ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2612/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 mai 2002 pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamantul B.R.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.C. Drăgășani, obligarea acesteia din urmă să emită dispoziție motivată, la notificarea de restituire în natură a imobilului (teren) situat în punctul „la magazin” din satul Balșoara, comuna Mădulari. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere. Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 390/18 iunie 2002 a admis cererea și a obligat pârâta să emită decizie sau dispoziție motivată în conformitate cu Legea nr. 10/2001. A fost totodată obligată pârâta la 500.000 lei cu titlu de daune cominatorii, pe zi de întârziere, începând cu 27 mai 2002, până la executarea obligației.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că reclamantul a transmis pârâtei o notificare la 29 ianuarie 2000, înregistrată la nr. 42 prin executorul judecătoresc prin care a solicitat restituirea în natură a unui teren ce a fost preluat fără titlu, anexând la notificare și actele justificative. Pârâta nu a răspuns nici la revenirea la notificare, făcută de reclamant ulterior, la 10 aprilie 2002. Instanța a reținut că pârâta avea obligația, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 să răspundă petiționarului prin dispoziție, decizie sau ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului. Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 61/A din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești.

Instanța de apel nu a primit critica pârâtei în sensul că notificarea nu a respectat condițiile impuse de Legea nr. 10/2001 fiind adresată în mod greșit acestei pârâte, bunul fiind în prezent deținut de altă persoană în localitatea Mădulari – Boica. S-a reținut că terenul a intrat în proprietatea C.C. Drăgășani, de la care a trecut în proprietatea C.C. Susani. Această din urmă cooperativă a vândut terenul, în 1999, unui cetățean din comuna Mădulari. Ca urmare, conform art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și art. 11 alin. (5) din Normele metodologice date în aplicarea Legii nr. 10/2001, notificarea în mod corect a fost adresată unității care a deținut imobilul revendicat. Împotriva acestei decizii pârâta a declarat în termen recurs.

S-a criticat soluția Curții de apel invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 7-10 din C. proc. civ. și au fost reluate apărările formulate și prin apel. În esență se susține că în mod greșit a fost obligată pârâta să se pronunțe cu privire la un imobil pe care nu-l mai deține și s-a aplicat greșit art. 8 din Legea nr. 10/2001, ignorându-se că această lege nu se aplică terenurilor care au făcut obiectul revendicărilor în baza Legii nr. 18/1991, cum este cazul în speță. S-a mai arătat că instanța a reținut o altă situație de fapt și de drept diferită de cele probate în dosar. Recursul nu este fondat și se va respinge pentru următoarele considerente. La 29 ianuarie 2000 reclamantul a formulat o notificare către pârâtă, reînnoită la 10 aprilie 2002, solicitând restituirea în natură a unui imobil situat în satul Balșoara.

Pârâta nu s-a conformat dispozițiilor art. 20 și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care instituție obligația de răspuns la notificare, într-un termen de 60 zile. Nerespectarea acestor prevederi legale face de prisos orice discuție legată de motivarea lipsei de răspuns din partea pârâtei și în consecință de faptul dacă cererea de revendicare a reclamantului este sau nu întemeiată. Această din urmă problemă s-ar fi putut analiza numai în prezența exprimării unei poziții de către pârâtă în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001, adică printr-un răspuns la notificare în una din modalitățile prevăzute de această lege. Ca urmare, în raport de petitul acțiunii introductive de instanță și față de lipsa de răspuns la notificare din partea pârâtei, în mod corect s-au pronunțat instanțele din cauză, admițând acțiunea.

Pentru considerentele expuse urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta C.C. Drăgășani împotriva deciziei 61 A din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.