ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2612/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27 mai 2002 pe

rolul Tribunalului Vâlcea reclamantul B.R.M. a solicitat în contradictoriu cu

pârâta C.C. Drăgășani, obligarea acesteia din urmă să emită dispoziție

motivată, la notificarea de restituire în natură a imobilului (teren) situat în

punctul „la magazin” din satul Balșoara, comuna Mădulari.

S-a mai solicitat obligarea pârâtei la daune

cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 390/18

iunie 2002 a admis cererea și a obligat pârâta să emită decizie sau dispoziție

motivată în conformitate cu Legea nr. 10/2001. A fost totodată obligată pârâta

la 500.000 lei cu titlu de daune cominatorii, pe zi de întârziere, începând cu

27 mai 2002, până la executarea obligației.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că

reclamantul a transmis pârâtei o notificare la 29 ianuarie 2000, înregistrată

la nr. 42 prin executorul judecătoresc prin care a solicitat restituirea în

natură a unui teren ce a fost preluat fără titlu, anexând la notificare și

actele justificative.

Pârâta nu a răspuns nici la revenirea la

notificare, făcută de reclamant ulterior, la 10 aprilie 2002. Instanța a

reținut că pârâta avea obligația, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

să răspundă petiționarului prin dispoziție, decizie sau ofertă de restituire

prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.

Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 61/A din 10 octombrie 2002

a Curții de Apel Pitești.

Instanța de apel nu a primit critica pârâtei în

sensul că notificarea nu a respectat condițiile impuse de Legea nr. 10/2001

fiind adresată în mod greșit acestei pârâte, bunul fiind în prezent deținut de

altă persoană în localitatea Mădulari – Boica.

S-a reținut că terenul a intrat în proprietatea C.C.

Drăgășani, de la care a trecut în proprietatea C.C. Susani. Această din urmă

cooperativă a vândut terenul, în 1999, unui cetățean din comuna Mădulari. Ca

urmare, conform art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și art. 11 alin. (5)

din Normele metodologice date în aplicarea Legii nr. 10/2001, notificarea în

mod corect a fost adresată unității care a deținut imobilul revendicat.

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat în

termen recurs. S-a criticat soluția Curții de apel invocându-se dispozițiile

art. 304 pct. 7-10 din C. proc. civ. și au fost reluate apărările formulate și

prin apel.

În esență se susține că în mod greșit a fost

obligată pârâta să se pronunțe cu privire la un imobil pe care nu-l mai deține

și s-a aplicat greșit art. 8 din Legea nr. 10/2001, ignorându-se că această

lege nu se aplică terenurilor care au făcut obiectul revendicărilor în baza

Legii nr. 18/1991, cum este cazul în speță. S-a mai arătat că instanța a

reținut o altă situație de fapt și de drept diferită de cele probate în dosar.

Recursul nu este fondat și se va respinge pentru

următoarele considerente.

La 29 ianuarie 2000 reclamantul a formulat o

notificare către pârâtă, reînnoită la 10 aprilie 2002, solicitând restituirea

în natură a unui imobil situat în satul Balșoara.

Pârâta nu s-a conformat dispozițiilor art. 20 și

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care instituție obligația de răspuns

la notificare, într-un termen de 60 zile.

Nerespectarea acestor prevederi legale face de

prisos orice discuție legată de motivarea lipsei de răspuns din partea pârâtei

și în consecință de faptul dacă cererea de revendicare a reclamantului este sau

nu întemeiată. Această din urmă problemă s-ar fi putut analiza numai în

prezența exprimării unei poziții de către pârâtă în cadrul procedurii speciale

prevăzute de Legea nr. 10/2001, adică printr-un răspuns la notificare în una

din modalitățile prevăzute de această lege.

Ca urmare, în raport de petitul acțiunii

introductive de instanță și față de lipsa de răspuns la notificare din partea

pârâtei, în mod corect s-au pronunțat instanțele din cauză, admițând acțiunea.

Pentru considerentele expuse urmează a se

respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

C.C. Drăgășani împotriva deciziei  61 A din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  17 iunie 2003.