ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2587/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 727/2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, au fost admise recursurile declarate de SC T.C. SA și de A.N.T. împotriva sentinței civile nr. 36/1999, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, care a fost casată, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Instanța de rejudecare a fost astfel învestită cu judecarea cauzei, având ca obiect anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.08 nr. 0158/1993, cu privire la suprafața de 320 mp, precum și predarea în posesie a acestei suprafețe. Curtea de Apel Târgu Mureș, ca instanță de rejudecare, a respins acțiunea, ca prescrisă, reținând că reclamantul C.C.

a avut cunoștință de certificatul de atestare, încă din anul 1995, acțiunea în contencios fiind introdusă în iulie 1999, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, reclamantele J.R. și N.M., în calitate de moștenitoare ale reclamantului defunct C.C. și introduse ca atare în cauză, la instanța de rejudecare. În motivarea recursului, cele două recurente au susținut ca unic motiv de recurs, faptul că sentința este nulă ca urmare a faptului că în rejudecare, cauza a fost soluționată de același judecător care anterior a făcut parte din completul de judecată, care a mai soluționat în recurs, o cauză între aceleași părți, fiind aplicabile astfel, dispozițiile art. 24 C. proc.

civ. Analizând recursul formulat, în raport cu motivul invocat și față de dispozițiile art. 304 – 304 1 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 234 alin. (1) C. proc. civ., „Judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină, nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare”. În cauza de față însă, textul procedural mai sus invocat nu este aplicabil, dat fiind faptul că judecătorul care a pronunțat sentința în rejudecare, nu a soluționat anterior în fond, aceeași pricină, așa cum prevede textul.

Astfel, decizia nr. 807/R, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. 820/1998, invocată de recurente, a avut drept obiect judecarea unui recurs împotriva unei sentințe pronunțată de Judecătoria Toplița, prin care se respinsese contestația formulată de intimata SC C. SA, împotriva unei încheieri de respingere a cererii de intabulare a unor terenuri. Este evident, așadar, că nu este vorba de una și aceeași pricină, în sensul dispozițiilor art. 234 alin. (1) C. proc. civ. De altfel, în rejudecare, recurentele-reclamante nu au solicitat judecătorului să se abțină și nici nu au formulat cerere de recuzare împotriva acestuia. În consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca neîntemeiat, Curtea neputând reține incidența dispozițiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., cu privire la alcătuirea completului de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de J.R. și N.M. împotriva sentinței civile nr. 319 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2004.