ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.06.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3690/2008

HOTĂRÂRE
05.06.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3690/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea introductivă reclamanta P.R. a

chemat în judecată pârâții Consiliul General al Municipiului București și SC E.M.

SA solicitând să se constate nulitatea absolută a deciziei de trecere în

proprietatea statului a imobilului situat în București, format din construcție,

fostă farmacie și teren în suprafață de 94,74 mp și obligarea pârâților să-i

lase imobilul în deplină proprietate și posesie.

În motivarea

cererii reclamanta a arătat că imobilul a fost naționalizat

abuziv prin decretul nr. 134/1949 și atribuit în folosința pârâtei SC E.M.

SA.

Prin sentința nr. 829 din 5 iulie 2000

Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția autorității de

lucru judecat și a respins acțiunea.

La data de 23 octombrie 2000 reclamanta

P.R. a decedat, procesul fiind continuat de moștenitorii acesteia, P.M. și P.V.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

prin decizia nr. 749 din 12 decembrie 2000 a admis apelul declarat de

reclamanții P.M. și P.V. și a desființat sentința întrucât, în cauză, nu sunt

îndeplinite

cerințele autorității de lucru

judecat, nu există identitate de cauză și a trimis

dosarul spre

rejudecare la instanța de fond. Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin

decizia nr.

969 din 12 martie 2003 a

respins recursul declarat de pârâta SC E.M.

SA.

Rejudecând cauza pe fond, Tribunalul București,

secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1090 din 2 decembrie 2004 a admis

acțiunea, a anulat măsura trecerii în proprietatea statului a imobilului și a

obligat pârâta SC E.M. SA să restituie imobilul reclamanților în deplină

proprietate și posesie.

În motivarea sentinței s-a reținut că imobilul

a aparținut autoarei reclamanților, P.R. și a trecut abuziv în proprietatea

statului prin decretul nr. 134/1949 care contravenea dispozițiilor art. 8 din

Constituția din 1948 și tratatelor internaționale la care România era parte.

Comparând titlurile prezentate s-a

constatat că titlul prezentat de reclamanți este preferabil titlului statului.

Împotriva

sentinței au declarat apel pârâții SC E.M. SA și

Consiliul

General al Municipiului București.

Pârâta SC E.M. SA

a susținut în motivarea apelului că

reclamanții nu au

prezentat nici un titlu de proprietate asupra terenului. De asemenea, instanța

nu s-a pronunțat asupra incidenței în cauză a art. 46 din Legea 10/2001, iar

naționalizarea nu a fost abuzivă deoarece prin decretul 134/1949 s-a dispus

naționalizarea unităților sanitare.

Apelantul Consiliul General al Municipiului

București a susținut că

titlul statului

este valabil, iar instanța de apel greșit a respins excepția lipsei

calității

procesuale pasive a municipalității care nu mai deține imobilul, acesta

aflându-se în proprietatea SC E.M. SA.

Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă, prin decizia nr. 461 A din 28 iunie 2007 a respins ambele apeluri

reținând că, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză,

construcția este aceeași cu cea veche, reamenajată și finisată în interior de

pârâta SC E.M. SA.

In mod corect prima instanță a dat preferință

titlului prezentat de reclamanți, respectiv sentința nr. 627 din 24 aprilie 1947

a Tribunalului Ilfov, întrucât titlul statului, Decretul 134/1949, contravine

prevederilor art. 480 C. civ., aspect care atrage și nevalabilitatea titlului

apelantei SC E.M. SA.

Terenul de sub construcție se cuvine

reclamanților, chiar dacă construcția a fost translatată pe o lungime de 63

metri liniari.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat

recurs pârâta SC E.M. SA, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

pentru următoarele motive:

- terenul de sub construcție este

deținut în proprietate de către recurentă conform certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M13 nr. 0004 din 29 decembrie

1993, iar reclamanții nu au un titlu valabil de proprietate întrucât

construcția a fost situată inițial în bd. R., iar ulterior a fost translatată

pe o distanță de 63 metri liniari pentru cauză de utilitate publică

- titlul de proprietate al statului

este valabil.

Recursul este fondat în baza unui motiv

de ordine publică privind necompetența materială după valoare a curții de apel,

motiv ce a fost pus în discuția părților conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

Litigiul dedus judecății are ca obiect

acțiunea în revendicare a unui imobil cu o valoare de impunere de 2.257.669.229

lei vechi.

În funcție de această valoare

Tribunalul București a soluționat corect acțiunea în fond potrivit normelor în

vigoare la data sesizării, însă apelurile declarate la datele de 1 și 9

februarie 2005 trebuiau soluționate tot de Tribunalul București.

Astfel, potrivit modificărilor aduse

Codului de procedură civilă [art. 2 pct. 1 lit. b) și pct. 2 și art. 282 alin.

(1)] prin Legea nr. 219/2005, publicată la 14 iulie 2005, judecătoriile judecă

în primă instanță procesele și cererile în materie civilă când valoarea

obiectului nu depășește 500.000 RON, iar eventualul apel trebuie să fie

soluționat de tribunal.

Or, apelurile declarate în cauză nu

erau soluționate la data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005 și, în raport

de valoarea obiectului litigiului, au devenit ulterior de competența

tribunalului.

În consecință, potrivit art. II alin.

(2) din Legea nr. 219/2005 [text care derogă de la art. 725 alin. (2) C. proc.

civ.] Curtea de Apel București nu mai avea posibilitatea legală să soluționeze

apelurile, ci trebuia să le trimită la instanța ierarhic inferioară.

Așa fiind, conform art. 304 pct. 3 și

art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul va fi admis și se va casa

decizia atacată, cu trimiterea cauzei la Tribunalul București pentru

soluționarea apelurilor.

Admite recursul declarat de pârâta SC E.M. SA împotriva deciziei nr.

461 A din 28 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie pe care o casează și trimite

cauza la Tribunalul București pentru rejudecarea apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-12
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 969/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. “E.M.”S.A. împotriva deciziei nr.749 din 12 decembrie 2000 a Curții de Apel București – Secția a IV – a civilă. La apelul nominal s-au prezentat intimații-reclamanți P.M.și P.V., ambii
ÎCCJ 2003-11-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4726/2003
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2526/1999, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București pentru a fi
ÎCCJ 2003-11-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4462/2003
Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 0343 din 26 octombrie 1994 a Judecătoriei sectorului 1 București s-a admis acțiunea în revendicare formulată de reclam
ÎCCJ 2004-12-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6991/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 391 din 23 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată după casarea hotărârilor din primul ciclu procesu
ÎCCJ 2003-09-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3668/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, la 24 februarie 2000, reclamanta M.J.E. a chemat în judecată pârâții S.S.R., P.M.V
Sursă