ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4060/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 15 octombrie 2001 L.G., prin mandatar B.V. a chemat în judecată Primăria orașului Huedin pentru a fi obligată să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești în sumă de 1.200.000.000 lei, minus valoarea despăgubirilor încasate în sumă de 40.000 lei actualizate cu indicele inflației, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii reclamantul a arătat, că prin dispozițiile nr. 149 și respectiv 151 din 21 septembrie 2001 Primarul orașului Huedin i-a respins cererile privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru casa, curtea și grădina, precum terenul intravilan din Huedin preluate abuziv în baza deciziei nr. 386/21 august 1975 emisă de Consiliul Popular al județului Cluj în temeiul Decretului nr. 223/1974.

Ulterior, reclamantul și-a extins cererea și împotriva pârâților Prefectura Cluj, Ministerul Finanțelor Publice și Primarul orașului Huedin precizând că restituirea în natură nu mai este posibilă întrucât întreaga construcție s-a vândut chiriașilor în baza Legii nr. 112/1995. În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 36 și urm. din Legea nr. 10/2001. Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Cluj, secția civilă, a pronunțat sentința nr. 143/2002 din 25 aprilie 2002 prin care a admis cererea extinsă, a anulat Dispozițiile primarului orașului Huedin nr. 149 și 151 emise în data de 21 septembrie 2001 și, a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești constând în diferența dintre valoarea încasată la data de 21 august 1975 de 40.000 lei actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare a imobilelor situate în Huedin înscrise în CF nr. 98 Huedin, top ing.

455, 456 compus din casă cu 3 apartamente, curte și grădină de 1055 mp și CF 63 Huedin top ing. 450/2 teren de 90 mp, obligând primarul orașului Huedin să plătească reclamantului 1.500.000 lei cheltuieli de judecată. A reținut instanța că, restituirea în natură a imobilelor în litigiu nemaifiind posibilă întrucât au fost vândute chiriașilor în temeiul Legii nr. 112/995, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 și art. 19 alin. (2) raportat la art. 24 alin. (2) din aceeași lege. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii județului Cluj și Ministerului Finanțelor, pe considerentul că ambii pârâți sunt implicați în realizarea măsurilor tehnico-organizatorice prevăzute de art. 37- 39 din Legea nr. 10/2001 și art. 16 din Normele de aplicare a legii, pentru evaluarea și plata despăgubirilor bănești.

Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 118 pronunțată la 9 octombrie 2002, fiind respins, ca nefondat, apelul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice care a invocat lipsa calității procesuale pasive, cu motivarea că chemarea în judecată a acestuia, deși nu era obligatorie în cauză, a fost realizată de reclamant exclusiv pentru opozabilitate, respectiv, pentru a înlătura eventualele impedimente la executare. Împotriva deciziei, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj a declarat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând instanța că a considerat în mod greșit că recurentul are calitate procesuală pasivă de vreme ce, reclamantul a solicitat prin acțiune despăgubiri bănești și nu titluri de valoare, caz în care s-ar justifica chemarea sa în judecată.

Recursul este fondat. Așa după cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești întemeindu-se în drept pe prevederile art. 36 și urm. din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Chemarea în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, respectiv, citarea acestuia este obligatorie, în cazul când persoana îndreptățită la măsuri reparatorii optează prin cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare. Într-adevăr art. 31 alin. (4) din lege prevede că „dacă persoana îndreptățită optează prin cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare va fi citat în cauză Ministerul Finanțelor Publice.

Cum, reclamantul nu a optat pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, ci pentru despăgubiri bănești, în mod greșit curtea a considerat justificată legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice și i-a respins apelul ca nefondat, menținând soluția instanței de fond prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta. Prin urmare, în raport de obiectul pretenției reclamantului, Ministerul Finanțelor Publice nu avea calitate procesuală pasivă, argumentarea instanței de apel referitoare la justificarea chemării în judecată a acestuia exclusiv pentru opozabilitate, nefiind întemeiată. Față de cele ce preced, recursul urmează a se admite, decizia atacată urmează a se modifica în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., în sensul că se va admite apelul Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței pronunțate de tribunal care va fi schimbată în parte, în sensul respingerii contestației față de acest minister, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Cluj împotriva deciziei nr. 118 din 9 octombrie 2000 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței nr. 143 din 25 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj, secția civilă, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge contestația față de Ministerul Finanțelor Publice. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2003.