ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 833/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de M.P. împotriva deciziei nr.323 din 20 iunie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională. La apelul nominal au lipsit recurentul M.P. și intimații Consiliul local al comunei S. județul Prahova, N.A. și Curtea de Conturi a României. Procedura completă. S-a referit că recursul nu a fost timbrat deși recurentul a fost citat cu mențiunea timbrării. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 august 2001, Parchetul Financiar Prahova a solicitat stabilirea răspunderii juridice reținute în sarcina lui M.P. în calitate de primar și a lui N.A. contabil precum și obligarea acestora să plătească în solidar suma de 30.000.000 lei reprezentând daune și 20.320.485 lei foloase nerealizate ce se vor calcula în continuare până la recuperarea integrală a pagubei, față de Consiliul local al comunei S. județul Prahova.

În motivarea cererii s-a arătat că Primăria comunei S. a achitat firmei N.I. SRL suma de 30.000.000 lei pentru a executa lucrări de balastarea și pietruirea unor drumuri. Pentru că până la data formulării acțiunii constructorul nu a prestat nici o lucrare organul de control a stabilit că plata efectuată este nelegală, calculându-se și despăgubiri pentru foloase nerealizate. Colegiul Jurisdicțional Prahova prin sentința civilă nr.24 din 19 februarie 2002 a admis sesizarea Parchetului Financiar Prahova și a obligat pe M.P. și N.A. să plătească în solidar Consiliului local S. suma de 30.000.000 lei reprezentând despăgubiri civile plus dobânda de refinanțare de 35% stabilită de Banca Națională a României la data pronunțării, aplicată prejudiciului de la data poducerii până la recuperarea integrală a acesteia precum și câte 100.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs jurisdicțional M.P., considerând-o nelegală și netemeinică. În susținerea recursului, recurentul a arătat că au fost efectuate operațiuni de balastare în localitate, în valoare de 2 milioane lei, însă datorită unor defecțiuni tehnice majore, acțiunea a fost sistată, urmând ca lucrările să fie continuate după ce defecțiunile vor fi remediate. Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi a României prin decizia nr.323 din 20 iunie 2002 a respins recursul declarat de M.P., cu 50.000 lei cheltuieli de judecată, în favoarea Statului. Nemulțumit de sentința susmenționată a declarat recurs M.P. În prealabil, se constată însă că cererea nu a fost legal timbrată.

Conform dispozițiilor art.3 lit.m și cele ale art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost actualizate prin Hotărârea Guvernului nr.752/1999, recursul declarat în cauză trebuia timbrat cu taxă judiciară de timbru de 150.000 lei, iar în baza Ordonanței Guvernului nr.32/1995 cu timbru judiciar în valoare de 1500 lei. În cauză recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru aferentă recursului, fila 10 dosar, dar acesta nu și-a îndeplinit respectiva obligație. Prin urmare, se impune aplicarea dispozițiilor art.9 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.32/1995 coroborate cu cele ale art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.

În consecință urmează a se anula recursul declarat în cauză ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează recursul declarat de M.P. împotriva deciziei nr.323 din 20 iunie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională, ca netimbrat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2003.