ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2017/2003

Decizia nr. 2017                                                                                                       Dosar

nr. 1572/2002

Asupra recursului de

față:

Din examinarea actelor

dosarului, constată următoarele:

La data de 14 noiembrie 1999, reclamanta S.C. G.

SRL  cu sediul în București a chemat în judecată pe  OSIM București și pe S.C. G.

S.A. cu sediul în Grecia, cerând anularea înregistrării mărcii individuale, de

fabrică, comerț și servicii  G. (cu element figurativ), atribuită secund

pârâtei conform certificatului nr. 28392 din 5 martie 1996, emis de prima

pârâtă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

marca, a cărei anulare o cere, este posterioară și, totodată, similară mărcii

sale (proprii), pentru care i s-a eliberat certificatul de înregistrare nr. 25224

din 22 februarie 1996 și că asemănarea dintre cele două mărci, ambele destinate

unor produse și servicii identice, creează un risc de confuzie pentru public și

este păguboasă pentru comerțul reclamantei.

Tribunalul București, secția a V-a civilă și de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 141 din 17 februarie 2000 a

respins, ca nefondată, acțiunea.

Curtea de Apel București, secția a III a civilă,

prin decizia nr. 594 din 12 octombrie 2000, a respins, ca nefondat, apelul

reclamantei, cu motivarea că mărcile din litigiu nu sunt similare și nu creează

un  risc de confuzie, de natură să justifice admiterea acțiunii.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat

recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

în dezvoltarea căruia a arătat, în  esență, că soluția instanțelor a fost

pronunțată cu violarea legii vechi (Legea nr. 28/1967) și a legii noi (Legea

nr. 84/1998), în sensul că marca atribuită pârâtei S.C. G. S.A. (cu sediul în

Grecia), fiind o imitare frauduloasă, iar totodată, identică fonetic,

ortografic și caligrafic cu marca  G. (a reclamantei), trebuia anulată. A cerut

admiterea acțiunii și anularea înregistrării mărcii  G.

Recursul este întemeiat pentru un motiv de

casare, invocat din oficiu și pus în dezbaterea părților.

În raportul de drept substanțial privind dreptul

la marcă și, adiacent, de publicare și înregistrarea mărcii, precum și

constituirea depozitului reglementar al mărcii, sunt persoana fizică sau

juridică care a depus cererea de  înregistrare a mărcii și  O.S.I.M. Procesual,

litigiul privind anularea înregistrării mărcii, are ca părți, alături de

persoana interesată care cere anularea și pe subiecții raportului de drept

substanțial, ca o condiție a respectării principiului contradictorialității și

dreptului la apărare, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Or, în speță, beneficiara  mărcii a cărei

anulare se cere, deși chemată în judecată, n-a fost citată, fiind încălcate, ca

atare, sub sancțiunea nulității absolute, prevederile art. 85 C. proc.  civ.

Întrucât beneficiara mărcii a cărei anulare se

cere este o persoană juridică străină, rezultă că procesul circumscrie un

raport de drept privat cu element de extraneitate referitor la care erau

aplicabile dispozițiile Legii nr. 105/1992.

Cum instanțele au ignorat, în totalitate,

normele legale enunțate, se constată că soluția recurată este nelegală și

netemeinică, considerent pentru care urmează a fi reformată, prin admiterea

recursului și casarea ambelor hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare,

în condițiile art. 313 și urm. C. proc.  civ.  la prima instanță.

Instanța de trimitere, respectând contradictorialitatea

și disponibilitatea procesuală, urmează a-și verifica competența

jurisdicțională, în raport de împrejurarea că, în condițiile legii române marca

este o componentă a fondului de comerț, dacă titularul mărcii este un

comerciant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta S.C. G.P. SRL București împotriva deciziei nr. 594/A din 12

octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția a III a civilă.

Casează decizia recurată, precum și sentința

civilă nr. 141 din 17 februarie 2000 a Tribunalului București, secția a V- a.

Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai

2003.