Decizia nr. 1283/2004 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 87 a Tribunalului Arad

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 87/21 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Arad, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții T.L., S.D.A, R.M.I., P.C.V.M., T.T.M.L., C.R.L., S.A.M., P.S.L., împotriva pârâților F. Arad și Primarul comunei Șiria în reprezentarea Statului Român; a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenire vacanță succesorală nr. 1338/1963 din 5 ianuarie 1965 și a dispus restituirea în natură a imobilului înscris în CF 6088 Șiria cu nr.top. 195 – 296(c/ casă cu teren în suprafață de 4373 m.p.; a dispus Biroului de Carte Funciară să facă cuvenitele modificări și să stabilească situația anterioară de CF după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 83 din 30 mai 2003, a admis apelul declarat împotriva sentinței de către pârâta F. Arad, a anulat sentința civilă nr. 87/27 februarie 2003 a Tribunalului Arad și a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Arad. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, în raport de acțiunea formulată, potrivit dispozițiilor art. 1 C. proc. civ., competența materială revenea, ca instanță de drept comun, Judecătoriei Arad. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții, susținând că a fost dată cu aplicarea greșită a legii – art. 24 din Legea nr. 10/2001 – întrucât acțiunea a fost formulată ca plângere în temeiul Legii nr. 10/2001, contra soluției date de pârâta F. Arad de respingere a cererii privind restituirea în natură a imobilului, și nu ca o acțiune de drept comun.

Recursul este fondat. În adevăr, rezultă fără echivoc, din însăși formularea acțiunii ca și din susținerile reclamantului, că acesta a înțeles să dea cererii sale caracterul de plângere contra soluției date de pârâtă, de respingere a cererii având ca obiect restituirea în natură a imobilului în litigiu, în cadrul procedurii instituite în acest sens de Legea nr. 10/2001. Ca atare în mod nelegal cu încălcarea principiului disponibilității, a schimbării cadrului procesual fixat astfel de reclamant, instanța de apel a apreciat cererea introductivă de instanță ca fiind o acțiune de drept comun, stabilind, mai departe, asupra competenței materiale în soluționarea cauzei raportat la prevederile art. 1 C. proc.

civ. Cum, potrivit prevederilor art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în această materie, în mod imperativ, competența aparține în primă instanță tribunalului, rezultă că, hotărârea atacată este nelegală, situație în care, recursul urmează a fi admis, a se casa decizia cu trimiterea cauzei pentru judecarea apelului pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții T.L., ș.a. împotriva deciziei nr. 83 din 30 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2004.