ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 969/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta

S.C. “E.M.”S.A. împotriva deciziei nr.749 din 12 decembrie 2000 a Curții de

Apel București – Secția a IV – a civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat intimații-reclamanți P.M.și P.V., ambii prin avocat M.Y.și intimatul

pârât Consiliul General al Municipiului București, prin consilier juridic O.O.,

lipsind recurenta pârâtă S.C. “E.M.”S.A.

Procedura completă.

Avocat M.Y.a pus concluzii

de respingere a recursului ca nefondat.

Consilier juridic O.O. a

solicitat admiterea recursului.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea civilă

înregistrată la Tribunalul București sub nr.2676 din 21 aprilie 2000,

reclamanta P.R.din București str.Dimitrie Cantemir nr.7, a chemat în judecată

Consiliul General al Municipiului București prin reprezentanți legali și S.C.

„E.M.” S.A. cu sediul în București, Bd.Pache Protopopescu nr.131, cerând ca în

contradictoriu cu acestea să se constate nulitatea absolută a deciziei de

trecere în proprietatea statului a imobilului din București Bd.Carol nr.131

sectorul 2, format din construcție (farmacie) și teren în suprafață de   94,74

m.p. și ca urmare să fie obligate pârâtele să-i lase imobilul în deplină

proprietate și liniștită posesie.

În motivarea acțiunii s-a

susținut în esență că imobilul reclamantei a fost trecut în proprietatea

statului prin naționalizare, în baza unui act normativ neconstituțional

Decretul 134/1949 fiind atribuit în folosința nelegitimă a E. M. care refuză să

îl restituie.

Invocând din oficiu

excepția autorității de lucru judecat, prima instanță a respins acțiunea ca

inadmisibilă prin sentința civilă nr.829 din   5 iulie 2000.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a socotit că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.1201 cod

civil, întrucât prin sentința civilă nr.7649 din 4 mai 1998 a Judecătoriei

Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.3096 A/1998 a

Tribunalului București a fost respinsă acțiunea civilă în revendicare introdusă

împotriva pârâtei S.C. “E.M.”S.A., iar prin decizia civilă nr.1123 din 10

aprilie 1996 a Curții Supreme de Justiție, Secția civilă a fost respinsă ca

nefondată acțiunea reclamantei pentru revendicarea imobilului și anularea

dispoziției de trecere în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950,

exercitată împotriva Consiliului General al Municipiului București și a S.C.

„F.” S.A.

Hotărârea instanței de fond

a fost desființată ca urmare a admiterii apelului declarat de moștenitorii

legali ai reclamantei P.R.decedată pe parcursul procesului.

Prin decizia civilă nr.749

din 12 decembrie 2000 Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a stabilit

că în speță nu sunt îndeplinite cerințele autorității de lucru judecat,

întrucât între acțiunea de față și cele soluționate prin hotărârile anterioare

invocate nu există identitate sub aspectul cauzei pe care s-au întemeiat.

S-a reținut astfel că

temeiul juridic dreptului pretins în acțiunea de față izvorât din lege,

respectiv disp.art.6 din Legea 213/1998 nu se identifică cu disp.art.480 din

C.civ.pe care s-au fondat acțiunile anterioare.

Ca urmare s-a dispus

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond sesizată.

Împotriva hotărârii

menționate a declarat recurs pârâta S.C. „E.M.” S.A., care invocând drept motiv

de casare aplicarea greșită a legii și lipsa de temei legal a soluției

pronunțate, a susținut în esență că instanța de apel a reținut greșit lipsa

identității cu privire la cauză, întrucât toate cererile formulate de

reclamantă în scopul restituirii imobilului au avut drept cauză unică

disp.art.480 din C.civ., atât în privința revendicării imobiliare cât și pentru

anularea deciziei de trecere a bunului în proprietatea statului.

Recursul nu este fondat.

Prin sentința civilă

nr.7649 din 4 mai 1998 a Judecătoriei Sectorului 3 București, acțiunea în

revendicare imobiliară introdusă împotriva fostei edituri Cartea Medicală, a

fost respinsă exclusiv în considerarea posesiei exercitată de pârâtă,

stabilindu-se că aceasta deținea legitim posesia imobilului în temeiul unui

„titlu locativ” emis de Ministerul Sănătății.

Așadar instanța nu a

examinat și nu s-a pronunțat în fond asupra existenței sau nu a dreptului de

proprietate invocat de reclamantă, soluția de fond privind exclusiv condiția și

regimul posesiei.

Or, puterea de lucru

judecat nu poate rezulta dintr-o hotărâre parțială care a lăsat nerezolvate

aspectele de fond reiterate în acțiunea ulterioară.

Tot astfel, deși

neopozabilă recurentei de astăzi, prin decizia civilă nr.1123 din 10 aprilie

1996 a Curții Supreme de Justiție, Secția civilă s-a rezolvat numai parțial

acțiunea în revendicare imobiliară exercitată împotriva statului, fără a se

examina în fond dreptul de proprietate al reclamantei, statuîndu-se exclusiv

numai asupra aparenței de drept și în raport de asta, asupra lipsei de

competență a instanțelor judecătorești de a se pronunța în domeniu.

Pe de altă parte cum a

reținut corect instanța de apel, acțiunea de față pune în discuție titlul de

proprietate în lumina disp.art.6 din Legea 213/1998 și adăugăm, și ale Legii

nr.10/2001 privind posibilitatea analizării titlului de proprietate opus de

reclamantă comparativ cu titlul statului, ceea ce constituie vădit o altă cauză

juridică.

Așa fiind recursul se va

respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

S.C. “E.M.”S.A. București împotriva deciziei nr.749 din 12 decembrie 2000 a

Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

martie 2003.