ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1044/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1149 din 2

martie 2004, Judecătoria Târgu-Mureș a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanții A.A. și A.M., în contradictoriu cu pârâții S.V. și S.M. și au fost

obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie

suprafața de 62,5 mp teren, identificată în raportul de expertiză întocmit în

cauză.

S-au respins cererile formulate de

reclamanți, având ca obiect obligarea pârâților la demolarea construcțiilor și

anularea titlului de proprietate nr. 39.887/1997, emis de Comisia județeană

Mureș pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de

proprietate pentru suprafața de 1 ha și 8600 mp teren, conform titlului de

proprietate nr. 39.166 din 21 mai 1993, iar pârâților li s-a reconstituit

dreptul de proprietate pentru suprafața de 400 mp teren, conform titlului de

proprietate nr. 39.887 din 2 iulie 1997. Ambele titluri de proprietate sunt

emise de Comisia județeană Mureș pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.

Reține instanța de fond, că cererea

care are ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 39.887/1997 nu este

întemeiată, deoarece defunctul S.I. a fost îndreptățit la reconstituirea dreptului

de proprietate pentru suprafața de teren înscrisă în acest titlu. Din terenul

proprietatea reclamanților, pârâții folosesc numai suprafața de 62,5 mp.

Suprafața de teren atribuită

pârâților în anul 1993 nu se identifică cu cea atribuită reclamanților, iar pe

suprafața de 62,5 mp teren nu se află vreo construcție.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel pârâții S.V. și S.M. și reclamanții A.A. și M.

Cererile de apel depuse la

Judecătoria Târgu-Mureș, au fost înaintate spre soluționare Curții de Apel Târgu-Mureș,

care prin decizia civilă nr. 590/A din 30 iunie 2004, în conformitate cu art. III

alin. (1) și (2) din Legea nr. 195 din 25 mai 2004, a declinat competența de

soluționare în favoarea Tribunalului Mureș, reținând că hotărârea apelată este

pronunțată în materia fondului funciar.

Primind dosarul, Tribunalul Mureș,

prin decizia civilă nr. 223 din 11 octombrie 2004, a declinat competența de

soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș și, constatând

ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului.

Tribunalul a reținut, că din

cuprinsul art. III din Legea nr. 195/2004, rezultă că legiuitorul a avut în

vedere acțiunile speciale prevăzute de Legea nr. 18/1991 sau Legea nr. 1/2000

și anume plângerile împotriva hotărârilor pronunțate de comisiile județene

asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea dreptului de

proprietate, respectiv asupra măsurilor stabilite de comisii, împotriva ordinului

prefectului sau împotriva oricărui act emis de un organ administrativ care a

refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în

condițiile prevăzute în capitolul III din lege, care se referă la terenurile

intrate în proprietatea statului.

Se mai reține, că în cadrul acestei

proceduri se includși acțiunile care au ca obiect verificarea procedurii de

emitere, modificare, înlocuire sau desființare, după caz, a titlului de

proprietate, atunci când titlul nu este în concordanță cu cele hotărâte de

comisiile pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, sau de instanța de judecată, dacă

acțiunile sunt formulate de către titularii dreptului la reconstituire.

De la utilizarea procedurii speciale

sunt exceptații terții, care se pretind vătămați prin actele comisiei județene,

sau a altor organe, care nu aveau interesul să conteste actele, pentru că aveau

deja un titlu de proprietate. Aceștia pot folosi numai acțiuni de drept comun

petitorii sau posesorii, după caz (art. 60 și art. 63 din lege).

În speță, ambele părți având titluri

de proprietate, instanța este obligată să compare puterea titlurilor.

Reclamanții au cerut să se anuleze

titlul de proprietate emis în beneficiul pârâților, însă prin cererea

completatoare nu s-a schimbat natura acțiunii, în cadrul căreia instanța este

obligată să verifice pe calea dreptului comun valabilitatea titlului, deoarece

reclamanții sunt terți față de titlul a cărui anulare se cere.

Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3)

și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a apelurilor în

favoarea Tribunalului Mureș, pentru următoarele considerente:

Reclamanții A.A. și A.M., prin

acțiunea înregistrată la data de 19 noiembrie 2002 și cererea formulată

ulterior, intitulată „precizare de acțiune”, au investit instanța cu trei capete

de cerere, iar prin concluziile consemnate în practicaua sentinței pronunțată

de instanța de fond au cerut să se constate nulitatea absolută a titlului de

proprietate emis în beneficiul pârâților și să fie obligați pârâții să le lase

terenul în deplină proprietate.

Cererea care are ca obiect

constatarea nulității titlului emis pentru o suprafață de teren, atribuită

pârâților prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform dispozițiilor

înscrise în Legea nr. 18/1991, este principală, deoarece dezlegarea cererilor

de revendicare și ridicare construcții atârnă de existența sau inexistența

dreptului pârâților la reconstituire pentru terenul înscris în titlul de

proprietate.

De aceea, competența de soluționare

a căilor de atac împotriva hotărârii pronunțată de judecătorie se stabilește în

raport cu art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004, care dispune „Hotărârile

pronunțate de judecătorii în primă instanță în materia fondului funciar sunt

supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel”.

Sintagma „în materia fondului

funciar” se circumscrie reglementărilor legale care privesc fondul funciar, iar

legea de bază în această materie este Legea nr. 18/1991.

Dispozițiile înscrise în art. III

alin. (1) din Legea nr. 195/2004 se aplică atât hotărârilor judecătorești date

în urma plângerilor împotriva hotărârilor comisiilor județene sau ordinului

prefectului, cât și hotărârilor date în urma unor acțiuni de drept comun

privind constituirea, reconstituirea dreptului de proprietate sau constatarea

nulității titlului, potrivit art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea

și completarea Legii nr. 18/1991.

În cazul cererilor care au ca obiect

constatarea nulității titlului de proprietate emis, în condițiile Legii nr.

18/1991, dreptul la acțiune aparține tuturor persoanelor care justifică un

interes legitim, categorie în care intră persoanele care pretind că prin titlul

de proprietate, presupus nul, le-a fost încălcat dreptul de proprietate

recunoscut prin lege.

De aceea, pentru stabilirea

instanței competente să soluționeze aceste cereri, expresia „în materia

fondului funciar” nu se raportează numai la acțiunile formulate de beneficiarul

titlului, cum se reține prin hotărârea tribunalului.

Așa fiind, se stabilește competența

de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului Mureș, căruia i se trimite

dosarul pentru judecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a apelurilor în favoarea Tribunalului Mureș.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2005.