ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6980/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Ș.M. a chemat în judecată SNP P. SA, P.S.

Drăgășani, (fost G.P.S. SA Drăgășani, fost P. service Drăgășani) pentru a fi

obligată ca în termen de 60 de zile de la comunicarea hotărârii să îi facă

oferta de restituire prin echivalent pentru terenul în suprafață de 2768 mp

situat în comuna Mihăești, punctul „Vatra satului Munteni”, județul Vâlcea.

De asemenea, a cerut obligarea pârâtei la

plata sumei de 100.000 lei/zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii

pentru nerespectarea termenului stabilit.

În motivarea acțiunii reclamanta a

susținut că a fost titulara dreptului de proprietate asupra unui teren în

suprafață de 5000 mp situat în comuna Mihăești, județul Vâlcea ce i-a fost

preluat abuziv încă din anul 1962 intrând inițial în perimetrul fostului IAS

Râmnicu Vâlcea, ferma Munteni, Tătărani, iar ulterior o suprafață de 2728 mp

teren a fost ocupată de pârâtă cu o stație de apă și un transformator.

Urmare notificării nr. 353/2001 a

încheiat cu pârâta un proces verbal privitor la terenul în dispută în baza

căruia pârâta trebuia să-i facă o ofertă de restituire prin echivalent, conform

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ceea ce însă nu a avut loc, motiv

pentru care a declarat prezenta acțiune în temeiul art. 20, art. 21 și art. 24

din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin

sentința nr. 720 din 19 decembrie 2002 a admis în parte acțiunea reclamantei și

a obligat pârâta să răspundă în termen de 60 de zile notificării adresate de

reclamantă conform art. 23 din lege urmând să emită în acest sens o decizie sau

după caz dispoziție motivată asupra cererii de restituire, respectiv să facă o

ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului așa cum

statuează dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Aceeași

instanță a apreciat ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele

cominatorii.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

prin decizia nr. 30/A din 6 martie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat

de pârâta SNP P. SA, sucursala P.S. București, împotriva sentinței civile nr. 720

din 19 decembrie 2002 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, cu motivarea că în

raport de dispozițiile art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 pârâta avea

obligația să emită o decizie sau dispoziție motivată prin care să răspundă

notificării reclamantei care la rândul ei era îndrituită ca în ipoteza în care

ar fi fost nemulțumită de modul de soluționare a notificării să se adreseze cu

o cerere în justiție.

Obligația pârâtei de a răspunde notificării

are un caracter imperativ, iar în speță pârâta nu a respectat-o.

În contra acestei decizii a declarat

recurs SNP P. SA, sucursala P.S. București, invocând motivul de casare prevăzut

de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și susținând în esență că prin încheierea din

27 februarie 2003 Curtea de Apel Pitești a amânat pronunțarea în ceea ce

privește soluționarea apelului pentru a i se da posibilitatea de a formula

răspunsul prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Deși au depus la

dosar respectivul răspuns la 5 martie 2003 (adresa nr. 361 din 3 martie 2003)

instanța de apel l-a ignorat motiv pentru care se impunea casarea hotărârii

criticate.

La termenul din 24 noiembrie 2004 SNP P.

SA București, sucursala P.S. București, a depus ca act nou în recurs decizia

nr. 16 din 2 mai 2003 privind soluționarea notificării formulate în temeiul

Legii nr. 10/2001 de către petenta Ș.M.

Recursul este fondat pentru motivele ce

succed.

Din dosar a rezultat că în adevăr,

la termenul din 27 februarie 2003, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a

soluționat pe fond apelul declarat de SNP P. SA, sucursala P.S. București, și

pentru a da posibilitatea apelantei–pârâte să depună decizia motivată cu

privire la notificarea formulată de intimata-reclamantă, a amânat pronunțarea

pentru data de 6 martie 2003.

Apelanta, nu s-a conformat acestei

îndrumări, astfel că în mod corect apelul a fost respins, adresa nr. 361 din 3

martie 2003 emanând de la pârâta apelantă prin care i se comunica reclamantei

că s-a decis mutarea stației de transformator în perimetrul stației de apă și

pe cale de consecință i se restituie în natură suprafața de 400 mp teren

neîntrunind cerințele art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 întrucât nu a

fost emisă o decizie sau dispoziție motivată în acest sens.

Cum însă, în recurs, SNP P. SA, sucursala

P.S. București, a depus decizia nr. 16 din 2 mai 2003 privind soluționarea

notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 către intimata-reclamantă Ș.M.,

rezultă că recurenta și-a îndeplinit obligația instituită în sarcina ei prin

hotărârile pronunțate în cauză și prin urmare acțiunea reclamantei în sensul

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 a rămas fără obiect.

Astfel fiind, recursul urmează a fi

admis, a casa hotărârile atacate și în fond a respinge acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâta SNP P. SA, sucursala P.S. București, împotriva

deciziei nr. 30A/C din 6 martie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Casează decizia atacată precum și

sentința nr. 720 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, și

în fond respinge acțiunea reclamantei Ș.M. ca rămasă fără obiect.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie

2004.