ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4060/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

15 octombrie 2001 L.G., prin mandatar B.V. a chemat în judecată Primăria

orașului Huedin pentru a fi obligată să-i acorde măsuri reparatorii prin

echivalent sub formă de despăgubiri bănești în sumă de 1.200.000.000 lei, minus

valoarea despăgubirilor încasate în sumă de 40.000 lei actualizate cu indicele

inflației, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat, că prin

dispozițiile nr. 149 și respectiv 151 din 21 septembrie 2001 Primarul orașului

Huedin i-a respins cererile privind acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru casa, curtea și grădina,

precum terenul intravilan din Huedin preluate abuziv în baza deciziei nr.

386/21 august 1975 emisă de Consiliul Popular al județului Cluj în temeiul

Decretului nr. 223/1974.

Ulterior,

reclamantul și-a extins cererea și împotriva pârâților Prefectura Cluj,

Ministerul Finanțelor Publice și Primarul orașului Huedin precizând că

restituirea în natură nu mai este posibilă întrucât întreaga construcție s-a

vândut chiriașilor în baza Legii nr. 112/1995.

În

drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 36 și urm. din

Legea nr. 10/2001.

Investit

cu soluționarea cauzei, Tribunalul Cluj, secția civilă, a pronunțat sentința

nr. 143/2002 din 25 aprilie 2002 prin care a admis cererea extinsă, a anulat

Dispozițiile primarului orașului Huedin nr. 149 și 151 emise în data de 21

septembrie 2001 și, a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri

reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești constând în

diferența dintre valoarea încasată la data de 21 august 1975 de 40.000 lei

actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare a imobilelor

situate în Huedin înscrise în CF nr. 98 Huedin, top ing. 455, 456 compus din

casă cu 3 apartamente, curte și grădină de 1055 mp și CF 63 Huedin top ing.

450/2 teren de 90 mp, obligând primarul orașului Huedin să plătească

reclamantului 1.500.000 lei cheltuieli de judecată.

A

reținut instanța că, restituirea în natură a imobilelor în litigiu nemaifiind

posibilă întrucât au fost vândute chiriașilor în temeiul Legii nr. 112/995, în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 și art.

19 alin. (2) raportat la art. 24 alin. (2) din aceeași lege.

A

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii județului

Cluj și Ministerului Finanțelor, pe considerentul că ambii pârâți sunt

implicați în realizarea măsurilor tehnico-organizatorice prevăzute de art. 37-

39 din Legea nr. 10/2001 și art. 16 din Normele de aplicare a legii, pentru

evaluarea și plata despăgubirilor bănești.

Soluția

tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin

decizia nr. 118 pronunțată la 9 octombrie 2002, fiind respins, ca nefondat,

apelul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice care a invocat lipsa calității

procesuale pasive, cu motivarea că chemarea în judecată a acestuia, deși  nu

era  obligatorie  în  cauză,  a fost  realizată  de  reclamant  exclusiv

pentru

opozabilitate, respectiv, pentru a înlătura eventualele impedimente la

executare.

Împotriva

deciziei, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Cluj a declarat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., criticând instanța că a considerat în mod greșit că

recurentul are calitate procesuală pasivă  de vreme ce, reclamantul a solicitat

prin acțiune despăgubiri bănești și nu titluri de valoare, caz în care s-ar

justifica chemarea sa în judecată.

Recursul

este fondat.

Așa

după cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, prin acțiunea

introductivă, reclamantul a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent sub

formă de despăgubiri bănești întemeindu-se în drept pe prevederile art. 36 și

urm. din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Chemarea

în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, respectiv, citarea acestuia este

obligatorie, în cazul când persoana îndreptățită la măsuri reparatorii optează

prin cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare.

Într-adevăr

art. 31 alin. (4) din lege prevede că „dacă persoana îndreptățită optează prin

cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare va fi citat în cauză Ministerul Finanțelor Publice.

Cum,

reclamantul nu a optat pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare, ci pentru despăgubiri bănești, în mod greșit curtea a

considerat justificată legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor

Publice și i-a respins apelul ca nefondat, menținând soluția instanței de fond

prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

acesta.

Prin

urmare, în raport de obiectul pretenției reclamantului, Ministerul Finanțelor

Publice nu avea calitate procesuală pasivă, argumentarea instanței de apel

referitoare la justificarea chemării în judecată a acestuia exclusiv pentru

opozabilitate, nefiind întemeiată.

Față

de cele ce preced, recursul urmează a se admite, decizia atacată urmează a se

modifica în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că se va admite

apelul Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței pronunțate de

tribunal care va fi schimbată în parte, în sensul respingerii contestației față

de acest minister, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Cluj împotriva deciziei nr. 118 din 9

octombrie 2000 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, pe care o modifică în

sensul că admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței nr. 143 din 25

aprilie 2002 a Tribunalului Cluj, secția civilă, pe care o schimbă în parte, în

sensul că respinge contestația față de Ministerul Finanțelor Publice.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2003.