ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1651/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 13 noiembrie 2002 reclamanta B.E. a chemat

în judecată pe pârâții Primarul comunei Agigea și comuna Agigea solicitând

anularea dispozițiilor nr. 113 și nr. 114 din 10 octombrie 2002 emise de

Primarul comunei Agigea și restituirea în natură a unui teren în suprafață de

1031 mp.

Ulterior, reclamanta a redus la 981

mp câtimea suprafeței terenului cerut a-i fi restituit în natură.

Motivând acțiunea, reclamanta a

susținut că, în calitate de unică moștenitoare a defunctului B.P. prin

procedura Legii nr. 18/1991 i-a fost reconstituit aproape în întregime dreptul

de proprietate asupra terenurilor preluate de stat de la autorul său în temeiul

Decretului nr. 223/1974, rămânând nerestituită suprafața de 981 mp din terenul

în suprafață de 4873 mp situat în comuna Agigea.

A mai arătat reclamanta că, în urma

notificării făcute în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul comunei Agigea a

respins cererea de restituire a terenului prin dispozițiile atacate, ceea ce

justifică formularea contestației cu obiectul arătat.

Prin sentința civilă nr. 1240 din 20

octombrie 2003 Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins contestația ca

nefondată, iar apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin

decizia civilă nr. 274/c din 23 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția civilă.

Instanța de apel a constatat că,

potrivit actelor de proprietate depuse la dosarul cauzei, B.P., autorul

reclamantei, a avut în proprietate mai multe terenuri în suprafață totală de

6.823 mp, din care a înstrăinat prin act sub semnătură privată suprafața de

1.600 mp, diferența rămasă fiind trecută în proprietatea statului, împreună cu

o casă, prin decizia nr. 250/1986 a fostului Consiliu popular al județului

Constanța, dată în temeiul Decretului nr. 223/1974 ca urmare a plecării din

țară a lui B.P.

A mai constatat instanța de apel că,

după întoarcerea sa în țară, autorului reclamantei i-a fost reconstituit

dreptul de proprietate asupra unor terenuri în suprafață de 6898 mp prin titlul

de proprietate nr. 18489/509/1994 emis în temeiul Legii nr. 18/1991 și i s-a

restituit casa de locuit prin hotărârea nr. 539 din 17 decembrie 1997 a

Comisiei județene Constanța pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, iar urmare

cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost restituite în natură

reclamantei două terenuri, unul în suprafață de 195 mp și altul în suprafață de

600 mp din cele preluate de stat de la autorul B.P., prin dispozițiile nr.

151/2001 și nr. 152/2001 emise de Primarul comunei Agigea.

În raport de cele constatate, curtea

de apel a conchis că, în aplicarea legilor reparatorii enunțate, reclamantei și

autorului său le-au fost redate toate terenurile aflate în proprietatea lui

B.P., totalul suprafeței restituite, 7.693 mp, depășind chiar suprafața

preluată de stat, astfel că, respingând contestația, prima instanță a pronunțat

o hotărâre legală și temeinică.

Prin recursul declarat împotriva

deciziei date în apel reclamanta B.E. a solicitat modificarea acesteia în

sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.

Invocând ca prim motiv de recurs

dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., reclamanta a susținut că instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare

pentru dezlegarea pricinii, anume parte din actele de proprietate ale autorului

B.P. și raportul de expertiză întocmit în cauză, prin care s-a dovedit că

suprafața totală a terenurilor preluate de stat este de 10.823 mp, rămânând

nerestituite suprafața de 981 mp dintr-un teren de 4823 mp, precum și un teren

în suprafață de 2000 mp, dar acest din urmă teren nu face obiectul cauzei de

față, ci al dosarului nr. 2884/2003 aflat pe rolul Tribunalului Constanța.

Al doilea motiv de recurs vizează

cazul reglementat prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta imputând

instanței de apel încălcarea dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea nr.

10/2001 prin aceea că, în chiar ipoteza combătută prin primul motiv de recurs,

anume restituirea integrală a terenurilor, natura juridică a terenurilor este

cea de imobile preluate abuziv, astfel că temeiul respingerii contestației nu

putea fi dat de aceste dispoziții legale, cel mult contestația putând fi

respinsă ca rămasă fără obiect.

În cadrul aceluiași motiv de recurs,

reclamanta contestă constatarea instanței de apel referitoare la înstrăinarea

de către B.P. a terenului de 1600 mp prin înscris sub semnătură privată,

susținând că asemenea înscris are numai valoare de promisiune de vânzare,

nefiind valabil ca act translativ de proprietate.

În fine, prin ultimul motiv de

recurs, încadrat în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reclamanta arată că

hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, constatarea că s-a restituit

întreaga suprafață negând afirmația referitoare la transferul de proprietate

prin înscrisul sub semnătură privată.

În același timp, hotărârea cuprinde

și motive străine de natura pricinii, deoarece litigiul dedus judecății se

referă doar la suprafața de 981 mp din terenul de 4823 mp, neavând semnificație

dacă și cum au fost restituite celelalte terenuri, mai ales că pentru terenul

de 2000 mp există un alt proces.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit actelor de proprietate

aflate la dosarul cauzei autorul contestatoarei a deținut în proprietate mai

multe terenuri astfel:

- 4000 mp dobândit prin actul de

vânzare-cumpărare nr. 4959 din 30 decembrie 1957, dosar fond, identificat prin

raportul de expertiză tehnică D.F. ca având suprafața reală de 4823 mp (dosar

fond);

- 3000 mp dobândit ca legatar al

defunctului C.P.(certificat moștenitor, dosar fond);

- 2000 mp dobândit ca legatar al

defunctului C.A. (certificat moștenitor, dosar fond).

Ultimul teren excede cauzei de față,

făcând obiectul unui proces separat, așa cum însăși contestatoarea arată.

Prin titlul de proprietate nr.

16489/509 din 1 februarie 1994 emis de Comisia județeană Constanța pentru

aplicarea Legii nr. 18/1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate al

autorului contestatoarei asupra unui teren în suprafață de 3047 mp și a unui

teren în suprafață de 3851 mp.

Potrivit raportului de expertiză

tehnică necontestat de către contestatoare, suprafață reconstituită de 3047 mp

face parte din terenul de 4823 mp

Probatoriul existent atestă că în

aplicarea Legii nr. 18/1991 s-a apreciat că reconstituirea dreptului de

proprietate a fost posibilă numai pentru suprafața de 3047 mp din terenul de

4823 mp și pentru terenul de 3000 mp, diferența de 851 mp atribuită în plus

față de ultimul teren compensând diferența neatribuită din terenul de 4823 mp.

Această modalitate de reconstituire

a proprietății a fost acceptată de autorul contestatoarei, care nu a atacat

titlul de proprietate astfel emis.

Ulterior decesului autorului său și

la cererile sale, contestatoarei i-au fost restituite în natură, prin

dispozițiile nr. 151 și nr. 152 din 15 noiembrie 2001 emise de Primarul comunei

Agigea în temeiul Legii nr. 10/2001, două terenuri cu suprafețele de 600 mp și

de 195 mp amplasate în terenul inițial de 4823 mp.

Sintetizând, prin legile reparatorii

arătate, contestatoarei și autorului său li s-au retrocedat terenurile preluate

de stat prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 3000

mp pe vechiul amplasament, prin reconstituirea dreptului de proprietate și

restituirea în natură pe vechiul amplasament a suprafeței de 3842 mp din

terenul de 4823 mp și prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru

diferența de 981 mp din terenul de 4823 mp prin acordarea altui teren în

suprafață de 851 mp pe un alt amplasament, ultima formă de reconstituire fiind

acceptată de autorul contestatoarei, așa cum s-a mai arătat.

În aceste condiții, în mod legal și

temeinic Primarul comunei Agigea a respins, prin dispozițiile contestate,

cererea de restituire în natură formulată în temeiul Legii nr. 10/2001

referitoare la diferența de 981 mp.

Ca urmare, soluțiile date

contestației în primă instanță și în apel sunt legale, iar pentru

considerentele mai sus expuse, care răspund global tuturor criticilor aduse

acestora, recursul de față este nefondat și va fi respins potrivit

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta B.E. împotriva deciziei nr. 274 c din 23 martie 2004 a

Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.