ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4380/2003

Asupra

recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 16

octombrie 2001 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Arad plângerea formulată

de S.L. împotriva hotărârii Comisiei locale Arad pentru aplicarea Legii nr.

10/2001 prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a cotei de 1/2

din imobilul situat în Arad. S-a arătat în motivarea plângerii că hotărârea

este nelegală, refuzul de restituire în natură motivat de ocuparea acestuia de

către UDMR – filiala Arad, care nu este partid politic, situîndu-se în afara

dispozițiilor stricte ale Legii nr. 10/2001.

Prin

sentința civilă nr. 58/6 februarie 2002, Tribunalul Arad a admis plângerea, a

anulat hotărârea nr. 5378 din 2 octombrie 2001 a Primăriei municipiului Arad,

Comisia  pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, a dispus restituirea în natură a

cotei de 1/2 din imobil și intabularea pe numele reclamantei, la rămânerea

irevocabilă a hotărârii.

În

pronunțarea sentinței, instanța de fond a reținut că în aplicarea

Decretului-Lege nr. 221/1960 de la autorul reclamantei, A.L., statul a preluat

cota de 1/2 din imobil. Notificării adresate de petentă la 5 martie 2001,

Primăria Arad i-a răspuns prin adresa nr. 5378/2 octombrie 2001, în care s-au

invocat dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Or, a constatat

instanța,  ocupantul imobilului nu face parte dintre unitățile enumerate de

art. 16 din lege care să justifice refuzul restituirii în natură.

Apelurile

declarate de Primarul municipiului Arad și de UDMR Arad au fost admise prin

decizia civilă nr. 77 din 28 mai 2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția civilă.  S-a respins totodată cererea de intervenție formulată în

favoarea reclamantei de A.K.A., de la care, în baza Decretului nr. 223/1974,

statul a preluat cealaltă jumătate din imobil. A constatat instanța de apel că

esențial în soluționarea cauzei nu este statutul ocupantului imobilului - de a

fi sau nu partid politic   -, ci  modul abuziv sau nu al preluării bunului de

către stat de la autorul reclamantei. În această ordine de idei, s-a reținut că

în baza sentinței civile nr. 190/1959 a fostului Tribunal Pecica, pentru

neplata unui debit de 21.865,72 lei al antecesorului reclamantei, (confirmată

prin decizia civilă nr. 2424/19 octombrie 1998 a Curții de Apel Timișoara)

imobilul a fost în mod legal preluat în proprietatea statului. Ca atare,

hotărârea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 a fost considerată legală.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanta și

intervenienta.

Recursurile,

încadrate în drept în art. 304 pct. 6, 9 și 10 C. proc. civ., susțin că

instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

Sub acest aspect, s-a motivat că cererea fusese rezolvată favorabil de Comisia

locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, în discuție fiind numai modalitatea

despăgubirii.

Se

susține apoi că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001,

iar instanța  nu s-ar fi pronunțat asupra susținerii petentei în sensul că

ocupantul imobilului nu este partid politic legal înregistrat.

Recursurile

sunt fondate, în sensul celor ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Potrivit

rațiunii Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum au fost

explicate prin Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, în

procesul de soluționare a notificărilor depuse de persoanele îndreptățite

instituțiile și persoanele implicate în executarea legii vor avea în vedere

respectarea mai multor principii.

Primele

principii enunțate vizează  prevalența restituirii în natură și celeritatea

soluționării notificărilor.

În

speță, reclamanta a notificat în termenul prevăzut de lege Comisia locală

pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, dar i s-a răspuns abia la 2 octombrie 2001,

comunicându-i-se că este îndreptățită numai la despăgubiri, imobilul fiind

ocupat de o unitate dintre cele enumerate de art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Prin

admiterea apelurilor UDMR și al Primăriei Arad împotriva sentinței de fond care

admisese acțiunea, Curtea de Apel a denaturat obiectul cererii de chemare în

judecată. Într-adevăr, în loc să analizeze speța prin prisma petitului acțiunii

(plângere împotriva dispoziției nr. 5378/2 octombrie 2001 a Primăriei

Municipiului Arad ), Curtea de Apel Timișoara a statuat că imobilul a fost

preluat de stat cu titlu, fără a soluționa problema cu care instanța a fost

investită; anume dacă este sau nu legală invocarea dispozițiilor art. 16 din

Legea nr. 10/2001 ca temei legal al refuzului de restituire în natură a

bunului.

Într-adevăr,

prin dispoziția nr. 5378/2001, Comisia locală pentru aplicarea Legii nr.

10/2001 a constatat că imobilul se încadrează în categoria celor preluate

abuziv în sensul art. 2 alin. (2) lit. g). Acest aspect nu a fost contestat de

nici una dintre părțile litigante.

Ca

atare, decizia recurată se impune a fi casată, fiind incidente dispozițiile

art. 304 pct. 6 și  9 C. proc. civ.

Cu

ocazia rejudecării, instanța va trebui să analizeze aplicabilitatea la speță a

art. 16 din Legea nr. 10/2001, ținând seama și de modificarea acestui text prin

O.U.G. nr.184/2002 și de Normele metodologice pentru aplicarea legii.

Pentru

considerentele anterior expuse, recursurile se vor admite, va fi casată

decizia, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamanta S.L. și

intervenienta A. K.A. împotriva deciziei nr. 77 din 28 mai 2002 a Curții de

Apel Timișoara, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  29 octombrie  2003.