ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1900/2003

Deliberând asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată sub nr. 9474 din 9 noiembrie 2000, reclamanta SC S.C.I. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC I.C.S.. SA să restituie suma de 48420 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, cât și rezilierea contractului de asociere nr. 13118 din 17 septembrie 1998. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a încheiat cu pârâta contractul de asociere având ca obiect construirea în comun a unui imobil locuințe și birouri pe terenul situat în București. Reclamanta nu a putut obține autorizația de construire, situație în care contractul se reziliază, iar pârâta trebuie să restituie costurile suportate de reclamantă timp de 12 luni.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 2365 din 26 martie 2001, a respins acțiunea reclamantei reținând că nu există nici o culpă a pârâtei care să determine rezilierea contractului, aceasta a comunicat reclamantei notificarea pentru rezilierea contractului dar aceasta nu a fost de acord; cât timp există contractul, nu se pot restitui costurile. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta susținând că neobținerea autorizației în termen nu s-a datorat culpei sale, ci unor probleme obiective, precum aprobarea planului urbanistic și zonal. Se mai arată că pârâta nu a fost de acord cu prelungirea contractului, astfel că, singura soluție care se impune este rezoluțiunea contractului și restituirea costurilor pentru obținerea autorizației pe perioada de 12 luni, conform pct. D 1 alin. (3) din contract.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 1276 din 28 septembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că pârâta și-a îndeplinit toate obligațiile, dar reclamanta nu a obținut autorizația; la solicitarea reclamantei, termenul pentru obținerea autorizației a fost prelungit, dar nici acest termen nu a fost respectat. S-a considerat că rezilierea nu este echitabilă. Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă pentru motive ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că a fost interpretat greșit pct. D 1 alin. (3) din contract, care stabilește că, în caz de reziliere, se rambursează costurile realizate pe perioada de 12 luni valoarea acestora fiind determinată prin expertiză.

Recurenta reclamantă insistă în a arăta că neîncadrarea în termenul de obținere a autorizației de construire nu s-a datorat culpei sale, ci unor motive obiective, respectiv, legate de aprobarea planului urbanistic de detaliu. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanțele de fond și de apel au aplicat corect dispozițiile legale în materie de rezoluțiune, respectiv, art. 1020 - 1021 C. civ. și au interpretat pct. D 1 alin. (3) din contract, conform voinței părților, acestea stipulând că rezilierea se poate face de comun acord sau din culpa uneia dintre părți. Cum reclamanta este cea care nici nu a fost de acord cu rezilierea propusă de pârâtă și nici nu și-a îndeplinit obligația de obținere a autorizației, rezultă că ea este în culpă și nu poate cere rezilierea contractului invocând propria sa culpă.

Negăsindu-se întemeiate motivele invocate de recurentă, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta SC S.C.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 1276 din 28 septembrie 2001 a Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.