ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1283/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1283/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 87/21
februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Arad, a fost admisă acțiunea formulată
de reclamanții T.L., S.D.A, R.M.I., P.C.V.M., T.T.M.L., C.R.L., S.A.M., P.S.L.,
împotriva pârâților F. Arad și Primarul comunei Șiria în reprezentarea Statului
Român; a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenire vacanță
succesorală nr. 1338/1963 din 5 ianuarie 1965 și a dispus restituirea în natură
a imobilului înscris în CF 6088 Șiria cu nr.top. 195 – 296(c/ casă cu teren în
suprafață de 4373 m.p.; a dispus Biroului de Carte Funciară să facă cuvenitele
modificări și să stabilească situația anterioară de CF după rămânerea
definitivă și irevocabilă a hotărârii.
Curtea de Apel Timișoara, prin
decizia civilă nr. 83 din 30 mai 2003, a admis apelul declarat împotriva
sentinței de către pârâta F. Arad, a anulat sentința civilă nr. 87/27 februarie
2003 a Tribunalului Arad și a trimis cauza spre competentă soluționare
Judecătoriei Arad.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut că, în raport de acțiunea formulată, potrivit dispozițiilor art.
1 C. proc. civ., competența materială revenea, ca instanță de drept comun,
Judecătoriei Arad.
Împotriva acestei decizii, au
declarat recurs reclamanții, susținând că a fost dată cu aplicarea greșită a
legii – art. 24 din Legea nr. 10/2001 – întrucât acțiunea a fost formulată ca
plângere în temeiul Legii nr. 10/2001, contra soluției date de pârâta F. Arad
de respingere a cererii privind restituirea în natură a imobilului, și nu ca o
acțiune de drept comun.
Recursul este fondat.
În adevăr, rezultă fără echivoc, din
însăși formularea acțiunii ca și din susținerile reclamantului, că acesta a
înțeles să dea cererii sale caracterul de plângere contra soluției date de
pârâtă, de respingere a cererii având ca obiect restituirea în natură a
imobilului în litigiu, în cadrul procedurii instituite în acest sens de Legea
nr. 10/2001.
Ca atare în mod nelegal cu
încălcarea principiului disponibilității, a schimbării cadrului procesual fixat
astfel de reclamant, instanța de apel a apreciat cererea introductivă de
instanță ca fiind o acțiune de drept comun, stabilind, mai departe, asupra
competenței materiale în soluționarea cauzei raportat la prevederile art. 1 C.
proc. civ.
Cum, potrivit prevederilor art. 24
alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în această materie, în mod imperativ,
competența aparține în primă instanță tribunalului, rezultă că, hotărârea
atacată este nelegală, situație în care, recursul urmează a fi admis, a se casa
decizia cu trimiterea cauzei pentru judecarea apelului pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamanții T.L., ș.a. împotriva deciziei nr. 83 din 30 mai 2003 a Curții de
Apel Timișoara.
Casează decizia atacată și trimite
cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie
2004.