ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1354/2008

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 8 aprilie 2002, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local al Municipiului Timișoara, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că, în calitate de succesoare legală a defuncților J.M. și M.J. (născută Z.), îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru restituirea în natură, parțial, a imobilului situat în Timișoara, înscris în C.F. 2579 sub A + 7 top 11876, casă și curte cu suprafața aferentă de 1250 mp, trecut în proprietatea statului (B – 9), apoi dezlipit din acest C.F. și transmis în C.F. colectivă 127522 și, totodată, împărțit pe apartamente.

Reclamanta a solicitat restituirea în natură a apartamentului înscris în foaia individuală C.F. nr. 127523 și anume: apartamentul nr. 2 de sub A + 3 top 11876/111 constând dintr-o cameră, bucătărie, cămară de alimente, o magazie în curte cu 4,18% părți comune generale, 52/1250 mp teren în folosință, 19,98% p.c. ale corpului B, Spațiul de alimentație publică – restaurant de sub B + 5, top 11876/V constând din: 4 săli de mese, sală de protocol, bar, hol intrare, grup sanitar, duș, opt magazii, bucătărie, două coridoare, spălătorie, două garderobe, cameră frig, birou, două grupuri sanitare, coborâre subsol, grădină de vară, terasă la parter și subsol cu trei săli de mese, bar, două coridoare, teren în folosință și 82,95% părți comune ale corpului A. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului de a-i recunoaște dreptul de proprietate asupra apartamentelor înscrise mai sus și de a i le preda în posesie, urmând a se dispune și întabularea în C.F.

a dreptului său. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este moștenitoarea legală a foștilor proprietari tabulari, iar trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv și, deși a notificat pârâtul în acest sens, nu a primit nici un răspuns. Acțiunea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (1) pct. b, art. 4 alin. (1) și (3), art. 7 alin. (1) și art. 51 din Legea nr. 10/2001, art. 480 C. civ. și Decretul Lege nr. 115/1938 privind publicitatea imobiliară. Prin sentința civilă nr. 483 din 13 mai 2002 Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că, în condițiile în care în speță nu s-a emis încă decizie sau dispoziție motivată, conform art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, acțiunea de față este prematur formulată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta B.M. a declarat apel ce a fost admis prin decizia civilă nr. 123/A din 17 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a dispus desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, Tribunalul Timiș. Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Timișoara pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate întrucât cererea reclamantei este prematur introdusă în raport cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 1377/E din 4 aprilie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, s-a admis recursul pârâtului Consiliul Local al Municipiului Timișoara, s-a casat decizia menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Instanța de recurs a reținut că, în cauză, Curtea de Apel Timișoara a încălcat prin hotărârea pronunțată, norma imperativă procesuală, reglementează de art. 297 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia, în ipoteza când apelul este întemeiat, se anulează hotărârea apelată și se judecă procesul pronunțându-se o hotărâre definitivă. Apelul declarat de reclamantă a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 5289/c din 8 iulie 2003, iar prin motivele de apel s-a criticat reținerea de către instanța de fond că reclamanta nu a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii defunctei M.J. de către soțul acesteia (unchiul reclamantei) în termenul de șase luni prevăzut de dispozițiile art. 700 C. civ.

Reclamanta a susținut că declarațiile martorilor coroborate cu înscrisurile depuse la dosar dovedesc că defunctul, făcând acte de administrare a averii, a acceptat nu numai tacit dar și expres succesiunea soției sale, manifestându-și în mod neechivoc intenția de a-i moșteni partea de proprietate. S-a subliniat că defunctul a acceptat întreaga succesiune și nu numai imobilele asupra cărora Statul Român și-a înscris dreptul de proprietate în temeiul certificatului de vacanță succesorală, emis asupra imobilelor înscrise în C.F. 7121 Timișoara. Prin încheierea din 8 septembrie 2003 Curtea de Apel Timișoara a dispus suspendarea judecății apelului declarat de reclamanta B.M., la cererea acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., motivat de împrejurarea că pe rolul instanței este în curs de soluționare acțiunea civilă prin care s-a contestat certificatul de vacanță succesorală, ce face obiectul dosarului nr. 6607/C/2003 al Tribunalului Timiș. La 26 ianuarie 2005, reclamanta B.M. prin mandatar cu procură specială, T.E., a solicitat repunerea pe rol a apelului, depunând un set de acte de stare civilă precum și sentința civilă nr. 3086 din 2 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă și irevocabilă conform deciziei civile nr. 1416/R din 19 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a respins cererea pentru anularea certificatului de vacanță succesorală emis de Notariatul de Stat al Regiunii Banat la data de 13 octombrie 1967, prin care s-a declarat vacantă succesiunea defunctei M.J., decedată la 27 august 1960 la Timișoara.

Prin decizia civilă nr. 574 pronunțată la 10 martie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 483 din 13 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Timiș, apreciind că susținerea reclamantei, în sensul că defunctul său unchi a acceptat în mod tacit succesiunea, fapt ce rezultă din conținutul procurii de administrare din 1 noiembrie 1961, nu poate fi reținută, și cum reclamanta nu a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii rămase de pe urma defunctei M.J. de către unchiul său, J.M., în termenul de 6 luni reglementat de art. 700 C. civ., acțiunea ce are ca obiect anularea certificatului de vacanță succesorală este neîntemeiată.

S-a considerat că, respingându-se irevocabil cererea de anulare a certificatului de vacanță succesorală emis în favoarea statului, reclamanta nu poate solicita, prin proba testimonială și acte de stare civilă, dovedirea calității sale de succesoare legală a foștilor proprietari și repunerea în termenul de acceptare a succesiunii acestora. În consecință, Curtea a constatat că sentința apelată, prin care s-a respins cererea reclamantei de constatare a calității sale de moștenitoare legală a foștilor proprietari ai imobilului situat în Timișoara, a cărui restituire se solicită, este legală, însă pentru considerentele expuse și nu pentru prematuritatea cererii. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termen legal reclamanta B.M.

criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând casarea și trimiterea spre rejudecare și, în subsidiar, modificarea în tot în sensul admiterii acțiunii principale. Prin motivele de recurs reclamanta a susținut că beneficiază de dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin care toți succesibilii au fost repuși în termenul de acceptare a succesiunii, termenul începând să curgă de la data de 14 februarie 2001. În consecință, reclamanta a susținut că face dovada calității de persoană îndreptățită conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Cea de a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat admisibilitatea acțiunii în revendicare pe calea dreptului comun ce rezultă din cuprinsul art. 47 alin. (2) raportat la art. 46 și art. 48 din Legea nr. 10/2001 în contextul în care se susține că instanța ar fi trebuit să aibă în vedere că nu s-a emis o dispoziție cu caracter administrativ care să fi fost contestată. Intimatul Consiliul Local al Municipiului Timișoara a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Prin încheierea de la 6 octombrie 2006, la cererea reclamantei, Curtea a suspendat judecata recursului în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. 863/30/2006 al Trib Timiș, având ca obiect constatarea calității de moștenitoare a recurentei după defunctul J.M.

La data de 17 octombrie 2007, recurenta reclamantă a solicitat repunerea pe rol a recursului, arătând că, prin decizia civilă nr. 838 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a admis recursul său împotriva deciziei nr. 72 A din 6 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 4014 din 12 aprilie 2006 a Judecătoriei Timișoara. S-a susținut de către recurentă că prin aceste hotărâri se constată definitiv și irevocabil calitatea sa de unică moștenitoare acceptantă după defunct, astfel cum rezultă din hotărârile judecătorești atașate în copie la dosar. Cererea de repunere pe rol a cauzei a fost admisă prin încheierea de la 23 noiembrie 2007. Intimatul Consiliul Local al Municipiului Timișoara a depus la dosar notificarea înregistrată sub nr. 681 din 9 noiembrie 2001 prin care recurenta B.M.

a solicitat restituirea în natură a imobilului din str. R. nr. 32 și dispoziția nr. 471 din 11 februarie 2008, emisă în cursul procesului prin care s-a respins această notificare, cu motivarea că imobilul situat la adresa menționată nu a fost preluat abuziv de Statul Român ci prin succesiune vacantă. Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză raportat la criticile formulate, Curtea va constata că recursul reclamantei este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 4014 pronunțată la 12 aprilie 2006 de Judecătoria Timișoara, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 838 din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-a constatat cu putere de lucru judecat că reclamanta este unica moștenitoare acceptantă în condițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 după defunctul J.M., decedat la 6 decembrie 1961 la Lovrin.

În consecință, astfel cum s-a reținut prin hotărârea menționată, recurenta reclamantă este beneficiara dispozițiilor legale prevăzute în Legea nr. 10/2001, fiind repusă de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile antecesorilor săi, notificarea având valoare de acceptare a succesiunii pentru imobilul a cărui restituire se solicită. Ca atare, Curtea va avea în vedere că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, motiv pentru care urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și reținând că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, să se caseze decizia recurată și să se admită apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 483/P/ din 13 mai 2002 a Tribunalului Timiș, secția civilă.

În consecință, văzând și dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., se va desființa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 574 din 10 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia. Admite apelul declarat de aceeași reclamantă împotriva sentinței civile nr. 483/PI din 13 mai 2002 a Tribunalului Timiș, secția civilă. Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008 .