ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1044/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1149 din 2 martie 2004, Judecătoria Târgu-Mureș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A.A. și A.M., în contradictoriu cu pârâții S.V. și S.M. și au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 62,5 mp teren, identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză. S-au respins cererile formulate de reclamanți, având ca obiect obligarea pârâților la demolarea construcțiilor și anularea titlului de proprietate nr. 39.887/1997, emis de Comisia județeană Mureș pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha și 8600 mp teren, conform titlului de proprietate nr. 39.166 din 21 mai 1993, iar pârâților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 400 mp teren, conform titlului de proprietate nr. 39.887 din 2 iulie 1997. Ambele titluri de proprietate sunt emise de Comisia județeană Mureș pentru aplicarea Legii nr. 18/1991. Reține instanța de fond, că cererea care are ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 39.887/1997 nu este întemeiată, deoarece defunctul S.I. a fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren înscrisă în acest titlu.

Din terenul proprietatea reclamanților, pârâții folosesc numai suprafața de 62,5 mp. Suprafața de teren atribuită pârâților în anul 1993 nu se identifică cu cea atribuită reclamanților, iar pe suprafața de 62,5 mp teren nu se află vreo construcție. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții S.V. și S.M. și reclamanții A.A. și M. Cererile de apel depuse la Judecătoria Târgu-Mureș, au fost înaintate spre soluționare Curții de Apel Târgu-Mureș, care prin decizia civilă nr. 590/A din 30 iunie 2004, în conformitate cu art. III alin. (1) și (2) din Legea nr. 195 din 25 mai 2004, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mureș, reținând că hotărârea apelată este pronunțată în materia fondului funciar.

Primind dosarul, Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr. 223 din 11 octombrie 2004, a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului.

Tribunalul a reținut, că din cuprinsul art. III din Legea nr. 195/2004, rezultă că legiuitorul a avut în vedere acțiunile speciale prevăzute de Legea nr. 18/1991 sau Legea nr. 1/2000 și anume plângerile împotriva hotărârilor pronunțate de comisiile județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv asupra măsurilor stabilite de comisii, împotriva ordinului prefectului sau împotriva oricărui act emis de un organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în capitolul III din lege, care se referă la terenurile intrate în proprietatea statului.

Se mai reține, că în cadrul acestei proceduri se includși acțiunile care au ca obiect verificarea procedurii de emitere, modificare, înlocuire sau desființare, după caz, a titlului de proprietate, atunci când titlul nu este în concordanță cu cele hotărâte de comisiile pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, sau de instanța de judecată, dacă acțiunile sunt formulate de către titularii dreptului la reconstituire. De la utilizarea procedurii speciale sunt exceptații terții, care se pretind vătămați prin actele comisiei județene, sau a altor organe, care nu aveau interesul să conteste actele, pentru că aveau deja un titlu de proprietate. Aceștia pot folosi numai acțiuni de drept comun petitorii sau posesorii, după caz (art. 60 și art. 63 din lege).

În speță, ambele părți având titluri de proprietate, instanța este obligată să compare puterea titlurilor. Reclamanții au cerut să se anuleze titlul de proprietate emis în beneficiul pârâților, însă prin cererea completatoare nu s-a schimbat natura acțiunii, în cadrul căreia instanța este obligată să verifice pe calea dreptului comun valabilitatea titlului, deoarece reclamanții sunt terți față de titlul a cărui anulare se cere. Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului Mureș, pentru următoarele considerente: Reclamanții A.A.

și A.M., prin acțiunea înregistrată la data de 19 noiembrie 2002 și cererea formulată ulterior, intitulată „precizare de acțiune”, au investit instanța cu trei capete de cerere, iar prin concluziile consemnate în practicaua sentinței pronunțată de instanța de fond au cerut să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis în beneficiul pârâților și să fie obligați pârâții să le lase terenul în deplină proprietate. Cererea care are ca obiect constatarea nulității titlului emis pentru o suprafață de teren, atribuită pârâților prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform dispozițiilor înscrise în Legea nr. 18/1991, este principală, deoarece dezlegarea cererilor de revendicare și ridicare construcții atârnă de existența sau inexistența dreptului pârâților la reconstituire pentru terenul înscris în titlul de proprietate.

De aceea, competența de soluționare a căilor de atac împotriva hotărârii pronunțată de judecătorie se stabilește în raport cu art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004, care dispune „Hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel”. Sintagma „în materia fondului funciar” se circumscrie reglementărilor legale care privesc fondul funciar, iar legea de bază în această materie este Legea nr. 18/1991. Dispozițiile înscrise în art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 se aplică atât hotărârilor judecătorești date în urma plângerilor împotriva hotărârilor comisiilor județene sau ordinului prefectului, cât și hotărârilor date în urma unor acțiuni de drept comun privind constituirea, reconstituirea dreptului de proprietate sau constatarea nulității titlului, potrivit art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 18/1991.

În cazul cererilor care au ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate emis, în condițiile Legii nr. 18/1991, dreptul la acțiune aparține tuturor persoanelor care justifică un interes legitim, categorie în care intră persoanele care pretind că prin titlul de proprietate, presupus nul, le-a fost încălcat dreptul de proprietate recunoscut prin lege. De aceea, pentru stabilirea instanței competente să soluționeze aceste cereri, expresia „în materia fondului funciar” nu se raportează numai la acțiunile formulate de beneficiarul titlului, cum se reține prin hotărârea tribunalului. Așa fiind, se stabilește competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului Mureș, căruia i se trimite dosarul pentru judecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului Mureș. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2005.