ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1354/2008

Deliberând asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Timiș la 8 aprilie 2002, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe

pârâtul Consiliul local al Municipiului Timișoara, solicitând ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se constate că, în calitate de succesoare legală a

defuncților J.M. și M.J. (născută Z.), îndeplinește condițiile prevăzute de

lege pentru restituirea în natură, parțial, a imobilului situat în Timișoara, înscris

în C.F. 2579 sub A + 7 top 11876, casă și curte cu suprafața aferentă de 1250 mp,

trecut în proprietatea statului (B – 9), apoi dezlipit din acest C.F. și

transmis în C.F. colectivă 127522 și, totodată, împărțit pe apartamente.

Reclamanta a solicitat restituirea

în natură a apartamentului înscris în foaia individuală C.F. nr. 127523 și

anume: apartamentul nr. 2 de sub A + 3 top 11876/111 constând dintr-o cameră,

bucătărie, cămară de alimente, o magazie în curte cu 4,18% părți comune

generale, 52/1250 mp teren în folosință, 19,98% p.c. ale corpului B, Spațiul de

alimentație publică – restaurant de sub B + 5, top 11876/V constând din: 4 săli

de mese, sală de protocol, bar, hol intrare, grup sanitar, duș, opt magazii,

bucătărie, două coridoare, spălătorie, două garderobe, cameră frig, birou, două

grupuri sanitare, coborâre subsol, grădină de vară, terasă la parter și subsol

cu trei săli de mese, bar, două coridoare, teren în folosință și 82,95% părți

comune ale corpului A. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului de a-i

recunoaște dreptul de proprietate asupra apartamentelor înscrise mai sus și de

a i le preda în posesie, urmând a se dispune și întabularea în C.F. a dreptului

său.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că este moștenitoarea legală a foștilor proprietari tabulari, iar

trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv și, deși a

notificat pârâtul în acest sens, nu a primit nici un răspuns.

Acțiunea a fost motivată în drept pe

dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (1) pct. b, art. 4 alin. (1) și (3), art. 7 alin.

(1) și art. 51 din Legea nr. 10/2001, art. 480 C. civ. și Decretul Lege nr.

115/1938 privind publicitatea imobiliară.

Prin sentința civilă nr. 483 din 13

mai 2002 Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând

că, în condițiile în care în speță nu s-a emis încă decizie sau dispoziție

motivată, conform art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, acțiunea de

față este prematur formulată.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta B.M. a declarat apel ce a fost admis prin decizia civilă nr. 123/A

din 17 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a

dispus desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță de fond, Tribunalul Timiș.

Împotriva deciziei pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate întrucât cererea reclamantei

este prematur introdusă în raport cu dispozițiile art. 24 din Legea nr.

10/2001.

Prin decizia civilă nr. 1377/E din 4

aprilie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, s-a admis

recursul pârâtului Consiliul Local al Municipiului Timișoara, s-a casat decizia

menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Instanța de recurs a reținut că, în

cauză, Curtea de Apel Timișoara a încălcat prin hotărârea pronunțată, norma

imperativă procesuală, reglementează de art. 297 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit căreia, în ipoteza când apelul este întemeiat, se anulează hotărârea

apelată și se judecă procesul pronunțându-se o hotărâre definitivă.

Apelul declarat de reclamantă a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 5289/c din 8 iulie 2003,

iar prin motivele de apel s-a criticat reținerea de către instanța de fond că

reclamanta nu a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii defunctei M.J. de

către soțul acesteia (unchiul reclamantei) în termenul de șase luni prevăzut de

dispozițiile art. 700 C. civ.

Reclamanta a susținut că

declarațiile martorilor coroborate cu înscrisurile depuse la dosar dovedesc că

defunctul, făcând acte de administrare a averii, a acceptat nu numai tacit dar

și expres succesiunea soției sale, manifestându-și în mod neechivoc intenția de

a-i moșteni partea de proprietate.

S-a subliniat că defunctul a

acceptat întreaga succesiune și nu numai imobilele asupra cărora Statul Român

și-a înscris dreptul de proprietate în temeiul certificatului de vacanță

succesorală, emis asupra imobilelor înscrise în C.F. 7121 Timișoara.

Prin încheierea din 8 septembrie

2003 Curtea de Apel Timișoara a dispus suspendarea judecății apelului declarat

de reclamanta B.M., la cererea acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct.

1 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că pe rolul instanței este în curs de soluționare

acțiunea civilă prin care s-a contestat certificatul de vacanță succesorală, ce

face obiectul dosarului nr. 6607/C/2003 al Tribunalului Timiș.

La 26 ianuarie 2005, reclamanta B.M.

prin mandatar cu procură specială, T.E., a solicitat repunerea pe rol a

apelului, depunând un set de acte de stare civilă precum și sentința civilă nr.

3086 din 2 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă și

irevocabilă conform deciziei civile nr. 1416/R din 19 noiembrie 2004, pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a respins cererea pentru anularea

certificatului de vacanță succesorală emis de Notariatul de Stat al Regiunii

Banat la data de 13 octombrie 1967, prin care s-a declarat vacantă succesiunea

defunctei M.J., decedată la 27 august 1960 la Timișoara.

Prin decizia civilă nr. 574 pronunțată

la 10 martie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 483 din

13 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Timiș, apreciind că susținerea

reclamantei, în sensul că defunctul său unchi a acceptat în mod tacit

succesiunea, fapt ce rezultă din conținutul procurii de administrare din 1

noiembrie 1961, nu poate fi reținută, și cum reclamanta nu a făcut dovada

acceptării tacite a succesiunii rămase de pe urma defunctei M.J. de către

unchiul său, J.M., în termenul de 6 luni reglementat de art. 700 C. civ.,

acțiunea ce are ca obiect anularea certificatului de vacanță succesorală este

neîntemeiată.

S-a considerat că, respingându-se

irevocabil cererea de anulare a certificatului de vacanță succesorală emis în

favoarea statului, reclamanta nu poate solicita, prin proba testimonială și

acte de stare civilă, dovedirea calității sale de succesoare legală a foștilor

proprietari și repunerea în termenul de acceptare a succesiunii acestora.

În consecință, Curtea a constatat că

sentința apelată, prin care s-a respins cererea reclamantei de constatare a

calității sale de moștenitoare legală a foștilor proprietari ai imobilului

situat în Timișoara, a cărui restituire se solicită, este legală, însă pentru

considerentele expuse și nu pentru prematuritatea cererii.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs în termen legal reclamanta B.M. criticând-o ca nelegală pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând casarea

și trimiterea spre rejudecare și, în subsidiar, modificarea în tot în sensul

admiterii acțiunii principale.

Prin motivele de recurs reclamanta a

susținut că beneficiază de dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

prin care toți succesibilii au fost repuși în termenul de acceptare a

succesiunii, termenul începând să curgă de la data de 14 februarie 2001. În

consecință, reclamanta a susținut că face dovada calității de persoană

îndreptățită conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Cea de a doua critică formulată prin

motivele de recurs a vizat admisibilitatea acțiunii în revendicare pe calea

dreptului comun ce rezultă din cuprinsul art. 47 alin. (2) raportat la art. 46

și art. 48 din Legea nr. 10/2001 în contextul în care se susține că instanța ar

fi trebuit să aibă în vedere că nu s-a emis o dispoziție cu caracter

administrativ care să fi fost contestată.

Intimatul Consiliul Local al

Municipiului Timișoara a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului

ca nefondat.

Prin încheierea de la 6 octombrie

2006, la cererea reclamantei, Curtea a suspendat judecata recursului în temeiul

art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a litigiului ce

face obiectul dosarului nr. 863/30/2006 al Trib Timiș, având ca obiect

constatarea calității de moștenitoare a recurentei după defunctul J.M.

La data de 17 octombrie 2007,

recurenta reclamantă a solicitat repunerea pe rol a recursului, arătând că,

prin decizia civilă nr. 838 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara s-a admis recursul său împotriva deciziei nr. 72 A din 6 februarie

2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, cu consecința menținerii sentinței civile

nr. 4014 din 12 aprilie 2006 a Judecătoriei Timișoara.

S-a susținut de către recurentă că

prin aceste hotărâri se constată definitiv și irevocabil calitatea sa de unică

moștenitoare acceptantă după defunct, astfel cum rezultă din hotărârile

judecătorești atașate în copie la dosar.

Cererea de repunere pe rol a cauzei

a fost admisă prin încheierea de la 23 noiembrie 2007.

Intimatul Consiliul Local al

Municipiului Timișoara a depus la dosar notificarea înregistrată sub nr. 681

din 9 noiembrie 2001 prin care recurenta B.M. a solicitat restituirea în natură

a imobilului din str. R. nr. 32 și dispoziția nr. 471 din 11 februarie 2008,

emisă în cursul procesului prin care s-a respins această notificare, cu

motivarea că imobilul situat la adresa menționată nu a fost preluat abuziv de

Statul Român ci prin succesiune vacantă.

Analizând ansamblul probatoriu

administrat în cauză raportat la criticile formulate, Curtea va constata că

recursul reclamantei este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele

considerente:

Prin sentința civilă nr. 4014

pronunțată la 12 aprilie 2006 de Judecătoria Timișoara, rămasă definitivă și

irevocabilă prin decizia civilă nr. 838 din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă, s-a constatat cu putere de lucru judecat că

reclamanta este unica moștenitoare acceptantă în condițiile art. 4 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001 după defunctul J.M., decedat la 6 decembrie 1961 la Lovrin.

În consecință, astfel cum s-a

reținut prin hotărârea menționată, recurenta reclamantă este beneficiara

dispozițiilor legale prevăzute în Legea nr. 10/2001, fiind repusă de drept în

termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile antecesorilor săi,

notificarea având valoare de acceptare a succesiunii pentru imobilul a cărui

restituire se solicită.

Ca atare, Curtea va avea în vedere

că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, motiv pentru care urmează ca în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și reținând că instanța a soluționat procesul

fără a intra în cercetarea fondului, să se caseze decizia recurată și să se

admită apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 483/P/ din 13 mai 2002

a Tribunalului Timiș, secția civilă.

În consecință, văzând și

dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., se va desființa sentința și se

va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 574 din 10 martie 2005 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Casează decizia.

Admite apelul declarat de aceeași

reclamantă împotriva sentinței civile nr. 483/PI din 13 mai 2002 a Tribunalului

Timiș, secția civilă.

Desființează sentința și trimite

cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

29 februarie 2008

.