ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 833/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 833/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de M.P. împotriva deciziei nr.323 din 20
iunie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională.
La
apelul nominal au lipsit recurentul M.P. și intimații Consiliul local al
comunei S. județul Prahova, N.A. și Curtea de Conturi a României.
Procedura
completă.
S-a
referit că recursul nu a fost timbrat deși recurentul a fost citat cu mențiunea
timbrării.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la data de 28 august 2001, Parchetul Financiar Prahova a
solicitat stabilirea răspunderii juridice reținute în sarcina lui M.P. în
calitate de primar și a lui N.A. contabil precum și obligarea acestora să
plătească în solidar suma de 30.000.000 lei reprezentând daune și 20.320.485
lei foloase nerealizate ce se vor calcula în continuare până la recuperarea
integrală a pagubei, față de Consiliul local al comunei S. județul Prahova.
În
motivarea cererii s-a arătat că Primăria comunei S. a achitat firmei N.I. SRL
suma de 30.000.000 lei pentru a executa lucrări de balastarea și pietruirea
unor drumuri.
Pentru
că până la data formulării acțiunii constructorul nu a prestat nici o lucrare
organul de control a stabilit că plata efectuată este nelegală, calculându-se
și despăgubiri pentru foloase nerealizate.
Colegiul
Jurisdicțional Prahova prin sentința civilă nr.24 din 19 februarie 2002 a admis
sesizarea Parchetului Financiar Prahova și a obligat pe M.P. și N.A. să
plătească în solidar Consiliului local S. suma de 30.000.000 lei reprezentând
despăgubiri civile plus dobânda de refinanțare de 35% stabilită de Banca
Națională a României la data pronunțării, aplicată prejudiciului de la data
poducerii până la recuperarea integrală a acesteia precum și câte 100.000 lei
fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs jurisdicțional M.P., considerând-o nelegală
și netemeinică.
În
susținerea recursului, recurentul a arătat că au fost efectuate operațiuni de
balastare în localitate, în valoare de 2 milioane lei, însă datorită unor
defecțiuni tehnice majore, acțiunea a fost sistată, urmând ca lucrările să fie
continuate după ce defecțiunile vor fi remediate.
Secția
Jurisdicțională a Curții de Conturi a României prin decizia nr.323 din 20 iunie
2002 a respins recursul declarat de M.P., cu 50.000 lei cheltuieli de
judecată, în favoarea Statului.
Nemulțumit
de sentința susmenționată a declarat recurs M.P.
În
prealabil, se constată însă că cererea nu a fost legal timbrată.
Conform
dispozițiilor art.3 lit.m și cele ale art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997
privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost actualizate prin
Hotărârea Guvernului nr.752/1999, recursul declarat în cauză trebuia timbrat cu
taxă judiciară de timbru de 150.000 lei, iar în baza Ordonanței Guvernului
nr.32/1995 cu timbru judiciar în valoare de 1500 lei.
În
cauză recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru aferentă
recursului, fila 10 dosar, dar acesta nu și-a îndeplinit respectiva obligație.
Prin
urmare, se impune aplicarea dispozițiilor art.9 alin.2 din Ordonanța Guvernului
nr.32/1995 coroborate cu cele ale art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată
până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
În
consecință urmează a se anula recursul declarat în cauză ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează
recursul declarat de M.P. împotriva deciziei nr.323 din 20 iunie 2002 a
Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională, ca netimbrat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 28 februarie 2003.