ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 34/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 34/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de
31 mai 2004, reclamanta
U.S.H. a chemat în judecată C.N.E.A.A., solicitând anularea hotărârilor emise
de acesta cu nr. 822 din 8 aprilie 2004 și nr. 1049 din 11 mai 2004, precum și
restituirea sumei de 527.364.000 lei, reprezentând taxe de autorizare
nedatorate.
În motivarea cererii, sale,
reclamanta a arătat că în mod nejustificat, pârâtul a hotărât neautorizarea
funcționării formei de învățământ la distanță pentru specializările Sociologie
- Psihologie și Filosofie -Jurnalism, întrucât organizarea acestei forme este
de competența exclusivă a conducerii instituției de învățământ.
Prin sentința civilă nr. 2230 din 19
octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a
respins excepția de prematuritate a acțiunii și pe fond, a respins acțiunea
reclamantei, considerând că potrivit legii, evaluarea programelor pentru forma
de învățământ la distanță este obligatorie și cade în sarcina
C.N.E.A.A.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs,
U.S.H.
care a invocat drept cauză de nulitate, neconcordanța dintre dispozitivul și
minuta acestei hotărâri, neconcordanță determinată de lipsa din minută a
mențiunii „Universității Spiru Haret”, atunci când respinge cererile conexe,
precum și pentru nerespectarea normelor procedurale referitoare la soluționarea
excepțiilor, invocând în acest sens, faptul că instanța nu a soluționat
excepția prematurității. anterior soluționării fondului.
Pe fondul pricinii, reclamanta a
criticat soluția Curții de Apel București. pentru interpretarea greșită a
normelor legale. în conformitate cu care pentru aplicarea formei de învățământ
la distanță nu este necesară obținerea autorizației de funcționare.
Analizând legalitatea și temeinicia
sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că
acestea nu se justifică.
Astfel, cazurile de nulitate
invocate de recurentă nu sunt fondate; între minuta și dispozitivul sentinței
Curții de Apel București, nu numai că nu sunt neconcordanțe, dar ambele
reflectă întocmai modul de soluționare a pricinii. Faptul că în minută nu se
mai menționează numele reclamantei, atunci când se dispune respingerea
cererilor sale, nu constituie o cauză de nulitate.
Nici încălcarea normelor de
procedură nu rezultă. Nu numai că recurentul nu indică care anume reguli au
fost încălcate, dar soluționarea excepției de prematuritate odată cu fondul,
determinată, de altfel, de faptul că nu putea fi făcută decât în contextul
acestuia, nu contravine nici unei norme procedurale.
În ce privește fondul cauzei,
urmează a se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 60 din Legea nr.
84/1995 și art. 3 din H.G. nr. 1011/2001, instituțiile de învățământ au
competența exclusivă de a organiza forma de învățământ la distanță, în
specializările pentru care au autorizare.
Ceea ce, însă, este obligatoriu,
este evaluarea academică a programelor de învățământ la distanță sau cu
frecvență redusă conform art. 17 din H.G. nr. 1011/2001, evaluare care se face
în baza procedurii instituite de Legea nr. 88/1993.
De altfel, în acest sens au fost
întocmite rapoartele
C.N.E.A.A., care au reținut în urma evaluării de către Comisiile de
specialitate, că forma de studiu solicitată nu îndeplinește standardele
obligatorii și criteriile prevăzute de Legea nr. 88/1993, art. 18 și
H.G. nr. 1011/2001.
Astfel fiind și cum competența de
evaluare aparține exclusiv
C.N.E.A.A., prin comisiile sale specializate, iar procedura de evaluare
a programelor de studiu pentru forma de învățământ la distanță este
obligatorie, legal și temeinic Curtea de Apel București a apreciat ca nelegală,
acțiunea reclamantei în anularea actelor emise de C.N.E.A.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de U.S.H.
împotriva sentinței civile nr. 2230 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 ianuarie 2006.