ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 26 iunie 2000, reclamantul S.N. a solicitat, pe cale de contencios

administrativ, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Teleorman,

validarea mandatului său de consilier independent în cadrul acestei autorități

publice, urmare a alegerilor electorale locale din 4 iunie 2000, obligarea

pârâtului la despăgubiri bănești pentru întreaga perioadă, până la validarea

mandatului și la despăgubiri pentru daune morale, în cuantum de un miliard lei.

În subsidiar, a solicitat acordarea

unui mandat, prin înregistrarea numărului său de voturi, cu cel al restului de

voturi ale candidaților independenți.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că la alegerile locale din 4 iunie 2000, a candidat independent, pentru

obținerea calității de consilier în cadrul Consiliului Județean Teleorman și a

obținut, potrivit-procesului verbal al Biroului electoral – Circumscripția 36

Teleorman, un număr de 2330 de voturi valabil exprimate.

Este îndreptățit la validarea

mandatului de consilier, întrucât la repartizarea mandatelor în etapa a II-a,

pe baza redistribuirii numărului de voturi disponibile aparținând partidelor

politice necâștigătoare și candidaților independenți, au fost acordate mandate

unor partide politice, pentru un număr de voturi mult mai mic, decât cele pe

care le-a obținut reclamantul, ceea ce reprezintă o discriminare.

Aceasta, în condițiile în care, în

opinia sa, Legea nr. 70/1991 nu instituie un prag electoral pentru candidații

independenți, fiind inaplicabile dispozițiile art. 77 alin. (4) din O.U.G. nr.

28/2000, de completare și modificare a Legii nr. 70/1991, act cu forță juridică

inferioară, care stabilesc un coeficient electoral de 4520 de voturi, ca prag

electoral.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1132 din 11 septembrie 2001,

a respins ca neîntemeiată, acțiunea.

Motivându-și soluția, prima instanță

a reținut că potrivit art. 77 pct. 4 din Legea nr. 70/1991, astfel cum a fost

modificată prin O.U.G. nr. 28/1990, pentru ca un candidat independent să obțină

un mandat, este necesar ca numărul de voturi valabil exprimate în favoarea sa

să fie cel puțin egal cu coeficientul electoral, or, reclamantul obținând 2332

voturi, nu a atins coeficientul electoral, care se ridica la 4520 voturi.

S-a mai reținut netemeinicia

acțiunii, atât în ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, cererea

reclamantului neavând bază legală, cât și referitoare la cererile accesorii

privind obligarea pârâtului la despăgubiri, deoarece nu a dovedit că i-a fost

vătămat un drept, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva sentinței a promovat

recurs, reclamantul S.N., pe care l-a declarat, și timbrat, potrivit cerințelor

legale.

Recurentul a susțiut admisibilitatea

recursului său (aspect necontestat) și ca motiv de casare, a invocat, în

esență, nelegalitatea hotărârii recurate, fundamentat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și pe interpretarea de către instanța de fond, a normelor

de drept intern, în contradicție cu dreptul internațional.

Potrivit părerii sale, s-au încălcat

în ceea ce îl privește, art. 21 pct. 1 și 2 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului și art. 25 pct. a-c din Pactul Internțional cu privire la

drepturile civile și politice, act adițional la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, referitoare la dreptul persoanei de a avea acces direct sau prin

scrutin electoral, la funcțiile publice din țara sa. A reluat susținerile din

acțiune, pentru a arăta că s-a comis o inegalitate și o discriminare față de

candidații partidelor politice, care au primit, totuși, mandate, dar au obținut

fiecare în parte, un număr de voturi mai mic.

Analizând criticile formulate, în

raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu reglementările legale

incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele

care se vor expune în cele ce urmează.

Este adevărat că prin acte normative

internaționale ratificate de către România și care au devenit, astfel, norme

interne, s-a prevăzut dreptul persoanei de a alege și de a fi ales în funcțiile

publice din țara sa.

Dreptul menționat este prevăzut și

în Constituția României, prin dispozițiile art. 35.

Nu se poate susține, însă, că în

speța dedusă judecății, acest drept i-ar fi fost încălcat

recurentului-reclamant.

Recurentul se prevalează de

dispozițiile constituționale ale art. 20 alin. (2), care prevăd că „dacă există

neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale

ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate

reglementările internaționale”.

Dar, pe de o parte, după cum s-a

arătat, nu există nici un fel de neconcordanță între reglementările

internaționale și legea română, întrucât dreptul de a fi ales într-o autoritate

publică este prevăzut și în legislația română, ca drept distinct.

Pe de altă parte, faptul că prin

dispozițiile speciale ale Legii nr. 70/1991, s-au prevăzut anumite condiții de

exercitare a acestui drept, nu reprezintă o neconcordanță cu prevederea din

actele normative internaționale, invocate de către recurent.

Este reputat că orice drept

fundamental al persoanei se exercită în anumite condiții și limite, prevăzute

de legislațiile interne ale statelor, ca o garanție a asigurării ordinii de

drept.

Stabilirea unui număr de voturi ca

prag electoral, prin modificarea adusă Legii nr. 70/1991, prin O.U.G. nr.

28/2000, nu reprezintă o discriminare.

Așa cum, în mod corect, a reținut

prima instanță, recurentului-reclamant nu i-a fost încălcat dreptul de a fi

ales consilier în cadrul Consiliului Județean Teleorman, acesta participând la

alegerile organizate pentru această funcție, alături de ceilalți candidați

independenți și partidele politice și având vocația de a obține mandatul.

Existența unor reglementări legale

în materie, referitoare la vârsta minimă a persoanei, condițiile ce trebuie

îndeplinite de către candidați pentru asemenea funcții, un prag electoral de

acordare a mandatelor etc., este absolut necesară pentru asigurarea unei

anumite ordini, lipsa acestora ducând la situații absurde și anarhice, în care

nu s-ar putea selecta și departaja candidații.

Și, întrucât numărul de voturi

obținut de către recurentul-reclamant este mai mic decât cel minim stabilit de

lege pentru primirea mandatului, iar legea nu prevede restabilirea în favoarea

sa, a voturilor celorlalți candidați independenți, în deplină concordanță cu

situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile, instanța fondului a respins

acțiunea.

Sentința supusă analizei instanței

de control judiciar, fiind legală și temeinică, Curtea va respinge, ca nefondat

recursul, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.N.,

împotriva sentinței civile nr. 1132 din 11 septembrie 2001 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2003.