ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1348/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată secției comerciale a Tribunalului București la data de 29 octombrie 1997, înregistrată la nr. 5609/1997, astfel cum a fost precizată, reclamanta Administrația Piețelor, sector 1 București a chemat în judecată pârâtele S.C. D.E. S.R.L. și I.C.L.U., solicitând obligarea acestora, în solidar, să-i plătească suma de 168.466.787 lei, reprezentând „taxele legale ale chiriei” pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 118 mp, situat pe platoul P.M. și a celui situat în P.H.B., și să ridice construcția amplasată pe acest teren în care își desfășoară activitatea. S.C. U. S.A.

a formulat o întâmpinare prin care a solicitat anularea cererii de chemare în judecată, ca insuficient timbrată, și a invocat excepția inadmisibilității acestei cereri, motivat de faptul că I.C.L.U., cu care reclamanta înțelege să se judece, nu mai există și, totodată, excepția lipsei calității sale procesuale, apreciind că, pe fond, menționata cerere este neîntemeiată . Secția comercială a Tribunalului București, prin sentința civilă nr. 5957, pronunțată la data de 30 noiembrie 1999, în dosarul nr. 5609/1997, a respins excepțiile invocate, a admis, în parte, acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtelor S.C. D.E. S.R.L. și S.C. U. S.A., astfel cum a fost precizată, cu consecința obligării acestora, în solidar, să plătească reclamantei suma de 131.678.326 lei, reprezentând „contravaloare chirie”, respingând „penalitățile”.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepțiile invocate sunt neîntemeiate întrucât, prin încheierea din 14 septembrie 1999, s-a stabilit că reclamanta este scutită de plata taxei de timbru, întrucât „terenul în discuție” face parte din domeniul public și se află în administrarea reclamantei care l-a închiriat pârâtei S.C. U. S.A., pentru care aceasta a plătit chirie până la data de 26 aprilie 1996, iar pe fond, a avut în vedere culpa comună a pârâtelor pentru neplata „taxelor-chiriilor” pentru acest imobil”. S.C. U. S.A.

a formulat apel împotriva acestei hotărâri pe care a criticat-o, în principal, pentru încălcarea principiului disponibilității față de cadrul procesual fixat de reclamant cu privire la părți și obiect ca și pentru greșita soluționare a excepțiilor și fondului cauzei, prin ignorarea probelor existente la dosarul cauzei și dispozițiilor legale incidente, invocând totodată nulitatea încheierilor și procedurilor de citare pentru termenele de la 21 aprilie 1998 și 27 octombrie 1998 și următoarele, până la închiderea dezbaterilor și rămânerea cauzei în pronunțare. Secția comercială a Curții de Apel București, prin decizia civilă nr. 3244, pronunțată la data de 14 noiembrie 2000, în dosarul nr. 1087/2000, a respins, ca nefondat, apelul S.C.

U. S.A., cu motivarea că, în mod corect, instanța de fond a respins excepțiile invocate de aceasta, reținând că „terenul în discuție” făcea parte din domeniul public și se afla în administrarea reclamantei care l-a închiriat I.C.L.U., de la care apelanta a preluat activul și pasivul, apreciind, pe fond, ca fiind legală și temeinică soluția acestei instanțe, întrucât S.C. U. S.A. nu a făcut dovada că a predat „terenul și construcția aferentă” intimatei pârâte S.C. D.E. S.R.L. și nici că a reglementat situația acestui teren cu intimata reclamantă, care îl avea în administrație, apreciind că susținerile apelantei, referitoare la ineficienta timbrare a acțiunii și nulitatea actelor de procedură, sunt contrazise de dovezile dosarului de fond.

Împotriva deciziei pronunțate în apel au formulat recurs atât apelanta pârâtă S.C. U. S.A., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate și redactării recursului, cât și intimata pârâtă S.C. D.E. S.R.L., fără a arăta și dezvolta motivele pe care își întemeiază această cerere. În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurenta S.C. U. S.A.

a arătat, în esență, că instanța de apel nu a răspuns criticilor formulate prin cererea de apel legate de încălcarea de către instanța de fond a principiului disponibilității; motivarea hotărârii este telegrafică și „străină de obiectul cauzei”; hotărârea este dată cu încălcarea Legii nr. 27/1994, în lipsa unui contract de închiriere încheiat în formă scrisă, a Legii nr. 146/1997 și a Legii nr. 189/1998, în conformitate cu care cererea reclamantei trebuia anulată, ca insuficient timbrată, și că instanța nu s-a pronunțat asupra înscrisurilor pe care aceasta le-a depus la dosar, din care rezultă că a înstrăinat construcția metalică situată în P.H.B. și nu mai folosește terenul din P.M.. Analizând criticile recurentei S.C.

U. S.A., ce vizează incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate, aspect ce face de prisos examinarea celorlalte critici. Se constată astfel, că motivarea soluției de respingere a apelului, argumentarea sumară fără referire la probele dosarului, se rezumă la preluarea considerentelor sentinței și nu răspunde criticilor și susținerilor apelantei. Având în vedere că, potrivit art. 261 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței ca și pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, rezultă că neîndeplinirea acestei cerințe echivalează, practic, cu o nepronunțare pe fondul cauzei.

Așa fiind, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2), alin. (3) și alin. 5, va admite recursul apelantei S.C. U. S.A., va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe de apel spre rejudecare. Cu toate că recurenta pârâtă S.C. D.E. S.R.L. a fost legal citată cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.272.849 lei, stabilită în considerarea valorii contestate, conform cerințelor art. 2 alin. (1) lit. d), raportat la art. 11 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 146/1997, modificată, și taxa timbrului judiciar, în valoare de 50.000 lei, stabilită conform cerințelor art. 3 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995, modificată, aceasta nu a îndeplinit obligația timbrării cererii sale de recurs de care a fost încunoștințată. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, Curtea va anula recursul acestei recurente, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta S.C. U. S.A. București, împotriva deciziei nr. 3244 din 14 noiembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Anulează recursul declarat de pârâta S.C. D.E. S.R.L. Caracal, împotriva aceleiași decizii, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2003.