunicilor G.N.și G.A..

Că prin

Decretul nr.92/1950 cele două imobile au fost naționalizate în mod abuziv,

contrar prevederilor art.II din decret, atât bunicii cât și părinții

reclamanților, făcând parte din categorii sociale exceptate de la prevederile

decretului de naționalizare, ei fiind intelectuali profesioniști, respectiv

medici militari iar soțiile casnice.

În drept

reclamanții își fundamentează acțiunea pe prevederile art.480 C.civ.,

art.644-645 C.civ., art.6 din Legea nr.213/1998.

La termenul de

judecată din 6.12.1999 reclamanții și-au precizat și restrâns acțiunea în

sensul că înțeleg să revendice numai suprafața de teren de 907 m.p. constatată

liberă în urma expertizei tehnice efectuate în cauză, renunțând la judecata cu

privire la imobilele construcții, identificate de expertiză pe terenul din

str.V.Lucaci nr.61 și 63.

Prin sentința

civilă ntr.47/24.01.2000 pronunțată de Tribunalul București – secția a IV-a

civilă se admite acțiunea reclamanților așa cum a fost precizată la termenul de

judecată din 6.12.1999 și este obligat pârâtul Consiliul General al

Municipiului București să lase în deplină proprietate și liniștită posesie

reclamanților suprafața de teren de 907 m.p. situat în București str.Lucaci

nr.61-63 identificat potrivit raportului de expertiză întocmit de expert

ing.S.G.

Pentru a

pronunța sentința arătată, instanța a reținut că potrivit extraselor de carte

funciară nr.28893/1940 și respectiv nr.28894/1940, imobilul revendicat de

reclamanți a fost proprietatea autoarei lor, G.A., de la care a fost

naționalizat în baza Decretului nr.92/1950, deși aceasta era casnică iar soțul

medic militar, fiind exceptați de la măsura naționalizării potrivit art.II din

decret.

Prin decizia

civilă nr.480/A/14.09.2000 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile

nr.47/24.01.2000 de către apelanta pârâtă Primăria Municipiului București.

Instanța de

apel a reținut contrar motivelor invocate în apel de apelantă că reclamanții au

făcut dovada dreptului de proprietate a autorilor lor asupra imobilului

revendicat, cât și a faptului că aceștia fiind intelectuali profesioniști erau

exceptați de la aplicarea prevederilor Decretului nr.91/1950.

Împotriva

deciziei civile nr.480/A/14.09.2000 pronunțată de Curtea de Apel București a

declarat recurs pârâtul Municipiul București care a fost admis prin decizia

civilă nr.1985/6.04.2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - secția

civilă și s-a dispus casarea deciziei recurate și a sentinței civile

nr.47/24.01.2000 pronunțată de Tribunalul București și trimiterea cauzei la

același tribunal în vederea rejudecării.

În

considerentele deciziei se arată că prin probele dispuse de instanța de fond și

expertiza efectuată în cauză nu a fost stabilit cu exactitate amplasamentul

terenului revendicat, dacă acesta este liber de construcții, expertiză

nerăspunzând la obiectivele stabilite, de instanță.

Că se impune

casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru completarea

probatoriilor cu titlurile de proprietate ale autorilor, refacerea expertizei

topometrice pentru stabilirea unei situații de fapt exacte cu privire la

suprafețele construite și cele libere de construcții, avându-se în vedere

suprafața de teren de 1383 m.p. declarată în acțiunea inițială și cea care se

pretinde prin acțiunea modificată (907 m.p.).

Rejudecând

cauza în fond după casare Tribunalul București a dispus completarea probelor cu

acte privind titlurile de proprietate pentru imobilele revendicate și s-a

efectuat o nouă expertiză topometrică.

În urma

probelor administrate instanța a reținut prin sentința civilă 1961/21.12.1002

că în strada Lucaci nr.61-63 sunt două terenuri care însumează suprafața de

1267 m.p. din care cel de la nr.61 are 655 m.p. și pe el este edificată o

construcție din cărămidă cu etaj aparținând familiei C.C.și T.I., care ocupă

suprafața de 93,4 m.p. la sol iar cu servituțile aferente ocupă în total 248,3

m.p., rămânând liberă suprafața de 406,7 m.p.; pe terenul de la nr.63 este

edificată o construcție de cărămidă aparținând familiei M., cu suprafața la sol

de 64 m.p. iar cu servituțile aferente  ocupă 152,46 m.p., rămânând liberă

suprafața de 460 m.p.

Din actele

depuse la dosar, tribunalul a reținut că imobilele au aparținut bunicilor

reclamanților de azi, care le-au transmis părinților reclamanților de la care

apoi au fost naționalizate deși aceștia erau intelectuali profesioniști fiind

exceptați de la aplicarea prevederilor Decretului nr.91/1950.

În consecință

prin sentința menționată instanța de fond a considerat că reclamanții în

calitate de moștenitori au dobândit dreptul de proprietate de la părinții lor

și în baza art.480 C.civ. a admis acțiunea iar față de împrejurarea că din

probe a rezultat că în parte terenul este ocupat de construcțiile altor

persoane ridicate pe terenul dat în folosință de pârâta Primăria București,

obligă pe aceasta să lase în proprietate și liniștită posesie terenurile rămase

libere din str.Lucaciu Vasile Preot nr.61 și 63 sector 3, așa cum au fost

identificate și delimitate prin expertiza topometrică întocmită de ing.D.V.

Apelul declarat

împotriva sentinței civile 1961/21.12.2001 de apelantul pârât Consiliul General

al Municipiului București a fost respins ca nefondat prin decizia civilă

nr.224/A/13 mai 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă, cu motivarea că are calitate procesuală pasivă Consiliul General al

Municipiului București și că măsura naționalizării imobilelor a fost luată

abuziv cu încălcarea prevederilor Decretului 92/1950.

Împotriva

deciziei civile nr.224/A/13.05.2002 a declarat recurs Primăria Municipiului

București întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9

C.proc.civ.în dezvoltarea căruia arată în esență că instanțele de apel și fond

au considerat greșit că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului,

câtă vreme reclamanții nu au făcut dovada că autorii lor erau exceptați de la

aplicarea Decretului nr.92/1950 fiind intelectuali profesioniști încadrați în

muncă și practicând o anumită profesie.

Recursul este

fondat și urmează a fi admis pentru motivele care se vor arăta în continuare:

Potrivit

art.129 alin.5 C.proc.civ.judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșală privind aflarea adevărului în

cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona

administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se

împotrivesc.

Din lucrările

dosarului se constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu și-au

dus la îndeplinire îndatorirea prevăzută de art.129 alin.5 C.proc.civ., chiar

și în condițiile în care prin decizia nr.1985/6.04.2001 pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție - secția civilă în primul ciclu procesual s-a dispus ca la

rejudecarea cauzei după casare, să se completeze probatoriul refăcându-se

expertiza topometrică pentru stabilirea unei situații de fapt exacte a

terenurilor revendicate cu privire la suprafețele construite și suprafețele

libere de construcții, față de pretențiile formulate prin acțiunea introductivă

în care se menționa suprafața totală de 1383 m.p. și cea care se revendica prin

acțiunea modificată de 907 m.p.

În pricinile în

care se discuta problema revendicării unui imobil sau unui teren, cum este

cazul în speță se impune o verificare atentă pentru stabilirea riguroasă a

amplasamentului terenului, dar și a posesiei actuale, eventual a drepturilor ce

pot fi invocate asupra acestor terenuri a unor terți posesori, care nu au fost

citați în cauză.

Se constată în

speță că deși în urma efectuării celei de a doua expertize topometrice,

expertul a constatat și precizat în lucrarea întocmită că o suprafață

importantă din terenul revendicat de reclamanți de la pârâta Primăria

Municipiului București, este ocupată de terțe persoane, care au edificat

construcții pe teren, instanțele nu au pus în discuția părților această

situație de fapt și nu au dispus administrarea unor probe pentru a stabili

natura posesiei și titlul în baza căruia existau construcții pe terenul

revendicat inițial.

Ori, față de

împrejurările menționate se impunea ca instanțele să pună în discuția părților

eventual necesitatea introducerii în cauză a terților constructori și posesori

a-i terenului pentru a se stabili titlul în baza căruia dețin și folosesc

terenul pe care se află construcțiile.

Față de această

situație, nu era posibil ca expertiza însușită de instanță că stabilească

servituți de trecere în folosul terților posesori, necitați în cauză, în

sarcina terenului revendicat de reclamanți și care s-a dispus să fie lăsat în

proprietate și folosință acestora.

Așa fiind cum

rejudecarea cauzei după casare cu trimitere de către instanța de recurs nu s-a

făcut cu respectarea prevederilor art.129 alin.5 C.proc.civ.și art.315 C.civ.

urmează să se admită recursul a se casa decizia nr.224 din 13.05.2002

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, precum și

sentința civilă nr.1961/21.12.2001 pronunțată de Tribunalul București, secția

IV-a civilă căruia i se trimite cauza pentru rejudecare.

Cu ocazia

rejudecării instanța de fond va dispune administrarea probelor necesare pentru

lămurirea împrejurărilor de fapt și de drept privind posesia terenului de către

persoanele indicate în epxertiză, și va pune în discuția părților necesitatea

citării în cauză a terților deținători în contradictoriu cu care să se discute

problema creării unor servituți de trecere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului București prin Primarul General împotriva deciziei civile

nr.224 din 13.05.2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă.

Casează decizia

sus menționată precum și sentința civilă nr.1961 din 21.12.2001 a Tribunalului

București, secția a IV-a civilă și trimite cauza aceluiași tribunal pentru

rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 martie 2003.