ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1274/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24

iulie 2001 la Curtea de Apel București, Fundația E.E. U.S. a declarat recurs

împotriva sentinței civile nr. 793 din 7 iulie 2001, pronunțată de Curtea de

Apel București, solicitând casarea hotărârii atacate.

În motivarea recursului declarat,

recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., când instanța

nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi

administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs,

însă, recurentul nu indică la ce probe se referă, relatând mai întâi, faptul că

nu este de acord cu dispozițiile Legii nr. 88/1993, privind acreditarea

instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor și nici cu

modificarea art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993, după care relatează

faptul că întrucât nu a primit răspuns la cererea sa de avizare provizorie a

specializării de psiho-sociologie în termen de 9 luni, cere restituiea taxei

achitate, inclusiv plata dobânzilor și rata inflației.

Printr-un al II-lea motiv de recurs,

se arată că instanța nu s-a pronunțat pe cel de al II-lea capăt de cerere,

respectiv obligarea pârâtului la plata de daune materiale și morale, în sumă de

150 milioane lei reprezentând c/val chiriilor achitate, conform contractului

depus la dosar și restituirea taxei de 22.141.190 lei, pentru că C.N.E.A.A. nu

și-a îndeplinit obligațiile cerute de lege: să întocmească Raportul de

evaluare, în baza analizei Raportului de autoevaluare și a verificărilor îndeplinirii

standardelor cuprinse în Legea nr. 88/1993, republicată.

Intimații Ministerul Educației și

Cercetării și C.N.E.A.A. au cerut prin întâmpinările depuse, respingerea

recursului declarat.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție reține că prin sentința nr. 793 din 7 iunie 2001, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Educației și Cercetării și

excepția de tardivitate a acțiunii invocată de C.N.E.A.A.

S-a respins acțiunea formulată de

reclamanta Fundația E.E. U.S., în contradictoriu cu Ministerul Educației și

Cercetării și C.N.E.A.A., ca inadmisibilă.

Instanța de fond a reținut că prin

acțiunea înregistrată la 10 aprilie 2001, reclamanta Fundația E.E. U.S. a

chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, precum și C.N.E.A.A.A,

solicitând să se constate refuzul nejustificat al C.N.E.A.A., de a-i comunica

raportul elaborat pe baza Raportului de evaluare, întocmit de Comisia de

Evaluare, în urma vizitei la sediul Universității E.E. U.S. din 21 februarie

2000; de asemenea. refuzul de a-i comunica avizul Ministerului Educației și

Cercetării. conform art. 5 pct. 1 lit. b) și c) și art. 17 din Legea nr.

88/1993.

Instanța a reținut ca întemeiate

cele 2 excepții ridicate în cauză, respectiv lipsa calității procesuale a

Ministerului Educației și Cercetării, precum și excepția de tardivitate a

cererii față de C.N.E.A.A.

Astfel, din conținutul art. 5 din

Legea nr. 88/1993 ,rezultă că Ministerul Educației și Cercetării nu are

obligația emiterii vreunui aviz către reclamantă, Ministerul Educației și

Cercetării având doar obligația elaborării proiectului de hotărâre de guvern și

alte obligații, numai în situația în care pe baza raportului C.N.E.A.A., se

constată că facultatea respectivă îndeplinește standardele prevăzute de lege,

condiție care în cauză nu a fost probată, întrucât C.N.E.A.A. a considerat

incomplet dosarul reclamantei și a hotărât repetarea vizitei.

În fapt, după vizita din 21

februarie 2000 și depunerea de către reclamantă a actelor solicitate ulterior,

C.N.E.A.A. a considerat necesară efectuarea unei noi vizite, comunicându-se

reclamantei hotărârea de repetare a vizitei, la 4 decembrie 2000.

Reclamanta deși cunoștea data

efectuării vizitei, a formulat solicitarea nr. 2097 din 30 noiembrie 2000,

privind comunicarea raportului, iar la 4 decembrie 2000, membrii delegați a

C.N.E.A.A. nu au fost primiți pentru efectuarea vizitei.

Instanța a reținut că față de

reclamația administrativă din 30 noiembrie 2000, acțiunea reclamantei este

tardivă, deoarece în cazul refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri

privitoare la un drept recunoscut de lege, reclamantul trebuie să se adreseze

instanței în termen de 30 de zile de la data comunicării răspunsului sau de la

data la care termenul de răspuns a expirat, în cazul în care autoritatea

administrativă nu comunică nici un răspuns.

În speță, a reținut instanța,

reclamația administrativă a fost formulată la 30 noiembrie 2000, iar acțiunea

în justiție abia la 10 aprilie 2001, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5

alin. (2) din Legea nr. 29/1990, fiind, în mod evident depășit.

Analizându-se actele cauzei, în

raport cu motivele de recurs invocate, se constată că hotărârea atacată este

legală și temeinică, astfel încât recursul va fi respins.

Printr-un prim motiv de recurs,

recurenta a susținut că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat pe un mijloc de

apărare sau asupra unei dovezi hotărâtoare în pricină, fără ca aceste dovezi să

fie incidente, ca, de altfel, și relevanța lor.

Cât privește nepronunțarea instanței

pe niște daune materiale sau morale, recursul este, de asemenea, neîntemeiat,

cât timp acțiunea reclamantei-recurente a fost respinsă ca inadmisibilă.

Așa fiind, recursul declarat fiind

neîntemeiat, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Fundația E.E. U.S. București, împotriva sentinței civile nr. 793 din 7 iunie

2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 martie 2003.