ÎCCJ, decizie (scj.ro #82694)

Măsuri reparatorii prin echivalent întemeiate în drept pe art.36 și urm din Legea nr.10/2001 Dacă reclamantul nu a optat pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, la care se referă art.31 alin. (4) din Legea nr.10/2001, Ministerul Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă. Secția civilă, decizia nr.4060 din 15 octombrie 2003 La 15 octombrie 2001, L.G. a chemat în judecată Primăria orașului Huedin pentru a fi obligată să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești în sumă de 1.200.000.000 lei, minus valoarea despăgubirilor încasate în sumă de 40.000 lei actualizate cu indicele inflației, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat, că prin dispozițiile nr.149 și respectiv 151 din 21 septembrie 2001 primarul orașului Huedin i-a respins cererile privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru o casă, curte și grădină, situate în Huedin, preluate abuziv în baza deciziei nr.386/21.08.1975 emisă de Consiliul Popular al județului Cluj în temeiul Decretului nr.223/1974. Ulterior, reclamantul și-a extins cererea și împotriva pârâților Prefectura Cluj, Ministerul Finanțelor Publice și primarul orașului Huedin precizând că restituirea în natură nu mai este posibilă întrucât întreaga construcție s-a vândut chiriașilor în baza Legii nr.112/1995.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.36 și următoarele din Legea nr.10/2001. Tribunalul Cluj, secția civilă, a pronunțat sentința nr.143 din 25 aprilie 2002 prin care a admis cererea extinsă, a anulat dispozițiile primarului orașului Huedin și a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești constând în diferența dintre valoarea încasată la data de 21 august 1975 de 40.000 lei, actualizată cu indicele inflației, și valoarea corespunzătoare a imobilelor. Instanța a reținut că restituirea în natură a imobilelor în litigiu nemaifiind posibilă, întrucât au fost vândute chiriașilor în temeiul Legii 112/995, în cauză sunt incidente dispozițiile art.18 lit.”d” din Legea nr.10/2001 și art.19 alin.2 raportat la art.24 alin.2 din aceeași lege.

Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii județului Cluj și Ministerului Finanțelor, pe considerentul că ambii pârâți sunt implicați în realizarea măsurilor tehnico-organizatorice prevăzute de art.37-39 din Legea nr.10/2001 și art.16 din Normele de aplicare a legii, pentru evaluarea și plata despăgubirilor bănești. Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr.118 pronunțată la 9 octombrie 2002, fiind respins, ca nefondat, apelul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice care a invocat lipsa calității procesuale pasive.

Împotriva deciziei, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, a declarat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă, criticând instanța că a considerat în mod greșit că recurentul are calitate procesuală pasivă de vreme ce reclamantul a solicitat prin acțiune despăgubiri bănești și nu titluri de valoare, caz în care s-ar justifica chemarea sa în judecată. Recursul este fondat. Chemarea în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, respectiv, citarea acestuia este obligatorie, în cazul când persoana îndreptățită la măsuri reparatorii optează prin cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Într-adevăr, art.31 alin.(4) din Legea nr.10/2001 prevede că „dacă persoana îndreptățită optează prin cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare va fi citat în cauză Ministerul Finanțelor Publice. Cum reclamantul nu a optat pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, ci pentru despăgubiri bănești, în mod greșit curtea de apel a considerat justificată legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice și i-a respins apelul ca nefondat, menținând soluția instanței de fond prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta. Prin urmare, în raport de obiectul pretenției reclamantului, Ministerul Finanțelor Publice nu avea calitate procesuală pasivă, argumentarea instanței de apel referitoare la justificarea chemării în judecată a acestuia exclusiv pentru opozabilitate, nefiind întemeiată.

Față de cele ce preced, recursul urmează a se admite, decizia atacată urmează a se modifica în sensul că se va admite apelul Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței pronunțate de tribunal care va fi schimbată în parte, în sensul respingerii contestației față de acest minister, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.