ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 560/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții K.I., N.M., N.E., N.I.

și N.A., prin acțiunea înregistrată la 9 martie 2000, au chemat în judecată

pârâții SC A. SA Târgu Mureș și Consiliul Județean Mureș, solicitând instanței

să constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor, seria MS nr. 0038 din 24 februarie 1998.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că terenul în litigiu, la data intrării în vigoare a Legii nr.

15/1990 nu se afla în administrarea fostului T.C.M. Târgu Mureș, a cărei succesoare

în drept, cu o parte din patrimoniu este prima pârâtă, deoarece antecesorul

acesteia deținea terenul din anul 1966, cu titlu de închiriere, caz în care în

temeiul Legii nr. 18/1991, pentru respectiva suprafață de teren i-a fost

reconstituit dreptul de proprietate, dar nu poate fi pus în posesie, deoarece

pârâta I a invocat dreptul de proprietate asupra acelui teren, conform art. 20

din Legea nr. 15/1990, pentru care pârâta II i-a eliberat certificat de

atestare a dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 150 din 22

mai 2000, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanți, reținând

că înaintea sesizării instanței, aceștia nu au urmat procedura administrativ-prealabilă

cerută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, au declarat recurs reclamanții, care a

fost respins, ca nefondat, de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios

administrativ, prin decizia nr. 2478 din 21 iunie 2001.

La 14 iulie 2000, reclamanții K.I.,

N.M., N.E., N.I. și N.A., prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Târgu

Mureș, au solicitat instanței să constate nulitatea absolută a certificatului

de atestare a dreptului de proprietate, seria MS nr. 0038 din 24 februarie

1998.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au reiterat aceleași motive invocate în acțiunea formulată în contencios

administrativ și care a format obiectul dosarului nr. 385/E/2000 al Curții de

Apel Târgu Mureș, soluționat prin sentința nr. 150 din 22 mai 2000, rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 2478 din 21 iunie 2001 a Curții Supreme de

Justiție, secția de contencios administrativ.

Instanța, din oficiu, a pus în

discuția părților, excepția necompetenței materiale de soluționare a pricinii,

în raport cu obiectul cauzei deduse judecății.

Prin sentința civilă nr. 6499 din 19

octombrie 2000, Judecătoria Târgu Mureș a declinat competența de soluționare a

cererii, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, sentință rămasă irevocabilă,

prin neapelare.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

învestită cu soluționarea pricinii, prin declinare de competență de la

Judecătoria Târgu Mureș, în temeiul art. 1201 C. civ., a constatat că în

această a doua cerere de judecată este triplă identitate: de pârâți, obiect și

cauză, existînd autoritate de lucru judecat, astfel că pentru acest motiv, prin

sentința nr. 345 din 11 decembrie 2001, a respins acțiunea reclamanților.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, hotărârea instanței de

fond este criticată sub aspectul greșitei interpretări a actului juridic dedus

judecății, arătând că acțiunea formulată avea caracterul unei acțiuni de drept

comun, și nu o acțiune în contencios administrativ, cum în mod greșit a

interpretat instanța, caz în care nu era necesară parcurgerea procedurii

prealabile.

Cea de a doua cerere nefiind

întemeiată pe prevederile Legii nr. 29/1990, fiind o cerere de constatare a

nulității absolute a unui act, deci o acțiune de drept comun, în cauză nu putea

fi invocată autoritatea de lucru judecat, neexistând întrunite elementele

acestei excepții.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta.

În speță, reclamanții s-au adresat

instanței de contencios administrativ, pentru a se dispune constatarea

nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

eliberat pârâtei I, la data de 24 februarie 1998, de către pârâta 2.

Acțiunea reclamanților a fost

respinsă ca inadmisibilă, pentru nerespectarea procedurii administrative

prealabile, soluție rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către

Curtea Supremă de Justiție.

Reclamanții s-au adresat

Judecătoriei Târgu Mureș, cu o nouă acțiune, având ca obiect constatarea

nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Judecătoria Târgu Mureș, constatând

din oficiu, că este necompetentă să soluționeze acțiunea reclamanților, în

raport cu obiectul litigiului dedus judecății, a declinat competența de

soluționare în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Reclamanții neexercitînd calea de

atac a apelului, sentința a devenit irevocabilă, instanța de contencios

administrativ învestită urmând să purceadă la judecarea pricinii.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins această a doua acțiune a

reclamanților, invocând excepția autorității lucrului judecat, fără a ține

seama că în prima cauză, Curtea de apel nu a soluționat fondul, ci a respins

acțiunea pe cale de excepție.

Potrivit art. 1201 C. civ., există

autoritate de lucru judecat, atunci când cea de a doua cerere de chemare în

judecată are aceleași obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între

aceleași părți, făcută de ele și contra lor în aceiași calitate.

Dacă, însă, prima cerere de chemare

în judecată nu a fost soluționată de instanță, pe fond, hotărârea fiind

pronunțată pe excepție, înseamnă că în cea de a doua cauză nu poate fi invocată

excepția autorității de lucru judecat.

Pentru a exista autoritate de lucru

judecat este necesar ca prima hotărârem rămasă definitivă și revocabilăm să fi

rezolvat în fond procesul dintre părți.

Atunci când prin prima hotărâre,

acțiunea a fost respinsă pentru excepția puterii lucrului judecat, ca în speța

de față, fără a fi discutate temeinicia motivelor invocate, este evident că

existența unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment pentru

introducerea unei noi acțiuni, din moment ce în primul proces, fondul

raporturilor juridice între părți nu fusese soluționat.

În raport cu cele ce preced,

recursul se vădește fondat și urmează a fi admis, casată sentința atacată și

trimisă cauza spre rejudecare, instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarata de K.I., N.M.,

N.E., N.I. și N.A., împotriva sentinței nr. 345 din 11 decembrie 2001 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2003.