ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4006/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

757 din 3 ianuarie 2002 la Tribunalul Prahova, petenta P.V.a chemat în judecată

Prefectura județului Prahova – acordate persoanelor îndreptățite potrivit

prevederilor Legii nr. 10/2001 solicitând să-i acorde măsuri reparatorii prin

acordare de acțiuni la F.B. Azuga.

În motivarea cererii petenta a

arătat că în anul 1946, în mod abuziv, au fost confiscate 3792 de acțiuni

deținute de tatăl său, T.P., a cărui unică moștenitoare este, la F.B. Azuga.

Tribunalul Prahova, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 137 din 22 martie 2002 a respins acțiunea pentru lipsa

calității procesuale pasive a Prefecturii Județului Prahova.

S-a reținut că pentru acordarea de

măsuri reparatorii în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 persoana

îndreptățită este obligată, potrivit art. 21 din lege, să notifice persoana

juridică deținătoare iar în situația în care prin dispoziția acesteia cererea a

fost respinsă poate formula acțiune în justiție ce va fi soluționată în

contradictoriu cu persoana juridică deținătoare care poate avea calitate

principală pasivă.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 63 din 17 iunie 2002 a respins ca nefondat apelul

declarat de petenta P.V. împotriva sentinței nr. 137 din 22 martie 2002 a

Tribunalului Prahova, secția civilă considerând că just s-a reținut lipsa

calității procesuale pasive a Prefecturii județului Prahova, aplicându-se

dispozițiile art. 36 din Legea nr. 10/2001.

În termen legal, împotriva deciziei

nr. 63 din 17 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă a declarat

recurs petenta P.V. solicitând casarea potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și susținând că greșit a fost respinsă acțiunea întrucât Prefectura Prahova, ca

reprezentant al Statului Român, are calitate procesuală pasivă în cauză.

Recursul urmează să fie respins ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Prin art. 2 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 au fost reglementate, pentru

cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, măsuri reparatorii

prin echivalent ce pot consta printre altele în acordarea de acțiuni la

societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Persoana îndreptățită are obligația,

potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001 să notifice unitatea deținătoare care

urmează să soluționeze cererea prin decizie/dispoziție motivată:

decizia/dispoziția poate fi atacată, potrivit art. 24 din același act normativ,

în justiție de către persoana îndreptățită, pricina urmând a fi soluționată în

contradictoriu cu unitatea deținătoare, care are calitate procesuală pasivă.

În ipoteza în care imobilele

preluate cu titlu valabil sunt evidențiate în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana

îndreptățită are, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 la măsuri

reparatorii prin echivalent ce pot consta, printre altele, în acțiuni la

societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital. Persoana

îndreptățită se adresează, potrivit art. 35 din Legea nr. 10/2001 uneia dintre

instituțiile publice implicate în privatizare, prevăzute de art. 27 alin. (2),

care poate fi, după caz, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor

Statului, ministerul de resort sau autoritatea administrației publice locale.

Într-o singură situație reglementată

prin art. 36 alin. (3) Legea nr. 10/2001 fiind persoana îndreptățită care a

solicitat restituirea în natură dar aceasta nu a fost aprobată sau nu este

posibilă, unitatea deținătoare sau, după caz, primăria, va trimite

decizia/dispoziția privind oferta de acordare de despăgubiri bănești

prefecturii în raza căreia își are sediul.

Cum în speță nu sunt îndeplinite

condițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,  corect instanțele de fond

și de apel au reținut că Prefectura Prahova nu are calitate procesuală pasivă.

Față de considerentele  menționate,

Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de contestatoarea P.V. împotriva deciziei 63 din 17 iunie 2002 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  14 octombrie  2003.